E îngrijorată pentru că nu mai știe cui să ceară ajutor. Se simte singură, neapărată și în pragul disperării. O dramă prin care o româncă și familia ei trec de mai bine de un an.
Și-a cumpărat o casă, pentru care plătește rate la bancă, dar nu poate să locuiască în ea. E nevoită să plătească două chirii, să renunțe la tratamentul pe care ar trebui să îl facă unuia din cei doi copii, dar nu are nicio posibilitate din cauza unei situații absurde. Acesta este coșmarul unei românce din Arezzo, care de mai bine de un an se luptă cu ignoranța Primăriei din Arezzo, cea care ar trebui să intervină, dar care a preferat să ceară 30.000 de euro pentru a închide situația. Iată povestea Danielei Obogeanu și coșmarul prin care trece împreună cu părinții și cei doi copii.
După 23 de ani în Italia, Daniela Obogeanu, o româncă din Arezzo, riscă să ajungă în stradă împreună cu doi copii și părinții. O poveste halucinantă a unei românce care este într-o situație deosebită după ce casa pe care a cumpărat-o cu mari sacrificii a fost declarată nelocuibilă din cauza casei vecinilor, aflată într-o stare jalnică. A cerut ajutorul primăriei din Arezzo încă de anul trecut, dar a primit la momentul respectiv un răspuns neașteptat: ”Nu-ți convine, pleacă la tine acasă, în România”.
Despre acest caz, Gazeta Românească a scris anul trecut, atunci când am primit apelul disperat al româncei. Imediat după publicarea articolului, primăria a fost contactată și s-au primit asigurări că situația doamnei Obogeanu va fi analizată și se vor găsi soluții. Între timp, proprietara casei vecine, o bătrână, a murit iar procesul a tărăgănat.
Ceea ce e și mai complicat, faptul că Primăria din Arezzo, deși promisese în primă instanță că va rezolva cazul, s-a schimbat radical: pentru repararea casei vecine îi cere româncei 30.000 de euro, bani pe care femeia nu și-i poate permite.
”După ce a fost publicat articolul cu situația casei, faptul că am fost dată afară cu doi copii și cu părinții mei pentru că a fost declarată nelocuibilă de primărie din cauza casei vecine, am fost contactată de Ștefan Stănășel (președintele CNCRI, Coordinamento nazionale citadini romeni in Italia, n.r.) care a organizat o întâlnire cu Lucia Tanti, Alessio Matesini (președintele consiliului de la Arezzo) și Roberto Calussi (tehnicul de la uff.edilizia).
La această întâlnire s-a vorbit de obligația primăriei de a interveni cu lucrări de a pune în siguranță casa vecinei ca eu să pot intra în casa mea. În emailul care vi l-am trimis atunci când am vorbit cu dumneavoastră scrie despre obligația primăriei.Care de fapt am fost asigurați că va interveni. Am documentație scrisă către vecină că o obligă să-și facă lucrările dacă nu, o face primăria di Arezzo și o obligă pe femeie să suporte cheltuielile.
Între timp bătrana a murit. Eu am anunțat primăria de moartea ei iar avocatul meu i-a întrebat prin email dacă mai au de gând să facă lucrările. Primăria i-a răspuns că da chiar dacă situația s-a schimbat.Văzând că nu se mișcă nimic am schimbat avocatul, care a organizat o întâlnire la biroul ”edilizia” și a vorbit cu șeful inginerilor.
Inginerul i-a spus la avocatul meu să luăm noi un inginer și să facem un preventiv cu ce ar trebui să facă primăria că să intrăm în casă, că ei o vor obligă.
Avocatul a trimis și văzînd că după o lună nu am avut nici un răspuns a cerut o altă întâlnire să vorbească iar cu ei. Primăria de data asta răspunde că nu au de gând să facă nici o lucrare numai dacă le dăm noi bani. Cam 30000 de euro. Logic noi am refuzat. Nu am acești bani și nici nu este drept să mi se ceară acești bani. Nu trebuie să fac eu lucrări în casă vecinului că să pot intră în a mea care e în regulă. Totodată am la îndemană un caz asemănător cu al meu, tot în Arezzo, care a fost rezolvat de primărie. Acum vine întrebarea: Primăria își bate joc de noi? De ce eu am parte de un alt ”tratament”?”, ne-a povestit femeia.
Astfel, românca se trezește cu un împrumut la bancă, pe termen lung, pentru o locuință de care nu poate beneficia. Este nevoită să plătească ratele în continuare. Este nevoită și să-și caute o locuință nouă, dar pentru care trebuie să plătească chirie. Începe un proces împotriva vecinei, dar cheltuie foarte mulți bani pentru avocați iar situația dosarului nu e favorabilă. Procesul încă nu se știe cât va dura, dar cheltuielile sunt enorme.
Un necaz și mai mare apare atunci când sănătatea copilului e pusă în pericol. Lipsa de bani și grijile pe care le are în legătură cu casa însă, nu-i permite să trateze copilul așa cum ar trebui.
”Voiam să vă mai menționez că am rămas fără lucru și nu ne putem permite să plătim două chirii, că suntem două familii, împreună cu părintii mei, și în plus avem și creditul ipotecar de la casă. Și cum un necaz nu vine niciodată singur, mai adaug că am un copil cu probleme, i-a fost diagnosticat o boală care necesită intervenția unui medic logopedist, dar nu îmi pot permite, pentru că am și multe datorii pe care le-am făcut pentru cauza pe care o am cu casa.”, ne-a mai spus ea.
Am întrebat-o pe româncă din nou, ca în urmă cu un an, dacă există soluția de a se întoarce în România. Răspunsul a fost identic: ”Ce să fac în România? Am doi copii născuți aici, mama și-a vândut tot ce avea acolo. Ce să mai facem acolo? Mi-a mai rămas doar speranța că poate până la urmă se va face justiție în cazul meu. Dar până atunci?”
Andi Rădiu
