Sorin Cehan
În urmă cu exact un an, în 16 noiembrie 2014, lumea întreagă asista perplexă la cea mai spectaculoasă participare populară la viaţa publică într-o ţară europeană: zeci de mii de oameni se îmbulzeau la cozile proiectate ştiinţific de la consulatele româneşti din străinătate, pentru a putea vota. Atunci lumea întreagă a fost cucerită de dorinţa de participare a românilor la vot, în condiţiile absenteismului în creştere exponenţială din „lumea civilizată”.
La Paris, Roma, Berlin, Londra sau Madrid, românii din străinătate, uitând o clipă de tot ceea ce-i desparte de ţară, s-au unit şi s-au îmbătat cu apa rece servită de la Bucureşti. Unii au luat şi bătaie de la forţele de odine chemate să apere secţiile de votare de oamenii obosiţi, flămânzi şi mai ales furioşi după zeci de ore de aşteptare.
Cei care au stat la coadă (nu mai contează dacă au votat sau nu) au răsturnat rezultatul votului în favoarea lui Klaus Iohannis, devenind eroi şi salvatori ai naţiei.
După vot, câştigătorii au făcut o promisiune: niciodată nu se va mai întâmpla aşa ceva. Diaspora va putea vota decent, iar vinovaţii vor fi identificaţi.
Preşedintele ales a fluturat atunci şi o despăgubire provizorie a daunelor suferite de românii din străinătate, cerând demiterea consulilor şi ambasadorilor din ţările unde diaspora a fost umilită la vot, în aşteptarea judecăţii politice şi penale corespunzătoare.
Politicieni din toate partidele au ieşit la televizor mai ceva ca în decembrie 1989, exprimându-şi adeziunea faţă de idealurile Revoluţiei din diaspora, promiţând dreptate politică pentru cei umiliţi la cozi.
De atunci s-au întâmplat multe, dar nimic din ceea s-a promis. Legea votului diasporei este o bazaconie fără cap şi coadă, tardivă pentru alegerile din 2016, ambasadorii care au avut cozi prin curte au fost rotiţi, promovaţi sau uitaţi, fără ca cineva să ridice oficial anatema aruncată asupra lor în urmă cu un an de Klaus Iohannis, iar dosarul de la DNA este fiert la foc mic de procurori, pentru ţinerea în şah a martorilor.
Promisiunile nu au fost nerespectate, ci ignorate, ceea ce e mult mai grav. Oamenii au fost naivi în urmă cu un an, crezând că pot îndrepta lucrurile cu un vot. A fost un an pierdut.
Chiar acum, guvernul Cioloş promite „facilitarea creării de secţii de votare pentru diaspora, acolo unde există o prezenţa semnificativă a cetăţenilor români”. Se spune că promisiunea este capacitatea de a dezamăgi oamenii. Dacă e adevărat, atunci avem mari capacităţi în acest domeniu.