"Sub acelaşi cer" (Sotto lo stesso cielo) este titlul unui film cu şi despre imigranţi români, regizat de Mary Griggion. Filmul a avut premiera la sfârşitul lunii noiembrie, la Torino şi a fost deja prezentat şi premiat la mai multe concursuri cinematografice. "Sub acelaşi cer" este un film cu totul original: are în centru comunitatea de români ditr-un mic orăşel din regiunea Piemonte, Cunico, lângă Asti. Aici, românii s-au integrat perfect şi nu au avut niciodată probleme de convieţuire cu localnicii italieni, deşi conaţionalii noştri reprezintă 12% din totalul populaţiei: mai precis, 63 din 534 de locuitori. Mulţi din actori sunt imigranţi români fără nicio experienţă în domeniu, care au acceptat să se interpreteze pe ei înşişi.
Primarul din Cunico, Piero Cognasso, s-a implicat personal în realizarea proiectului artistic, fiind unul din actori şi coscenarist. "Protagoniştii cu care am lucrat, mă refer la românii din Cunico, sunt de o punctualitate uimitoare, să lucrezi cu ei a fost o adevărată confruntare a două feluri diferite de a gândi", a declarat primarul.
Costuri de producţie- zero
În ciuda laudelor şi premiilor din partea criticilor de film, "Sub acelaşi cer" nu a ajuns în sălile din Peninsulă şi nici în atenţia presei naţionale. Am discutat cu regizoarea, scriitoarea italiancă Mary Griggion, care ne-a povestit cum a realizat un film cu un cost de producţie "aproape zero", dar care a lăsat în inima fiecăruia dintre cei prezenţi în platoul de filmare "o experienţă sufletească extraordinară".
"Este vorba de un film profesionist care te ţine cu sufletul la gură, s-ar putea spune. Originalitatea constă în faptul că printre protagonişti sunt români imigranţi în Italia, mai precis la Cunico şi care au acceptat să debuteze ca actori, chiar în roluri principale. Au reuşit să intre în pielea personajelor, chiar dacă era vorba de situaţii dramatice, ceea ce a fost cu adevărat emoţionant. Nu am avut bani pentru a ne putea permite aparatură sofisticată, pentru a face filmări de sus, spre exemplu."
Destine împletite
Subiectul filmului este drama unei tinere, Florina, imigrată în Italia, care ajunge pe mâna unei reţele criminale, formată din români. Grigore şi Vasile sunt celelalte două personaje principale: doi tineri români care fug în Occident din România lui Ceauşescu. Odată ajunşi în Italia, cei doi se despart: unul încearcă să muncească cinstit, dar până la urmă e doborât de nevoi. Celălalt alege cea mai uşoară cale spre succes: să devină un criminal.
După douăzeci de ani de la sosirea în Italia, destinul celor doi se împleteşte cu cel al unei tinere abia sosite în Peninsulă: Nicoleta. Fata soseşte în Italia în 2002, la 18 ani, şi cade pe mâna proxeneţilor conduşi de românul Grigore şi italianul "Feroce".
Cel care este pus să se se ocupe de ea este celălalt din cei doi tineri plecaţi din România cu ani în urmă – Grigore. Într-un moment de beţie, Grigore o violează pe tânără, despre care va afla, ulterior, că este chiar sora lui mai mică. Cuprins de remuşcare şi disperare, bărbatul îl împuşcă pe Vasile, apoi se predă poliţiei. Este arestat şi condamnat.
După 8 ani, Florina lucrează ca babysitter la o doctoriţă italiancă şi are o poveste de iubire cu un tânăr, Matteo. Îşi vizitează fratele în închisoare. În final, va afla că fetiţa doctoriţei este adoptată şi este chiar copilul avut în urma violului din 2002.
Nicoleta Sima, rol de debut
"Florina este interpretată de Nicoleta Sima, care a reuşit să-şi pună amprenta, ca şi personalitate, asupra personajului. A reuşit să transmită emoţii ca o actriţă adevărată. Este o fire mai timidă, mai retrasă, şi am ales ca şi personajul să fie schimbat puţin faţă de varianta originală. În plus, Nicoleta a jucat în ultimele săptămâni fiind însărcinată: a continuat să vină la filmări şi să ducă proiectul la bun sfârşit", povesteşte regizoarea.
Mary Griggion mai adaugă un detaliu important: toţi actorii au acceptat să lucreze gratis, la filmări fiind prezente în jur de 100 de persoane: "Toţi au interpretat cu cea mai mare seriozitate, când se auzea "Ciak, si gira" mi se părea că pe platou sunt doar profesionişti".
Înainte de a demara proietul propriu zis, regizoarea povesteşte că a vorbit cu mulţi români despre condiţiile de viaţă din perioada comunistă. A ascultat povestea fiecărui, iar prima parte a filmului este dedicată tocmai "epocii de aur": acţiunea are loc în România, la sfârşitul anilor '80.
Una din scenele cele mai elocvente este cea a oamenilor care stau la coadă în faţa unui magazin alimentar. Aşteaptă, răbdători, până când un vânzător iese şi anunţă: "s-a terminat laptele".
Apel la asociaţii
Regizoarea Mary Griggion şi-ar dori ca filmul să se bucure de mai multă atenţie, dar consideră că există un monopol al marilor reţele de cinematogafe care împiedică, într-un fel, ca publicul larg să poată merge să-l vadă pe marile ecrane: "Atât în presă, cât şi la nivel de circuite cinema, filmul nu a fost luat în seamă, deşi a primit critici favorabile şi premii la toate concursurile la care a participat. Mi-aş dori ca asociaţiile de români să poată avea un cuvânt de spus, pentru a putea proiecta filmul în cât mai multe săli. Am luat deja legătura pentru o proiecţie la Roma, dar urmează să avem confirmarea definitivă".
Ceea ce rămâne, dincolo de experienţa unică a realizării unui film, este, în opinia regizoarei Mary Griggion, "bogăţia sufletească" câştigată în urma colaborării cu membrii comunităţii din Cunico.
Miruna Căjvăneanu
