Accidentul avusese loc la Venaria Reale (Torino) în 2009. Cadavrul zidarului, de 45 de ani, a fost și desfigurat la față pentru a deveni de nerecunoscut.
Două condamnări în primă instanță pentru moartea lui Mihai Istoc, un zidar român de 45 de ani a cărui corp a fost găsit, desfigurat la față pentru a fi de nerecunoscut și în stare avansată de descompunere, într-o groapă de gunoi abuzivă la Montafia, provincia Asti, în dimineața de 14 iunie 2009. Bărbatul murise pe un șantier din Venaria Reale și patronii săi deciseseră să se debaraseze de cadavru cu scopul de a ascunde accidentul de muncă.
Vittorio Opessi, de 52 de ani, din Venaria Reale, va trebui să ispășească șapte ani de închisoare, Antonino Marino, de 51 de ani, din Mathi, șase ani și două luni. Ambii erau acuzați de omor din culpă și distrugere a cadavrului. Sentința a fost pronunțată de judecătorul din Asti Roberto Maerio, care a dispus și o depăgubire temporară de 20.000 de euro pentru soția, fratele și cei doi fii minori ai bărbatului, care s-au constituit parte civilă în proces, înainte ca un proces civil să stabilească valoarea totală a despăgubirii. Pentru ambii inculpați procurorul Laura Deodato a cerut o condamnare la zece ani de închisoare.
Istoc a murit căzând de pe o schelă pe șantierul lor în timp ce spărgea o fațadă cu un ciocan pneumatic. Corpul său a fost găsit de doi vânători sub o canapea, după zece zile, dar nu s-a știut cine este. Cercetările au permis să se demonstreze că lucra la negru pentru cei doi întreprinzători, care mereu s-au declarat nevinovați. Însă au fost incriminați de declarațiile unui angajat de-al lor, român de 39 de ani, care (abia în 2012) a povestit că cei doi l-au îmbătat cu rachiu după ce a văzut cadavrul colegului la pământ. Avocații lor au anunțat recurs împotriva sentinței.
Astfel s-a încheiat în prima instanță un lung și anevoios proces, complicat și de identificarea victimei. Bărbatul, găsit în iunie 2009 în mijlocul unor mobile stricate și a unor gunoaie, a fost recunoscut numai trei ani mai târziu când, datorită reconstrucției digitale a chipului său și încrucișării denunțurilor de dispariție, s-a ajuns la numele său. O comparare genetică cu sângele fratelui Ioan a furnizat apoi certitudinea identității sale. Numai atunci au fost demarate anchetele care au găsit în mărturia unui conațional care lucra pentru cei doi patroni impulsul către direcția procesuală care a dus la condamnarea pronunțată pe 29 noiembrie.
Mihai Istoc era din satul Valea Mare, comuna Faraoani, județul Bacău. A lasat acasa o soție și doi copii, o fetiță de 6 ani și un băiat de 11 ani. Plecase în Italia pentru o viață mai bună.
