Menu
in

Un euro pomană pentru morţii din diaspora, solicitare din partea unui ministru al Guvernului Românie

Dacă fiecare român din străinătate ar depune 1 euro pe an într-un cont special, s-ar putea crea un fond de rezervă din care s-ar putea plăti repatrierea decedaţilor. Nu o spune un preşedinte de asociaţie, ci chiar ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici. Iată ce a scris ministrul pe Facebook:

„Când s-a construit Atheneul Român, fiecare cetăţean a dat câte 1 leu pentru finanţarea construcţiei. Şi astăzi avem o perlă arhitectonică de care suntem mândri. Dragii mei români de pretutindeni, vă dau o temă de gândire pe perioada vacanţei: dacă fiecare român din străinătate ar depune 1 euro pe an (doar un an) într-un cont special, s-ar putea crea un fond de rezervă din care s-ar putea folosi diverse sume pentru plăţile necesare repatrierii decedaţilor sau pentru situaţii de urgenţă”.

Ministrul explică faptul că, dacă ar face un calcul simplu, ar vedea că acest cont special „se va putea autoalimenta din dobânda anuală”.


„Ce înseamnă un euro pentru buzunarul fiecăruia??? Nu mare lucru. Dar cât de util ar putea fi pentru întreaga comunitate. Şi asta ar însemna solidaritate între românii de pretutindeni”, mai scrie Stanoevici, subliniind că ideea sa poate este „nebună” sau poate este bună.

„Gândiţi-vă. Aştept cât mai multe păreri sau idei”, îi îndeamnă ministrul pe români, încheindu-şi postarea cu mesajul: „Hai să dăm mână cu mână/Cei cu inima română”, scris cu majuscule.

EXCLUSIV/ Ministrul Bogdan Stanoevici despre ideea fondului pentru situaţii de urgență: ”Sper că putem găsi singuri soluții la problemele noastre.”

40.000 de morţi

Făcând un calcul simplu, aşa cum ne îndeamnă ministrul, nu e chiar aşa. Folosind cifrele oficiale ale onor Ministerului de Externe, în străinătate mor anual 30.000- 40.000 de români. Cifre din răspunsul lui Titus Corlăţean la o interpelare a deputatei PNL Pocora, care propunea constituirea unui fond pentru repatrieri. Pe data de 6 iunie, Ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean, a răspuns în scris la interpelarea adresată de deputata Ancuţa Pocora.

Pornind de la o estimare a diasporei româneşti – între 3 şi 4 milioane de cetăţeni – şi de aplicarea ratei deceselor, Ministrul face un calcul pentru a stabili câţi români mor aproximativ, anual, în străinătate. E vorba de circa „30.000-40.000 de decese la nivelul diasporei române„. Transportul funerar costă, potrivit aceleiaşi surse, între 3000 şi 6000 de euro. Deci, suma totală necesară repatrierii tuturor corpurilor ar fi de circa 120-160 de milioane de euro anual, „sumă ce apreciem că trebuie avută în vedere la stabilirea plafonului maximal al unui eventual fond constituit în scopul specificat”.

Potrivit documentului, Statul român ar avea obligaţia să asigure transportul funerar doar în cazul persoanelor „trimise în misiune oficială pentru reprezentarea intereselor naţionale, nu şi în cazul celor care călătoresc pe cont propriu în afara frontierelor ţării de origine”.

Ministerul mai precizează faptul că, în statele membre ale Uniunii Europene, „reglementările în vigoare garantează respectul cuvenit defunctului, prevăzând posibilitatea înhumării sau incinerării pe plan local”.

Matematica nu este o opinie. Un euro de la fiecare român din străinătate, o singură dată, înseamnă 3-4 milioane de euro. Dobânda poate fi de maxim 4% pe an, aşa că la suma iniţială se adaugă în primul an 160.000 de euro. Dacă nu se cheltuie nimic. Cum poate fi acoperit un necesar de 160 de milioane de euro cu 4 milioane de euro? Aici nu mai ies calculele.

În primul rând, nu s-ar strânge banii. S-a organizat nu demult la o paranghelie la Latina, un megaspectacol pentru strângerea de fonduri pentru repatrierea decedaţilor, cu mici, bere şi muzică populară din diaspora. Nu numai că nu s-a strâns niciun fond, dar au ieşit şi multe discuţii de la bani, mulţi artişti plecând nemulţumiţi.

Comparaţia cu campania „daţi un leu pentru Ateneu” este cel puţin hazardată. În 1885, cu acest slogan au fost strânşi 500.000 de lei de aur. Clădirea a fost ridicată în doi ani, între 1886 şi 1888, şi a costat 836.000 de lei de aur. A rămas ceva pentru posteritate din acei bani, nu au fost îngropaţi, aşa cum doreşte ministrul diasporei. Dacă statul român ar încerca astăzi să construiască o clădire similară Ateneului, nu ar dura doi ani, ci poate 20, iar costurile ar fi faraonice. În plus, cine ar gestiona fondurile? MAE? DRP? Un comitet de preşedinţi de asociaţii? Eu m-aş gândi de două ori dacă să le dau un euro. Dar astea sunt detalii, important este principiul solidarităţii, vrea ministrul să spună.

Dacă pleci de acasă, imediat ce ieşi din casă trebuie să fii conştient că poţi să şi crăpi, la colţul străzii sau la 5000 de km, dacă dă o maşină peste tine sau îţi cade o cărămidă în cap. Nu ar trebui să te îngrijeşti singur de ultimul drum? Nu ai bani, aşa cum spune şi MAE în răspunsul din 6 iunie 2013, în statele membre ale Uniunii Europene, „reglementările în vigoare garantează respectul cuvenit defunctului, prevăzând posibilitatea înhumării sau incinerării pe plan local”. Adică primăria te arde sau te îngroapă, dacă are unde, gratis.

Dar visul multor români este cel de a se întoarce acasă, fie şi numai pentru ultimul drum. Dar există soluţii capitaliste, cum ar fi banala asigurare de deces. Cu propuneri populiste nu se rezolvă nimic.

În final, constatăm că legea este complet ignorată: există deja la art. 15 din legea nr. 198/2008 privind serviciile consulare pentru care se percep taxe, următoarea prevedere pentru utilizarea taxelor consulare de urgenţă:

Ministerul Afacerilor Externe va putea utiliza în totalitate taxele consulare percepute în plus, aferente serviciilor prestate în regim de urgenţă, pentru:

a) plata cheltuielilor de transport al cetăţenilor români aflaţi în situaţii deosebite şi fără resurse financiare şi al copiilor fără tutelă;
b) plata cheltuielilor de repatriere a cetăţenilor români, decedaţi pe teritoriul statelor de reşedinţă, pentru care familia nu poate suporta costurile de repatriere şi nu există posibilitatea înhumării în statul în care a survenit decesul.

Taxe de urgenţă se percep, şi nu puţine, iar familii care nu pot suporta costurile de repatriere sunt nenumărate. A auzit cineva de vreun decedat repatriat din aceste fonduri? Poate ministrul ar fi trebuit să ceară, de la înălţimea funcţiei sale, explicaţii la direcţia consulară din MAE, privind cheltuirea fondurilor adunate din taxele de urgenţă, nu să ceară pomană 1 euro de la fiecare român din străinătate.

Sorin Cehan

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
Exit mobile version