În 2014 a fost arestat cu mari desfășurări de forțe și extrădat în Italia, fiind indicat ca „omul mafiei italiene în România”. Ne-am fi așteptat ca acum Victor Dombrovschi să fie aruncat într-un beci, supus drasticului regim de închisoare dură prevăzut pentru mafioți, conform articolului 41 bis din Codul Penal italian. În schimb e liber, are interdicție de a ieși din Roma, o interdicție din ce în ce mai greu de motivat pentru Justiția italiană.
Cel care îl apără este un fost magistrat cu mare prestigiu în Italia, Antonio Ingroia, fost colaborator al judecătorilor Falcone şi Borsellino. Antonio Ingroia este cel care, pe vremea când era procuror antimafia la Palermo, a cerut achitarea lui Dombrovschi și a celorlalți acuzați din acest caz. A cerut acest lucru nu o dată, ci de mai multe ori. Inutil. Se pare că statul italian vrea cu orice preț să dețină groapa de gunoi de la Glina, pentru că în ultimă instanță aceasta este concluzia inevitabilă a unor episoade halucinante din acest dosar. În contextul crizei perpetue a gunoaielor din Italia, o asemenea dorință pare chiar motivată
Nu este motivată în schimb ușurința cu care statul român s-a spălat pe mâini de cetăţeanul său, predându-l fără comentarii. Zilele trecute, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a pronunţat o hotărâre conform căreia mandatul european de arestare nu poate fi pus în executare, dacă nu există un mandat naţional de arestare. Autorităţile române nu ar fi avut niciun motiv să îl aresteze pe cetăţeanul Victor Dombrovschi.
Victor Dombrovschi, domiciliu forţat la Roma
Antonio Ingroia l-a definit pe Victor Dombrovschi „ostatic de stat”. Cine este Victor Dombrovschi, proprietarul firmei care are în concesiune groapa de gunoi de la Glina, omul despre care se spune că este „omul mafiei italiene” sau „fost general în Serviciul de Informații Externe”? L-am întâlnit zilele trecute la Roma. Obosit de acest caz, obosit de Roma, de unde nu poate pleca, deprimat de felul în care se încearcă, aceasta este impresia sa, să se ajungă la o prescriere a faptelor, pentru ca statul italian și cel român să nu îi recunoască nevinovăția.
General de servicii secrete? Îmi arată livretul militar pe care scrie apt necombatant. „Nu am făcut armata. General a fost vărul tatălui meu, general de cavalerie, făcut în 1938 de Rege”. Victor Dombrovschi era student la inginerie aerospațială în 77, când a semnat scrisoarea pentru susținerea lui Paul Goma și apoi a plecat ilegal din România. Avea 23 de ani. A obținut azil politic în Franța, unde și-a continuat studiile, apoi a emigrat în Australia, unde și-a luat și numele de Douglas.
A revenit în 1991 în România, intrând în afaceri. Una dintre afaceri s-a numit Glina. O suprafață de teren pe care zeci de ani s-au aruncat pur și simplu gunoaie, a fost concesionată firmei Ecorec, înființată de Dombrovschi. La un moment dat s-a asociat cu o altă firmă, Agenda 21, care a promis investiții. La momentul asocierii, nimic nu prevestea că asociații italieni ai firmei vor avea probleme cu antimafia din Italia.
Un caz comercial
Cazul are două direcții principale de ramificare: pe de o parte o chestiune strict comercială, despre încercarea unui întreprinzător de a-și proteja afacerea, pe de alta acțiunea justiției împotriva Mafiei.
În legătură cu prima chestiune, avem de-a face cu un șir de operațiuni, de asociere, investiții, împrumuturi, bilete la ordin, schimbări de acționariat, care nu pot fi tratate în spațiul redus al unui articol de presă. Important de spus este că tot ce s-a derulat până acum din punct de vedere comercial este perfect legal. Nimeni nu a venit cu valiza sau cu basculanta de bani pentru a-i spăla, având în vedere acuzațiile. Când toate operațiunile se fac prin bănci, nu se poate pierde urma banilor. Autoritățile române au cercetat cu lupa activitatea firmei, nedescoperind nici cea mai mică neregulă. Nici de spălare de bani, nici de altceva. De fapt, banii despre a căror spălare este vorbă nu au fost investiți niciodată de asociații italieni în firma românească.
