Salarii în Italia, în ce zone se câștigă cel mai mult. Milano este provincia cu cele mai mari salarii: salariul mediu brut anual pentru sectorul privat este de 32.472 de euro. Este urmată de Parma cu 26.861 de euro și Modena cu 26.764 de euro. De asemenea, în top zece se află: Bologna cu 26.610 euro, Reggio Emilia cu 26.100 euro, Lecco cu 26.018 euro, Torino cu 25.428 euro. Și din nou Bergamo cu 25.256 de euro, Varese și Trieste, ambele cu 25.165 de euro.
>>> Geografia bogăției în Italia: Câți milionari sunt oficial și cât dețin din averea financiară a țării
Salarii în Italia, în ce zone se câștigă cel mai mult
Prezența aproape a tuturor provinciilor emiliene în fruntea clasamentului se datorează concentrării puternice a sectoarelor cu productivitate ridicată și sectoare cu valoare adăugată mare, cum ar fi producția de automobile de lux, mecanică, automobile, mecatronică, sectorul biomedicale și agroalimentare, reamintește un studiu al Cgia di Mestre, care prelucrează datele Inps și Istat. Nivelul ridicat de productivitate garantează lucrătorilor din aceste teritorii pachete salariale mai mari decât media, scrie corriere.it.
Sudul are cele mai mici salarii
Cei mai „săraci” angajați se găsesc în sud, unde salariile medii sunt cu 35% mai mici decât în nord. La coada clasamentului se află provinciile Trapani, unde lucrătorii din sectorul privat primesc un salariu mediu brut anual de 14 365 EUR, Cosenza, cu 14 313 EUR, și Nuoro, cu 14 206 EUR. Pe ultimul loc se află Vibo Valentia, unde într-un an un lucrător din sectorul privat încasează în medie doar 12 923 de euro brut.
Comparația între regiuni
În timp ce cei angajați în regiunile nordice câștigă un salariu mediu zilnic brut de 101 euro, colegii lor din sud câștigă 75 de euro, subliniază studiul Cgia. La nivel regional, salariul mediu brut anual al angajaților din Lombardia este de 28 354 EUR, în Calabria, pe de altă parte, acesta se ridică la puțin mai mult de jumătate; adică 14 960 EUR. Dar dacă în primul caz productivitatea muncii este de 45,7 euro pe oră lucrată, în al doilea este de numai 29,7.
Convențiile colective nu sunt suficiente
Partenerii sociali au încercat, de-a lungul anilor, să reducă aceste disparități prin utilizarea contractului colectiv național de muncă (CCNL). „Aplicarea, cu toate acestea, a produs doar parțial efectele sperate”, subliniază Cgia. Inegalitățile salariale între diviziunile geografice au rămas și, în multe cazuri, chiar au crescut, deoarece, în sectorul privat, multinaționalele, companiile de utilități, întreprinderile mijlocii și mari, precum și societățile financiare/de asigurări/bancare care tind să plătească angajaților lor salarii mult mai mari decât media sunt situate în principal în zonele metropolitane din nord”.
