Daniela Pasat trăiește de patru ani departe de România, dar simte și respiră românește prin fiecare motiv tradițional pe care îl coase pe papioanele sale, pe care le vinde românilor stabiliți în Germania și în alte țări din Europa. O mică afacere care-i ocupă mai tot timpul liber, dar care-i asigură o șansă la normalitate nepoțelului său diagnosticat cu o boală gravă.
În Germania a ajuns în urmă cu patru ani, prin intermediul rudelor.
«Am ales să plecăm din România din cauza «Sistemului» care funcționa tot mai greu. Locuiam cu chirie și ne era tot mai greu să ne descurcăm. Procesul de acomodare a fost ușor, cel mai greu mi-a fost că nu înțelegeam limba. Mi se părea imposibilă. Deși făcusem un curs în România, în total 20 de ședințe, când am ajuns în Germania avem impresia că se vorbește altă limbă, numai germana nu. Și acum îmi este greu, pentru că nu înțeleg tot și încă depind de oameni».
În prezent aveți o mică afacere cu papioane, intitulată «Filip Papioane»… De unde înclinația pentru confecționat accesorii și cum v-a venit ideea să o transformați într-o sursă de venit?
«În timpul liber cos papioane, timp liber însemnând chiar și duminica. Această mică afacere a plecat din România, acum cinci ani. Mama cosea papioane și eu mă ocupam de promovarea lor. Denumirea papioanelor pleacă de la numele nepotului meu, Filip, în vârstă de șapte ani. Filip s-a născut la șase luni și, la numai câteva luni după naștere, a fost diagnosticat cu tetrapareză spastică și leziuni cerebrale.
Dorința de a-mi ajuta nepotul m-a făcut să învăț să cos papioane.
Apoi mi-a venit ideea cu papioanele tradiționale și am rugat-o pe cea mai bună prietenă a mea, Coca Cristina Marilena, să mă ajute la realizarea lor, ea știind să coasă pe pânză. Comenzile fiind din ce în ce mai multe, am început să învăț și eu, după care și sora mea (mama lui Filip). Era nevoie de bani pentru operațiile lui Filip, care are la activ trei, dar și pentru tratamente și gimnastică zilnică recuperatorie.»
Banii adunați sunt folosiți exclusiv pentru tratament?
«Da, veniturile acumulate din vânzări se duc exclusiv pe tratamentele lui Filip, care are nevoie zilnic de masaje speciale și de gimnastică.»
Dispuneți de un atelier? Care este gama de produse pe care o acoperiți în prezent?
«Din păcate nu dispunem de un atelier pentru a confecționa papioanele. Formăm o echipă din patru persoane, eu și prietena mea lucrăm pentru Europa, iar mama și sora mea, pentru România. În afară de papioane tradiționale mai confecționăm papioane pentru diferite ocazii, eșarfe pentru dame și bărbați, costume tradiționale pentru botez, dar pe acestea din urmă le realizăm mai greu, pentru că necesită timp. Mai facem broșe pentru 1 Martie și 8 Martie, pentru 1 Decembrie, cu tricolorul, iar mama, fiind croitoreasă, mai confecționează costume pentru serbări școalare, fuste cu imprimeuri, bavețele pentru bebeluși și alte felurite lucruri. Dar cele mai solicitate sunt papioanele tradiționale.»
Care a fost cea mai mare comandă pe care ați onorat-o?
«Papioanele noastre au ajuns în țări precum România, Germania, Spania, Italia, Franța, Belgia, Austria, Anglia, majoritatea fiind pentru români, care le-au purtat la diferite evenimente private din viața lor. Cele mai mari comenzi au venit din Spania, pentru eșarfe în valoare de aproximativ 300 euro și pentru papioane tradiționale, tot de 300 euro. Verișoara noastră din Spania ne ajută mereu cu comenzi foarte mari de papioane tradiționale, care au cel mai mare succes printre românii de acolo, prețul unuia fiind de 10 euro. În ceea ce privește materialele cu care lucrăm, le achiziționăm atât din România, cât și din Germania.»
Cum vă promovați – doar online sau participați și la târguri de specialitate?
«Ne promovăm doar pe pagina noastră de Facebook https://www.facebook.com/PapioaneFilipGalati/ și prin recomandarea clienților. Vindem destul de bine și în România.»
Vă gândiți să reveniți cândva în România? Vă este dor de viața de acasă, credeți că v-ați mai putea acomoda acolo?
«Mi se face dor de familie, dar am noroc că există tehnologie și ne putem vedea și auzi zilnic. De România nu știu dacă mi-e dor, dacă «Sistemul» ar fi funcționat, cu siguranță nu aș mai fi plecat. România este o țară frumoasă, dar noi ne batem joc de ea.
Acasă mă duc o dată la doi ani, iar de întors o să mă întorc doar dacă treburile aici nu mai funcționează. Momentan lucrez la o fabrică de curele pentru ceasuri, unde am fost și promovată. Îmi place foarte mult ceea ce fac, chiar dacă muncesc aproape 10 ore pe zi. Dacă ar fi să mă întorc în România, cu siguranță m-aș reacomoda, pentru că mă adaptez destul de ușor.»
În Germania ce vă place în mod special?
«Cel mai mult îmi place respectul oamenilor, civilizația, clima și natura, este foarte multă verdeață aici.»
Mihaela Zamfirache
Ildiko Oaida îndulcește viețile românilor din Germania: «Amandinele și savarinele tinereții noastre»
Profesoară la Academia de Machiaj din Berlin: «Germania îți oferă o viață lipsită de griji»