„Am făcut cerere pentru intrare în insolvenţă şi am fost acuzat că vreau să fur societatea pusă sub sechestru de italieni”. Victor Dombrovschi este acuzat la comun cu alte persoane că ar fi acționat pentru a vinde firma și în acest fel ștergând urmele banilor lui Ciancimino! Acțiunile pentru care a fost arestat fac parte din soluția unui tribunal român, care a tranșat, așa cum spuneam, partea comercială a cazului! Cu toate acestea, pentru acțiuni din România, certificate de autoritatea judecătorească română, a fost arestat și expediat în închisoare la Roma.
„Tezaurul” lui don Vito
În legătură cu acțiunea Justiției italiene împotriva Mafiei, este vorba, pe scurt de așa-zisul „tezaur” al lui don Vito Ciancimino, fost primar la Palermo și referent al grupării Cosa Nostra în Sicilia, condamnat definitiv pentru mafie și decedat în 2002. Procurorii antimafia au identificat o parte din acest” tezaur” în firma Sirco, care avea 25% dintre acțiuni în firma Agenda 21, acționară la rândul său în Ecorec de la Glina. Pe scurt, firma Gas Gasdotti, care avea monopolul distribuției de gaze în Sicilia, considerată una dintre afacerile în care era implicat don Vito, a vândut la un moment dat afacerea unei firme spaniole.
O parte din banii obținuți au ajuns în firma Sirco, care a investit apoi în Agenda 21 din România, care la rândul său era asociată cu firma de la Glina, despre care se spune că are „cea mai mare groapă de gunoi din Europa”, de 119 hectare, evaluată la peste 100 de milioane de euro. Cifre scoase din burtă! În 2005 Sirco a fost pusă sub sechestru. În 2016 dosarul, care a ajuns la circa 100.000 de pagini, nu s-a finalizat!
„Extorcare de stat”
Iată ce spune acum Antonio Ingroia, ani de zile campion al luptei împotriva mafiei, fost procuror adjunct la Palermo, un procuror care a lucrat cu Giovanni Falcone şi Paolo Borsellino, fost component al Procuraturii Antimafia din Palermo, cel care a deschis complicatul proces al tratativei dintre Stat şi Mafie!
Antonio Ingroia acuză
Într-o declarație făcută cotidianului Libero, în articolul «La denuncia di Ingroia contro l’antimafia: „Loro e lo Stato fanno estorsione„», fostul procuror, acum avocat, consideră că antimafia a greșit flagrant în acest caz.
La Palermo există „o anumită antimafie” care încredinţează bunurile sechestrate acelorași administratori care ar folosi acele bunuri pentru afaceri proprii sau a se îmbogăţi. La Caltanisetta este în curs o anchetă privind activitatea avocatului palermitan Gaetano Cappellano Seminara şi relaţiile sale cu judecătorul Silvana Saguto, fostă şefă a secţiei măsuri de prevenţie din Palermo, cu acuzaţii deosebit de grave, care merg de la corupţie la abuz în serviciu.
Același avocat Cappellano Seminara care a fost numit administratorul judiciar al firmei Sirco, în cazul Glina – Ecorec!
Ingroia îi atribuie lui Cappellano Seminara «nefaste falsităţi», prima dintre toate, adoptată de diferiţi judecători, aceea de a eticheta societăţile româneşti Agenda 21 şi Ecorec, legate de Ciancimino, drept anonime, ca urmare a prescurtării «SA» de după numele lor, chiar dacă în România «SA» ar fi acronimul de la Societate pe Acţiuni, practic traducerea pentru SpA. «Afirmaţie deosebit de gravă şi aluzivă care de una singură a condiţionat destul de mult opinia privind societăţile», a protestat Ingroia. Un mod pentru a «prefabrica o inexistentă legătură Ciancimino-Ecorec- asupra căreia Cappellano Seminara a insistat însă de la preluarea funcţiei».
