Creşte inegalitatea între pătura cea mai bogată şi cea mai săracă a populaţiei italiene. În sud riscul de a ajunge sărac este de trei ori mai mare decât în nord.
75 de miliarde de euro. Este averea a celor zece cei mai bogaţi oameni din Italia şi este echivalentul averii a aproape 500.000 de familii de muncitori puse la un loc. Datele aparţin unei analize Censis.
Dacă se iau în considerare cei aproape 2.000 de italieni foarte bogaţi, membri ai clubului mondial al ultrabogaţilor, aceştia dispun de o avere totală de peste 169 de miliarde de euro (fără a lua în calcul valoarea imobilelor): tradus în procente, înseamnă că 0,003% din populaţia italiană deţine o bogăţie echivalentă cu cea deţinută de 4,5% din populaţia totală.
„Diferenţele privind bogăţia s-au accentuat în timp – observă Censis – astăzi, în plină criză, averea unui manager este de 5,6 ori mai mare decât cea a unui muncitor, în timp ce acum douăzeci de ani era de numai 3 ori mai mare. Averea unui liber-profesionist este de 4,5 ori mai mare decât cea a unui muncitor (de 4 ori acum douăzeci de ani). Cea a unui întreprinzător este de 3 ori mai mare decât cea a unui muncitor (2,9 ori acum douăzeci de ani)”.
Pe lângă aceasta, potrivit Censis, riscul de a ajunge sărac este pentru rezidenţii din Sud (33,3%) de trei ori mai mare decât pentru cei din Nord (10,7%) şi dublu faţă de cei din Centru (15,5%). În anii crizei (între 2006 şi 2012), consumurile anuale în familiile de muncitori s-au redus, în termeni reali, cu 10,5%, cele ale întreprinzătorilor cu 5,9%, cele ale funcţionarilor cu 4,5%, în timp ce consumurile directorilor au înregistrat un minus de numai 2,4%.
„Diferenţe deja ample care se lărgesc, aşadar – relevă cercetătorii de la Censis – coeziunea socială care se sfărâmă. Cursa către clasa de mijloc, tipică a anilor ‘80 şi ’90, s-a transformat cu o fugă în direcţii opuse, cu mulţi care merg în jos şi numai puţini care reuşesc să urce. În această situaţie, riscul reîntoarcerii la conflict social este înalt”.
Inegalităţile sociale nu privesc numai averile şi veniturile, ci există şi evenimente ale vieţii care generează diferenţe. Cum ar fi să ai sau să nu ai copii: naşterea primului copil face să crească puţin, faţă de cuplurile fără copii, riscul de a ajunge în sărăcie (în primul caz sub risc sunt 11,6%, în al doilea caz 13,1%). Însă naşterea celui de-al doilea copil face aproape să se dubleze riscul de a sfârşi în sărăcie (20,6%) şi naşterea celui de-al treilea îl triplează (32,3%).
