După mai bine de patru ani de la cutremurul din zona Aquila, mulți români, rămași alături de localnici, se confruntă cu probleme grave legate de locuință, locurile de muncă sau asistență sanitară. ”Găsirea de soluții care să amelioreze situația gravă a românilor din zona Aquila ar trebui să fie pe masa de lucru a politicienilor, a instituțiilor statului sau a asociațiilor de voluntariat”, este semnalul de alarmă al Alinei Carabus, președinta asociației ”Europa Onlus” din Aquila.
Români în taberele de sinistrați, L’Aquila, aprilie 2009
Alina Carabus are 38 de ani, este originară din București dar locuiește la Aquila de 18 ani. În calitate de președintă „a singurei asociații din zonă care se ocupă concret de ajutorarea persoanelor aflate în dificultate”, este în permanent contact cu comunitatea românească din Aquila și împrejurimile orașului care în aprilie 2009 a trecut printr-un cutremur devastator.
Alina este de părere că în afara soluțiilor comune pe care guvernul italian le ia pentru toți sinistrații din zonă, ar putea exista proiecte și din partea statului român, specifice nevoilor comunității românești.
”Situația de la Aquila este grea pentru toată lumea, nu trebuie să facem distincție între naționalități. Pentru români însă, situația se poate schimba. Și vă explic de ce.
În zonă au rămas mulți conaționali pentru că aici aveau case cumpărate, magazine, iar majoritatea aveau locuri de muncă sau legături cu italienii din zonă. A pleca într-o altă zonă a Italiei, atâta timp cât ai început să-ți construiești o situație, e dificil, e ca și cum ai lua-o de la capăt. Dar, din discuțiile pe care le-am avut cu mulți dintre ei, românii s-ar întoarce acasă dacă ar exista proiecte de reintegrare în țară.”
”Câteva soluții au prins viață”, ne-a mai precizat Alina Carabus (foto).
”Sunt firme italiene care ar investi în România și ar avea nevoie de muncitori români, de aici, care știu limba și modul de lucru. Am chiar exemplul unei firme, care a investit în nordul țării, în Bucovina, într-o tâmplărie metalică și a creat circa 40 de locuri de muncă. Eu cred că asemenea exemple ar trebui luate în considerație iar guvernanții români să încurajeze investițiile firmelor italiene din zonă.”
”De disperare mulți au început să fure”
Alina Carabus ne-a descris câteva situații prin care trec românii din zonă.”Sunt români care trăiesc în barăci, fără lumină sau apă curentă. De patru ani așteaptă să li se găsească soluții pentru o locuință, deși au acest drept, pentru că înainte de cutremur aveau apartamente închiriate legal. Apoi sunt cei care trăiesc în casele de prefabricate, dar au probleme de sănătate și aici, asistența sanitară e dificilă.
Cunosc cazul unei românce, bolnavă de leucemie, cu doi copii morți la cutremur, care acum e într-o situație disperată. Aș mai da exemplu de cei care au cumpărat o casă în zonă, pe care au pierdut-o la cutremur și nu au avut niciun ajutor. Aici știu un caz dramatic, al unei familii de români care au pierdut un copil la cutremur și datorită situației disperate au lăsat totul și s-au întors în România. Dar oare în țară, le-a dat cineva vreun ajutor?”
În finalul discuției cu Alina Carabus, aceasta ne-a povestit despre cazul unor români, ajunși la disperare, care din păcate au ales o cale greșită. ”De disperare mulți au început să fure. Nu e o soluție, știm cu toții acest lucru, dar lipsurile îi duc pe mulți la asemenea gesturi. Chiar pe 28 mai au fost arestați 3 români și alți doi sunt dați în urmărire, pentru furt de cupru. Doi copii din familie, au rămas ai nimănui. Pentru moment ne ocupăm noi, din asociație, dar situația nu poate dura la nesfârșit.”
Andi Rădiu
