Mama unei fete de un an, O.A.J, povestește lucruri șocante despre modul în care s-a desfășurat consulatul itinerant de la Oviedo (în perioada 7-8 octombrie – n. red.). Aflăm despre cozi imense, funcționari aroganți, șpagă pentru ”un loc în față”, dar mai ales calvarul prin care treci dacă ai un copil mic cu tine. O româncă din Spania povestește cum a ajuns cu copilul la urgențe, diagnosticat cu pneumonie, după ce a stat 10 ore la coadă. Iată scrisoare pe care a trimis-o, prin e-mail, către redacția Inforoes – publicație românească din Spania:
„Locuiesc de opt ani în Oviedo și de trei ori am apelat la serviciile Consulatului de la Bilbao și de trei ori am plecat cu un gust amar, dar ceea ce ni s-a întâmplat ultima dată a fost picătura care a umplut paharul.
Când am aflat că vor veni la Oviedo, m-am bucurat deoarece trebuia să-i facem din nou pașaport fiicei noastre de un an. Am ajuns acolo pe la 10.30, erau în jur de 100 de persoane, sinceră să fiu nu m-a mirat pentru că am auzit că vineri (n.red. 7 octombrie) fuseseră 200 de persoane.
Pe la ora 11.00, o doamnă a ieșit și ne-a explicat câteva lucruri printre care și faptul că se vor da bonuri de ordine, în funcție de o listă făcută de un cetățean care a fost primul la rând. O listă scrisă de mână, care nu prezenta niciun fel de garanție.
Îmbulzeală mare în jurul acelei doamne, oamenii erau nervoși pentru că funcționara a refuzat să dea numele persoanelor de pe listă și care, parte din ei, probabil că nici nu mai erau acolo. Apoi am aflat că majoritatea erau supărați pentru că în ziua precedentă s-ar fi vândut bonurile de ordine cu 50 de euro.
Era o nebunie acolo. Țipete, urlete…
La un moment da, o doamnă de la rând a amenințat că va chema poliția, la care funcționara i-a răspuns : «Nu are ce să-mi facă mie poliția spaniolă!».
Cu greu am reușit să prindem și noi număr de ordine, penultimul, dar eram fericiți că am reușit.
Fetița nu se simțea prea bine, făcuse un pic de febră cu o noapte înainte. Ne punem să așteptăm, eu,soțul și fetița de un an, verific încă o data actele… Ce îmi aminteam pentru că nu erau afișate nicăieri documentele necesare cum mi se pare normal.
Nu se poate întreba nimic, nimeni nu îți oferă nicio informație, doar ți se spune: «Stai domnule la rând! Când îți vine rândul vorbesc cu dumneavoastră». La un momentdat, fetiței i s-a făcut foame. Am mers pe o bancă în parc și i-am dat să mănânce un borcănel cu piure pentru copii.
Pe la ora 14.00, iar i s-a făcut foame copilului, dar nu mai aveam ce să-i dăm. Deși nu locuim departe de locul unde a avut loc Consulatul itinerant nu puteam pleca. Ne era teamă că dacă plecăm amândoi să nu ne treacă rândul și nici unul dintre noi nu putea merge, deoarece trebuia să fim acolo amândoi ca să semnăm actele pentru pașaportul micuței.
Când copilul a început să plângă, soțul s-a dus la un magazin chinezesc, pentru că deja închiseseră toate magazinele și a cumărat un biberon, a găsit și o cutie de lapte. I-am pus copilului laptele așa cum era în sticlă și i-am dat să mănânce.
Pe la șase seara am fost chemați. Lăsăm actele, plătim și surpriză… pentru fotografie, altă coadă. Am plătit 115 euro, deși nu am înțeles de ce, pentru că la Bilbao pașaportul costă 100 de euro, dar aș fi dat și 300 de euro numai să scap de acolo.
Ne scot afară să așteptăm.
În jurul orei 20.00, intrăm la poze. Copilul a început să plângă, doamna de la aparat îmi spune: «calmați copilul că toți vrem să plecăm acasă».
După câteva fotografii îmi spune că e gata și că are tot ce-i trebuie.
