A fost preşedintele federal al Ligii Nordului din 2005 până în 2012, când a fost înlocuit de Umberto Bossi. Era o speranţă a partidului pe atunci cel mai redical din Italia. Angelo Alessandri, 47 de ani, a făcut istorie în politica din Nordul Italiei. Preşedinte al Lega Nord Emilia Romagna timp de 11 ani, ales deputat pentru Lega Nord Padania prima dată în 2006, a fost reconfirmat în 2008, fiind numit preşedintele Comisiei de mediu, teritoriu şi lucrări publice din Camera Deputaţilor de la Roma.

În 2012, în urma unor neînţelegeri cu Roberto Maroni, a demisionat din partid. Este considerat un leghist cu verticalitate, onest în idei şi comportament.Inima sa bate în continuare pentru Lega Nord. La mână încă poartă o brăţară verde.

Astăzi, în mod suprinzător, Angelo Alessandri participă la un proiect de legătură dintre Italia şi România, fiind consilier în Camera de Comerţ a României în Italia, organizaţie condusă de Eugen Terteleac. Astăzi, luni 18 iulie 2016, Angelo Alessandri a fost în prezidiul forumului economic organizat la Camera de Comerţ din Bucureşti, pe tema serviciilor pentru spitale oferite de investitori italieni. I-am adresat câteva întrebări.

Angelo Alessandri, de ce aţi ieşit din politică?

«Sunt trei ani de când am decis să intrerup, pentru că s-a încheiat un ciclu politic, chiar dacă inima mea rămânea aceeaşi, bate pentru Lega Nord. Menţin relaţii bune, sunt prieten cu Matteo Salvini şi cu Flavio Tosi, dar eu m-am retras. Am gândit că e just să lăsăm spaţiu tinerilor. Aşa am făcut.»

Există ideea că Lega Nord gândeşte rău despre toţi străinii, în special de români…

«Dimpotrivă, eu sunt printre cei care au promovat întotdeauna, încă din urmă cu 10 – 12 ani, o integrare posibilă, care să se bazeze pe reguli împărtăşite. Comunitatea românească a fost, în multe ocazii, alături de noi, combătându-i pe românii care comiteau infracţiuni, pentru a construi împreună convieţuirea. S-a creat un foarte frumos raport cu comunitatea română în toate oraaşele din nord, tocmai pe această bază făcută din reguli. Pe reguli vrem să construim acum un raport comercial între Italia şi România. Problema adevărată este atunci când lipsesc regulile, atunci devine o problemă pentru toţi.»

Italienii salvează spitalul de arşi din Bucureşti

Cum aţi decis să vă alăturaţi Camerei de Comerţ române din Italia?

«Eu dau o mână de ajutor cu plăcere, pentru că Eugen Terteleac , preşedintele, este un amic, îl cunosc, şi pune o pasiune incredibilă, atât în favoarea Italiei, cât şi în favoarea României. Este un pod uman! Dacă stai cu el câteva ore, îţi dai seama că este un fel de misiune a lui, mi-a transmis dorinţa de a da o mână de ajutor în acest sens şi am intrat.

Cred că Italia are mult de dat României, iar România, cu regulile pe care astăzi le adoptă, poate fi o ţară carea să primească mult şi în acelaşi timp să depăşească Italia în multe sectoare. Ne ajutăm reciproc. Dar italienii au deseori o problemă, că nu ştiu să se unească. Nu ştiu să facă echipă.»

Acest lucru se spune despre români, că nu sunt uniţi…

«Iată, avem probleme comune. Trebuie să depăşim aceste probleme. Eu promovez consorţii, sunt preşedintele consorţiului Tolomeo, şi e dificil să uneşti italienii în consorţii, nu înţeleg că uniţi sunt puternici, iar divizaţi, sunt slabi. Aceasta este partea cea mai dificilă.»

Este dificil să faci afaceri în România? Se vorbeşte mult de corupţie.

«Am trecut şi noi prin asta. Am trecut cu 20 de ani în urmă.

În urmă cu 20 de ani, am auzit şi eu, aici în România era ca în Vestul Sălbatic pentru investitori. Aşa cum a fost în America, dar odată încheiat Far west-ul, s-a transformat în stat federal. Cred că România a trebuit să facă o trecere. Aşa cum a făcut Italia în 1992. Italia a trecut deja prin aceste probleme. Deci poate fi de ajutor cu sfaturi. Sensul istoriei este acelaşi şi pentru voi.»

Există progres? Cu sens unic?

«Progresul soseşte, mai devreme sau mai târziu, dar soseşte. Am prezidat comisia de mediu trei ani de zile. Acolo se naşte progresul, pentru că este vorba de îmbunătăţire calităţii vieţii. Acelaşi lucru este şi cu sănătatea, dar din păcate, acolo se uite la costuri, nu la servicii. Cred că ne îndreptăm într-o direcţie greşită, nu aş vrea ca Europa să ajungă ca America, unde dacă ai bani, te îngrijeştă, dacă nu, suferi, sper să găsim modul de a lăsa copiilor noştri ceva mai bun.»

Sorin Cehan
[email protected]