Trei tineri români care ajunseseră sclavi în Italia au reuşit să fugă. Acum se află în România, datorită acţiunii unor asociaţii şi a unor persoane inimoase din comunitate. La repatrierea tinerilor, consulatul României și biserica, deşi au fost solicitate, nu au contribuit cu nimic. Cel puţin asta e acuzaţia apărută prompt într-o publicaţie online din … Ploieşti (SIC!). Iar salvarea tinerilor a generat nu acuzaţii contra stăpânilor de sclavi din Puglia, ci contra bisericii şi consulatului de la Bologna!
Să vedem faptele.
Cei trei tineri au plecat din România, cu gândul că în Italia vor găsi o posibilitate să câştige bani. Au găsit un anunţ pe internet, au luat legătura cu nişte persoane care le-au garantat că vor câştiga salarii bune, vor avea unde locui în condiţii decente, li se va da de mâncare şi vor putea munci sigur cel puţin câteva luni, în agricultură.
Mihai, Nicoleta și Daniel
Cei trei însă au căzut în capcana unor escroci. Nicoleta Maria D. (18 ani), Mihai P. (17 ani) şi Daniel D. (30 ani) au ajuns sclavi pe câmpurile din sudul Italiei, în zona Foggia.
Povestea lor ne arată că există bande organizate de români, care în complicitate cu proprietarii de terenuri agricole din Italia, în special din sudul Italiei, aduc oameni la muncă, dar fără să-i plătească, ţinându-i în condiţii mizerabile, fără apă şi mâncare, păziţi de adevăraţi „gardieni”, români la rândul lor.
Minorul Mihai P. a venit în Italia însoţit de către Daniel D., cu acordul mamei. Daniel avea asupra sa o procură de însoţitor. Fata, Nicoleta Maria D. va împlini 19 ani în 30 iulie. Au venit toţi trei împreună, după un anunţ de pe mercador.ro. „Toţi cei care au ajuns acolo veniseră ca şi noi, după anunţul de pe mercador.ro. Acolo sunt foarte mulţi oameni. Şi sunt şi cu mulţi copii. Dorm câte opt în cameră…”, spune Nicoleta.
Anunțul de pe mercador.ro
Sclavie la Foggia
Totul a început în urmă cu aproape o lună. Mihai povesteşte cum au ajuns în Italia şi ce au găsit: „Când eram în ţară, am intrat pe internet şi am găsit un loc de muncă în agricultură. Am dat telefon, am vorbit cu un om, era din Botoşani, care ne-a spus că nu plătim nimic, transport, cazare...că avem acolo mâncare. Am plecat dar când am ajuns aici (în Italia, n.r.) ni s-a spus că trebuie să ne oprească bani de drum, că e 80 de euro de persoană cazarea şi transportul la muncă.
Dar am aşteptat o săptămână şi nu ne-a dus la muncă. Ni se luaseră buletinele şi telefoanele…am vrut să ieşim în oraş dar nu ne-au dat voie…ne-au dus până la urmă pe un câmp, ne-au dat 50 de euro, spunând că trebuie să ne ajungă pentru mâncare pe două săptămâni.”
„Trei zile la rând am mâncat numai prune, pere. Când le ceream mâncare ne spuneau: „Dar ce, voi n-aţi ştiut să veniţi cu bani de-acasă sau cu mâncare?”. Ne-au spus că vom avea cameră, baie…nici măcar cearceafuri, am dormit îmbrăcaţi. Dacă am fi ştiut ne luam de acasă, că am plecat să câştig un ban, nu că muream de foame…Ne spuneau că trebuia să ne fi adus tigăi de acasă…” a completat Daniel D.
„Am asistat odată la o fază, când românca ce era pusă să ne supravegheze a auzit că nişte băieţi vor să fugă. Le-a spus că daca vor fugi o să-i caute prin toate colţurile şi că o să-i bată rău. O să vedeţi voi ce-o să păţiţi, le-a spus. Dar mai bine stai la rândul tău, să plăteşti toate datoriile şi dacă vrei să pleci, pleci, le-a mai spus.” a completat el.
Din ceea ce povestesc cei trei rezultă şi faptul că întreaga reţea era condusă de către români. Patronii italieni evitau să se facă văzuţi sau identificaţi. De altfel niciunul nu a putut să spună vreun nume al vreunui „caporal”. Totul se petrecea fără ca muncitorii să ştie prea multe amănunte. „Nu l-am văzut niciodată pe patron. Acolo erau doar români care comandau. Am întrebat şi noi de el, am vrut să-l vedem dar nu s-a putut niciodată… Mai era acolo o femeie mai bătrână care se ţinea mereu după noi dacă ieşeam…şi la wc.” a spus Daniel.
„Ştiu că după noi, urma să vină alţi oameni, li se pregătea un grajd…” a completat cu amărăciune Nicoleta.
