În medie, un angajat străin încasează 973 de euro pe lună, cu 316 euro mai puţin decât un angajat italian (24,5% în minus). În regiunile nordice, în special în nord-est (Friuli Venezia Giulia, Trentino Alto Adige şi Veneto) statul de plată este “mai bogat” şi există o diferenţă mai mică faţă de cel al italienilor.
Femeile străine câştigă numai 790 de euro pe lună, nu există niciun avantaj salarial pentru străinii mai instruiţi, retribuţii mai bune pentru cei care lucrează în sectoarele manufacturii şi construc – ţiilor, mai joase pentru cei care operează în domeniul serviciilor pentru persoane şi firme.
Sunt câteva din concluziile unui studiu al Fundaţiei Leone Moressa, care a analizat retribuţiile lunare ale angajaţilor străini în al patrulea trimestru din 2011. În zonele nordice străinii câştigă în medie mai mult faţă de străinii care lucrează în sud: este vorba de compararea de exemplu a celor 1.113 de euro lunar ai unui imigrant care lucrează în Friuli Venezia Giulia cu cei 674 de euro ai unui străin din Calabria.
Dar sudul se deosebeşte şi prin mai marea diferenţă retributivă între angajaţii străini şi italieni: dacă în unele regiuni nordice diferenţele nu depăşesc 300 de euro, în unele regiuni din sud diferenţa retributivă depăşeşte 500 de euro (precum în Campania). Angajaţii străini de sex masculin, pe lângă faptul că încasează un salariu lunar în medie mai ridicat decât femeile (1.122 euro vs 790 euro), demonstrează diferenţe retributive mai puţin ample faţă de retribuţiile angajaţilor italieni de acelaşi sex: este vorba de 20,5% mai puţin la bărbaţi faţă de 30,5% în cazul femeilor.
Diplome inutile
Diploma de studii nu are nicio influenţă asupra nivelului salarial al străinilor. Retribuţiile percepute de aceia care au un nivel mai jos de instrucţie (nicio diplomă, şcoală primară şi gimnaziu) nu se diferenţ iază mult faţă de cele ale celor cu diplomă de liceu. Situaţia este altfel în cazul licenţialilor care primesc în medie 1.139 de euro lunar. însă cu cât creşte nivelul de instrucţie, cu atât este mai mare diferenţa faţă de angajaţii italieni cu aceleaşi caracteristici.
Angajaţii încadraţi cu contracte pe perioadă nedeterminată câştigă puţin sub o mie de euro pe lună, în timp ce aceia care sunt angajaţi pe perioadă determinată primesc 884 de euro. Angajaţii străini din sectorul transporturilor sunt cei care câş – tigă mai mult (1.257 euro); urme – a ză cei din sectorul manufacturii, construcţiilor, educaţie/sănă ta – te/ser vicii sociale şi din comerţ ale căror retribuţii depăşesc 1.000 de euro lunar. Sub această cifră se plasează angajaţii din hoteluri, din sectorul primar, al serviciilor către firme şi persoane (cu numai 717 de euro).
Aceştia din urmă sunt şi aceia care prezintă diferenţe retributive mai ridicate faţă de lucrătorii italieni din acelaşi sector de activitate (- 22,2%).
Integrare încetinită
Vârsta nu influenţează în mod semnificativ nivelurile retributive. Ceea ce face în schimb să se evidenţ ieze o corelaţie între venituri şi vârstă este diferenţa faţă de angajaţii italieni cu aceleaşi caracteristici: odată cu creşterea vârstei, se amplifică diferenţele faţă de colegii nativi: dacă în categoria 15-24 de ani străinii primesc numai cu 3,9% mai puţin salariu, pentru cei de peste 55 de ani diferenţ a ajunge la 40%.
Africanii şi cetăţenii din Europa comunitară sunt lucrătorii care în Italia primesc o retribuţie în medie mai ridicată: 1.037 euro şi respectiv 994 euro. Europenii necomunitari, asiaticii şi americanii sunt cei care primesc un salariu mai mic. “Disparitatea salarială între străini şi italieni nu derivă în mod exclusiv din originea imigrată a angajaţilor – afirmă cercetătorii Fundaţiei Leone Moressa – cât din elemente care, combinate, determină un dezavantaj salarial: profesia desfăşurată de străini, calificarea lor joasă, angajarea în sectoare de activitate cu cea mai joasă productivitate, vârsta tânără a forţei de muncă, nu permit atingerea unei suficiente vechimi retributive.
Pe lângă aceasta, trebuie avut în vedere că munca pentru străini este condiţia necesară pentru a avea şi a-şi reînnoi permisul de şedere”. “Această legătură indisolubilă poate duce la acceptarea din partea lucrătorilor a unor condiţii ocupaţionale marginale, puţin protejate şi, în unele cazuri, chiar subplătite.
Problema diferenţei retributive devine mai evidentă în special în acest moment de criză, având în vedere că străinii cu dificultate pot conta pe surse de câştig alternative veniturilor din muncă sau pe sprijinul din partea reţelelor familiale. Toate acestea riscă să încetinească procesele de inserare socială şi economică ale străinilor care muncesc şi trăiesc în ţara noastră”.