De ce ar fi făcut asta? «Aşa cum am spus în şedinţă acest lucru ni-l dezvăluie ancheta din Caltanissetta. Cappellano Seminara a încercat în mod constant să creeze ocazii pentru a prezenta onorarii oneroase autorităţii judiciare. Şi cu Ecorec a umflat valoarea firmei şi din acest motiv nu voia să se separe», a explicat la Libero fostul magistrat.
Simplificând, Ecorec a fost supraevaluată, deoarece cu cât valoarea bunului sechestrat e mai mare, cu atât avocatul administrator judiciar ia mai mulți bani!
Noul administrator judiciar numit de statul italian la Ecorec este Angelo Tuzza, care însă nu este recunoscut de statul român. Ingroia spune despre Tuzza că exercită o „extorcare de stat”. Administratorii firmei Ecorec în 2015 i-au cerut lui Tuzza să poată avea acces la fondurile firmei puse sub sechestru pentru plătirea creditorilor şi a se evita insolvenţa. Tuzza ar fi condiționat scoaterea de sub sechestru de numirea sa în funcția de administrator. O propunere care l-a indignat pe Ingroia:
«Dacă vor să spunem lucrurilor pe nume, cum să nu defineşti” şantaj” un asemenea mesaj trimis la Ecorec, care se poate rezuma astfel: numiţi-mă” în mod spontan” administrator al Ecorec, astfel eu pot da un aviz favorabil scoaterii de sub sechestru a sumelor pentru supravieţuire?», a întrebat.
Apoi Ingroia a adăugat: «Pare să se dezvăluie un stânjenitor şi grav adevăr: pare că se vrea să fie ţinut Victor Dombrovschi ca „ostatic” în Italia, fiindcă din Italia vor să intre în posesia gropii de gunoi Ecorec, şi i se spune – în esenţă –” Te eliberăm dacă voi românii demonstraţi bunăvoinţa de a” colabora”, făcând ca Italia (mai întâi cu Seminara, acum cu Tuzza) să pună mâna pe groapa de gunoi”. (…) Toate acestea sunt în mod absolut inacceptabile, şi au gustul amar al unei” extorcări de stat”, care riscă să facă să apară un cetăţean străin precum Dombrovoschi drept ostatic pe un meleag străin, aici în Italia». În fine, Ingroia a comentat: «Tuzza, fără să fi exercitat de fapt niciodată vreo activitate de administrare a societăţilor româneşti, a obţinut de la statul italian onorarii ca” administrator” în valoare de 252.000 de euro».
Rezumând declarațiile explozive ale fostului procuror, avocatul Antonio Ingroia: Victor Dombrovschi este ținut prizonier în Italia, pentru că nu vrea să îl numească administrator la groapa de gunoi pe un reprezentant al statului italian. Astfel Italia ar vrea să pună mâna pe Glina și, probabil cineva la Roma sau la Napoli visează, să aducă lângă București gunoaiele care sufocă Italia.
„Așa ceva nu e posibil, concesiunea de la Glina ar fi anulată, pentru că acolo este vorba de o groapă de gunoi a comunității locale. Nu poate fi vorba de importul de gunoaie din altă țară, dar cineva cu disperare probabil așa își închipuie”, spune Victor Dombrovschi.
Lăsat singur de statul român
Dosarul în care mai sunt judecaţi şi mai mulţi italieni are deja peste 100.000 de pagini. În acest proces fără sfârșit, în care însuși procurorul de caz a cerut clasarea dosarului, cu fiecare pas se adună abuzurile unor instituții, ale statului italian și ale statului român. Din incompetență, din dorința de a acoperi greșeli, din interesul de a scoate în față eroi antimafia de carton, cazul Dombrovschi este plin de erori.
După ce a fost luat cu cătușe din România, extrădat ca un periculos mafiot, după ce a fost ținut un an la închisoarea Rebibbia, Victor Dombrovschi a fost pus în libertate de circa un an, cu interdicția de a părăsi orașul Roma.