Locul unde au fost duși cei trei și unde trăiesc în sclavie alte sute de români, între San Severo și Foggia
Fuga de pe plantaţie
Când şi-au dat seama că deveniseră sclavi şi că nu aveau nicio posibilitate să adune ceva bani, cei trei au decis să fugă. „Am reuşit să fugim după ce l-am rugat pe cel care ne ţinea acolo să ne lase să cumpărăm o cartelă de telefon, să vorbesc cu mama, că nu mai ştia nimic de noi…şi am fugit…am luat trenul şi autobuzul şi am ajuns prima dată la Termoli, apoi la San Benedetto.
Am dormit prin boscheţi, pe câmp, am ajuns la un moment dat la Termoli şi am dormit în autogară. La un moment dat i-am văzut cum veniseră să ne caute, cu o maşină. Ne-am ascuns imediat prin nişte buruieni... toţi erau români.” a povestit Mihai.
Cei trei au reuşit să fugă până la Termoli, apoi de acolo au ajuns la San Benedetto şi în final la Rimini. Din acel moment au avut norocul şi şansa de a fi ajutaţi. Prin intermediul facebook-ului, mama minorului lansase un apel către românii din Italia să îi ajute fiul şi pe ceilalţi doi. Ştia că fugiseră de la acea fermă.
A luat legătura cu ea Olivia Tudor din Florenţa, care împreună cu sindicaliştii Leontin Vlass din Ravenna şi Radu Nicolae din Piacenza au făcut ca în final, cei trei să fie îmbarcaţi într-un autocar Atlassib şi ajutaţi să ajungă acasă.
În ultima etapă au fost îndrumaţi de către Liviu Anghel, un intrepărinzător român din San Marino, cel care i-a filmat, i-a fotografiat şi ne-a pus la dispoziţie materialul pentru a realiza acest articol. Cei trei tineri au putut dormi la Caritas-ul din Rimini, unde s-au spălat, li s-a dat de mâncare şi cu ajutorul directorului regional Atlassib au fost transportaţi gratis până în ţară.
Atac la consulat
În ultimele două zile s-au iscat pe facebook discuţii legate de o aşa-zisă lipsă de reacţie din partea Consulatului de la Bologna. Eugen Şerbănescu, Consul General al României la Bologna a fost contactat de către Olivia Tudor, cerându-i-se intervenţia.
O publicaţie online din Ploieşti (!!!) îi desfiinţează pe consulul Şerbănescu şi pe soţia sa, acuzându-i că „nu fac nimic” pentru românii din Italia. (cităm de pe Incomodph.ro: Ministerul de Externe sa porneasca o ancheta, macar, pentru a-i atrage atentia consulului si sotiei sale ca nu se afla in Italia la distractie, ci la munca in folosul romanilor din peninsula.)
Consulul Şerbănescu ne-a declarat: „Îmi pare foarte rău de situaţia celor trei tineri, de situaţia care s-a creat în urma acestui eveniment. Ţin să le mulţumesc celor care au intervenit şi i-au ajutat pe cei trei conaţionali. Asemenea apeluri primim zilnic, suntem condamnaţi de multe ori că nu vrem să ajutăm sau nu reacţionăm.
Vreau să le amintesc tuturor mai multe aspecte şi sper să fie foarte clar pentru toată lumea: Consulatul nu are fonduri pentru repatriere. Apoi, în acea zi eram prins într-o situaţie complicată, trebuia să rezolv problema a 19 marinari români, blocaţi la Ravenna pentru că vasul lor este sechestrat în port. I-am vizitat la bord, am vorbit cu comandantul Virgil Dobre, cu căpitanul Sebastian Buia. I-am asigurat de toată asistența noastră, că nu le lipsesc alimentele şi nu duc lipsă de strictul necesar.”
„Românii din zona noatră trebuie să înţeleagă că nu avem timpul fizic şi nici resusele umane pentru a putea fi prezenţi la toate aceste evenimente. Suntem doar un consul general, un consul şi un funcţionar consular. Abia reuşim să facem faţă la sutele de români care se prezintă la ghişeu pentru documente.
Nu cred că îmi poate reproşa cineva că nu răspund la telefon, că nu accept invitaţiile venite din comunitate. Fac tot ce-mi stă în putinţă dar nu vreau să accept reproşurile gratuite. Ţinând cont că nu puteam să rezolv eu, imediat acea problemă, am sugerat doamnei Olivia Tudor să vorbească cu o asociaţie românească sau cu preotul din zona Rimini. Până la urmă aşa s-a şi întâmplat, am ţinut legătura cu domnul Liviu Anghel care m-a informat direct, de la faţa locului” a completat el.
Aceleaşi acuzaţii au fost aduse preotului ortodox de la Rimini, Marcian Bucurenciu, care nu a intervenit în niciun fel în ajutorul celor trei. Preotul Bucurenciu nu a putut fi contactat telefonic.
În toată polemica, cei trei foşti sclavi au fost uitaţi, ca şi stăpânii de sclavi care, poate, în acest moment, schingiuiesc alţi români amăgiţi de promisiunea unei vieţi mai bune.
Andi Rădiu
