Creşte numărul şomerilor, mult mai mult decât în rândul italienilor. Al Cincilea Raport Anual „Imigranţii pe piaţa muncii din Italia”.
Fără un loc de muncă şi cu perspectiva, dacă nu-şi vor găsi curând un altul, să fie nevoiţi să plece din Italia sau să se transforme în neregulari.
Este situaţia în care se găseau anul trecut 466.000 de cetăţeni străini, comunitari (139.000) şi extraUE (327.000). Şomeri victime ai crizei, care a lovit mai mult printre imigranţi decât printre italieni: rata de şomaj în rândul străinilor a atins 16,9% depăşind-o cu aproape cinci puncte procentuale pe cea a autohtonilor.
Sunt datele conţinute în „Al cincilea raport anual. Imigranţii pe piaţa muncii din Italia”, prezentat pe 15 iulie la Roma de Direcţia Imigraţie a Ministerului Muncii.
Cazul italian, observă raportul, este original. „Suntem singura dintre marile ţări de primire unde rata de ocupare a cetăţenilor străini se menţine în mod constant mai înaltă decât cea a nativilor, tendinţele de ocupare sunt asimetrice în rândul diferitelor naţionalităţi (se contractă numărul de lucrători italieni şi creşte numărul lucrătorilor cu cetăţenie străină) şi se observă o creştere în acelaşi timp a ocupării, a şomajului şi a inactivităţii”.
În 2014 ocupaţii străini au ajuns la cota de 2.294.120, cu o creştere de 11.000 de unităţi, în timp ce ocupaţii italieni s-au diminuat cu circa 23.000 de unităţi. Însă rata de ocupare a imigranţilor este în constantă scădere: „Din 2010 până în 2014 în cazul cetăţenilor comunitari a scăzut cu 5,5 puncte (68,1% în 2010 în faţa a 62,6% în 2014) şi cu 4,1 puncte (de la 60,8% la 56,7%) pentru cei extracomunitari. Reduceri mult mai mari faţă de cele -0,8% puncte procentuale identificate în aceeaşi perioadă pentru ocupaţii italieni”.
Marea majoritate a lucrătorilor străini (76,8%) desfăşoară o muncă subordonată cu calificarea de muncitor. Mai puţin semnificativă este incidenţa în cadrul muncii de birou (8% faţă de 35% în cazul italienilor). Pe lângă aceasta este confirmată slaba prezenţă a lucrătorilor străini în funcţii de conducere şi asemănătoare: numai 0,9% dintre ocupaţi au o calificare de director sau cadru în faţa a 8% în rândul italienilor.
Toate acestea se repercutează şi asupra retribuţiilor. Puţin sub 40% dintre lucrătorii subordonaţi UE şi extraUE primesc un salariu de până la 800 de euro (în aceeaşi clasă italienii sunt 15,2%) şi o cotă analoagă (39,8%) primeşte un salariu de sub 1.200 de euro.
Revenind la cei peste 460.000 în căutarea unui (nou) loc de muncă, numai 280.000 au avut cel puţin un contact, în toată viaţa, cu serviciile publice de plasare a forţei de muncă şi în orice caz cu precădere din motive administrative.
„Numai o cotă minoritară a lucrătorilor străini în căutarea unui loc de muncă care au intrat în contact cu Centrul pentru Angajare – explică raportul – au beneficiat de servicii de consiliere şi orientare, numai 0,1% au primit o ofertă de lucru şi 0,8% oportunităţi de formare”.