Lunile trecute a depus un memoriu la Ambasada României. Ambasadoarea Dana Constantinescu i-a confirmat că există multe abuzuri ale statului italian împotriva unor cetățeni români, dar că nu se poate face nimic. Nici măcar să se facă publice? Cel puțin atât se poate face, iar la întâlniri oficiale la nivel înalt asemenea probleme se pot discuta.
Președintele Italiei, Sergio Mattarella face o vizită în România. Ar putea Klaus Iohannis să se bată pentru drepturile cetățenilor români abuzați în străinătate. Dacă ar ști. Dacă autoritățile ar cerceta asemenea cazuri. Dar probabil memoriul depus la Ambasadă a ajuns în cel mai bun caz în fundul unui sertar, dacă nu direct la coș. În memoriu se vorbește despre multe presiuni asupra Justiției române din partea italiană. Dar cine are nevoie de complicații?
Și totuși lucrurile trebuie spuse.
Începând de la voioșia cu care DIICOT a întocmit actele pentru sechestrul firmei Ecorec. Decretul de sechestru emis de Italia nu conținea prejudiciul, și atunci procurorul de la DIICOT, Sonia Botezatu, îi cere contactului italian, oficialului de legătură de la Ambasada Italiei, Paolo Sartori (devenit ulterior consilier al premierului Ponta), să îi comunice acest prejudiciu.
„Pup. Paolo”
Corespondența de pe contul de email personal (aflată la dosarul de soluţionare a cererii de asistenţă judiciară în materie penală!) este senzațională. Ne arată cum se condimentează dosarele cu cifre și cum se întoarce din condei soarta unui om:
„Ciao, Sonia. Asta e integrarea pe care ai cerut-o lui Ruggero. Zi m daca e OK. Pup din San Salvador. Paolo.”
Paolo Sartori, care scrie de pe emailul său personal gmail, se afla probabil în vacanță în San Salvador.
Mesajul Soniei Botezatu: „Draga Paolo, In supliment nu este mentionat nimic de percheziţie la Ecorec. Intreaba te rog care este prejudiciul total, suma de bani spalata, retinuta in dosarul de la Roma, in care este facuta cerera de comisie rogatorie.”
Răspuns Paolo Sartori: „Sonia, mi au scris ca prejudiciu total este mai mult de 16 milioane de euro. Asta reiese si de continutul hotararei de sechestru a firmei ECOREC. Pup. Paolo.„
Aşa s-a completat dosarul. Este clar că procedurile legale au fost interpretate cel puţin cu mare lejeritate. Iată cum lucrează procurorii români în anumite cazuri. Se poate spune că lucrează după ureche, fără teama de a greşi.
Presiuni asupra justiției române
În memoriu se amintesc episoade semnificative care relevă intervenţia ambasadorilor italieni în acest caz şi interesul Italiei pentru depozitarea gunoiului în România, cum este cel din 2007, când Italia prin vocea Ministrului Mediului și a Ambasadorului Italiei la București de atunci, Daniele Mancini, solicită României preluarea deșeurilor din Campania. Mancini a fost refuzat. Între timp, tentativele italiene de a pune mâna pe Glina prin sechestru au continuat.
A venit apoi un alt ambasador italian, Mario Cospito, care a intervenit şi el în acest caz (spre deosebire de Ambasadorii români din Italia care repetă permanent că nu se pot implica în chestiuni care țin de justiția italiană).
Semnificativ este un pasaj din memoriu:
«În data de 17 ianuarie 2011, lui Dl. Cappellano îi este trimis un e-mail de către MARCO LETIZI (colonel de la garda de Finanțe), prin care acesta este asigurat că: “în urma mesajului dvs., dr SARTORI mi-a comunicat că azi dimineaţă la Ambasada din Bucureşti, Ambasadorul dr. COSPITO a ţinut o reuniune operativă tocmai cu privire la problematicile confiscării Ciancimino, la care a participat însuşi comandantul Poliţiei. În esenţă, ambasadorul a decis să activeze oficiile sale de autoritate pe lângă Autoritatea Judiciară Româna, activând magistratul italian de legătură.
Dr. SARTORI mă va pune la curent imediat ce va afla despre rezultatul întâlnirii de la Tribunalul Bucureşti
Salutări cordiale, Marco Letizi”.