Peste noapte, copilul a făcut febră mare. După o zi pe o bancă în parc și o noapte cu febra de 39.4, decidem să mergem duminică dimineață la urgență… Rezultatul? Pneumonie! Nu vreau sa fac o tragedie din asta, dar bănuiesc ca acele condiții în care am fost obligați sa așteptăm atâtea ore, au ajutat ca starea de sănătate a fiicei mele sa se deterioreze.
Ca și cum nu ar fi fost de-ajuns după o săptămână mă sună de la consulat doamna cu fotografiile să mă anunțe că niciuna din pozele făcute de dumneaei nu poate fi folosită și că am două variante: ori merg la Bilbao pentru o nouă poza ori trimit eu una format DNI și îmi fac un pașaport temporar, ori pot veni și sâmbătă sau duminică pentru că sunt dispuși să mă ajute cu problema mea.
Împreună cu alți prieteni, am făcut o petiție către doamna ambasador Gabriela Dancău, sper ca toată lumea să ne ajute cu o semnătură. Este inadmisibil ca în secolul XXI să stai o zi întreagă în fața unui consulat pentru un amărât de pașaport și pe deasupra să fii tratat fără nici un pic de respect.
Mulțumesc și sper ca să alăturați nouă în încercarea de a soluționa aceste probleme.”
Am solicitat o poziție oficială referitor la acest caz Consulatului României de la Bilbao. Când am sunat nu am reușit să luăm legătura cu consul general Marian Popescu, însă am vorbit cu o persoană care s-a prezentat Luminița Șerban.
„Noi, ca și consulat, nu suntem în măsură să dăm declarații oficiale sau note de presă, există un purtător de cuvânt în cadrul Direcției de Comunicare Consulară a Ministerului Afacerilor Externe care vă poate răspunde la toate întrebările. Și, ca să vă spun sincer, avem mult mai multe probleme, eu cred că nu e ceva așa grav ca să se facă atâta vâlvă, nu e subiectul unei știri, poate veni oricând aici la Bilbao și vedem ce se poate face ca să-i treacă doamnei supărarea. Ne confruntăm cu tot felul de situații și nu-i putem mulțumi pe toți”, a declarat respectiva persoană.
Chiar dacă s-a abținut de la comentarii cu privire la acest caz, persoana respectivă ne-a cerut să fim imparțiali, pentru că „la noi vin tot felul de nebuni”.
La câteva minute după apelul nostru, regulile de comunicare din consulat s-au schimbat și am fost contactați chiar de consulul Marian Popescu care a ținut să precizeze „că-i pare rău pentru situația creată, dar cele sesizate, exceptând faptul că s-a stat la coadă, nu au fundament”.
„Consulatul itinerant de la Oviedo a stabilit un nou record, în două zile s-au prezentat aproximativ 500 de persoane. În cadrul consulatului au fost cinci persoane, abia am făcut față. Cât despre atitudinea funcționarilor, vă asigur că este una corectă și întodeauna am avut grijă ca lucrurile să stea așa, acum oamenii pot spune orice”, spune Marian Popescu cu privire la acuzațiile privind modul în care se comportă funcționarii cu cetățenii.
Cât despre faptul că au fost încasați 115 euro și nu 100 de euro taxe consulare pentru un pașaport, cum este prevăzut în lege, Popescu spune „ordinul 400/2016 al Ministerului Afacerilor Externe spune clar, cheltuielile ocazionate de consulatele itinerante sunt recuperate în cadrul acestora”.
„ Noi nu putem controla ceea ce se întâmplă afară, nu cred că dacă doamna ar fi venit să ne spună despre ce este vorba am fi refuzat-o. Cât despre cei 50 de euro, vă asigur că nu este adevărat. Încercăm pe cât posibil ca toată lumea să plece mulțumită. Oamenii vin câteodată cu cererile necompletate și atunci trebuie să-i ajutăm. Nu avem nici personal și nici aparatură pentru a micșora timpul de așteptare. Vă promit că la consulatul itinerant de la Logrono vom încerca să luăm mai întâi cererile cu minori”, a mai spus Popescu.
„Eu acum nu știu dacă acel copil a ajuns la urgență din cauză că a stat zece ore la coadă, dar pot să vă spun că ne vom ocupa de acest caz”, a mai adăugat consulul.
Violeta Niculescu
INFOROES – Publicație românească din Spania
Scurtătura politică: Marian Popescu, fost secretar general PSD Diaspora, a fost numit consul general la Bilbao