Soluţionarea dosarelor aflate pe rolul instanţelor în România s-a dispus sub presiunea Ambasadei Italiene, interesele gestionate de Administratorul Cappellano fiind susţinute în cadrul unor “întâlniri” la Tribunalul din Bucureşti.
– În aceiaşi zi, Dl. Cappellano primeşte un e-mail de la PAOLO SARTORI, prin care acesta îl asigură că “în dimineaţa acesta eu, Ambasadorul şi Vice- ambasadorul am discutat îndelung asupra chestiunii, şi Ambasadorul a decis – la sugestia mea – să implice, atât în mod direct cât şi prin intermediul magistratului italian de legătură (dl. ROBERTO AMOROSI), Autorităţile Judiciare româneşti competente, la cel mai înalt nivel; în plus, acesta evaluează posibilitatea de a cere în acest sens, o întâlnire cu Ministrul Justiţiei”. Te voi ţine la curent cu noutăţile, Te salut cu drag, Paolo Sartori”.
Aşadar, atacul asupra autorităţilor judiciare române a fost perfect orchestrat, presiunea asupra judecătorilor de a se “implica” fiind realizată sub ameninţarea implicării Ministerului Justiţiei.
– În data de 19 ianuarie 2011, Administratorul judiciar Cappellano primeşte o nouă confirmare a demersului sau, prin corespondenţa pe care a primit-o de la colonelul Gărzii de Finanţe Marco Letizi:
“Magistratul italian de legătura a asigurat că va sensibiliza imediat Autorităţile judiciare competente. În cazul în care această intervenţie nu este suficientă, Ambasadorul va interveni direct în alte sedii.
Cu cordialitate, Marco Letizi”.»
Așadar intervenție la Tribunal. Unde mai este independența Justiției române? Sau mai bine spus, într-o ţară bananieră, ambasadorii fac ce vor.
Memoriul reclamă multe nereguli, cum ar fi Mandatul European de Arestare, emis împotriva unei persoane care nu făcuse nicio faptă în Italia și în plus nu era inculpată în niciun dosar, fiind doar supusă unor investigații preliminare. Fapta din România pentru care italienii au cerut arestarea era, de fapt, legală? Nu mai contează.
«Nu o dată în timpul audientelor procesului în curs le-a fost dat tuturor să audă afirmaţia repetată a preşedintei completului de judecată, d-na Brindisi Caterina, care spunea „nu-mi mai pomeniţi de ce prevede legislaţia română pentru că nu mă interesează… aici suntem în Italia… nu mă interesează ce spune legea română!” afirmaţie consemnată de asemenea în procesele verbale de transcripţie a audientelor procesuale.»
După ce explică o întreagă odisee judiciară, Victor Dombrovschi scrie în memoriu:
„De aceea actualmente Victor Dombrovschi se consideră OSTATIC al Statului Italian întrucât este reţinut nu pentru gravitatea faptelor, ci datorită faptului că “nu vrea” să consemneze administrarea ECOREC SĂ la dispoziţia d-lui Tuzza, administratorul judiciar al Tribunalului din Roma. Poate că în economia situaţiei nu ar trebui să uităm şi faptul că începând cu 1 ianuarie 2016 România nu mai poate invoca restricţii referitor la circulaţia deşeurilor în vederea depozitarii şi poate în acest fel se poate explica interesul autorităţilor italiene pentru administrarea ECOREC SĂ.”
„Victor Dombrovschi, arestat pe 15.07.2014 și deținut la Rebibbia pentru un an (actualmente cu domiciliul forțat pe teritoriul Romei și fără drept de expatriere) am intentat un proces împotriva autorităților italiene la CEDO, iar în condițiile actuale, de șantaj efectiv din partea acestora împotriva mea, am intenția de a demara o acțiune complexă de denunț la nivel național și internațional”, afirmă Victor Dombrovschi în încheierea memoriului.
Sorin Cehan
Guvernul Cioloş ascunde gunoaiele din Napoli sub preş şi decretează: Ştire falsă
Români obligaţi să muncească şi când erau bolnavi. «Credeam că mor de atâta muncă»