În toiul nopţii, răufăcătorii au intrat în barul Laura, la Gavello (Ferrara), pentru a fura banii din aparatele de videopoker. Patronul barului, Histea Popa, român de 35 de ani, a ajuns la faţa locului, trezit de alarmă. S-a trezit faţă în faţă cu cinci conaţionali, care l-au agresat, rănindu-l la un ochi. Însă bărbatul a reuşit, la rândul său, să lovească cel puţin doi dintre componenţii bandei, foarte probabil rănindu-l pe unul în mod grav. Hoţii au fugit. Bărbatul a fost internat în spital, sub observaţie.
Carabinierii de la unitatea din Burana, interveniţi pentru efectuarea cercetărilor, au prelevat numeroase probe de sânge de pe asfalt, urme hematice lăsate de hoţi pe timpul agitatei fugi.
Cotidianul La Nuova Ferrara a prezentat câteva înregistrări video cu incursiunea răufăcătorilor în interiorul barului. Filmările au fost furnizate de patronul barului şi sunt la dispoziţia forţelor de ordine.
S-a întâmplat la Gavello di Bondeno (Ferrara). Victima agresiunii este proprietarul barului Laura, un român care de ani de zile locuieşte în zonă. Patronul auzise pe timpul nopţii o serie de zgomote care proveneau din încăperile barului său.
Din acest motiv a efectuat un control, găsind uşa deschisă şi grilajele demontate. În câteva clipe răufăcătorii şi-au dat seama că au fost descoperiţi: cei cinci l-au înconjurat pe patronul barului şi l-au lovit cu un obiect metalic, probabil o rangă. După ce au adus bărbatul în situaţia de a nu dăuna planului lor, autorii loviturii au încheiat imediat descinderea, sustrăgând aparate de videopoker şi alte mărfuri. Patronul a chemat apoi carabinierii şi a fost internat la spitalul din Cona.
„M-am apărat cu o rangă”
Patronul s-a opus hoţilor. S-a ales cu cinci suturi deasupra ochiului, 12 la braţul stâng şi un prognostic de vindecare de 12 zile. Cinci români, contra unui român. La Nuova Ferrara face reconstituirea dramatică a momentului.
Era noaptea la ora 3.17. Se declanşează alarma barului şi sună celularul lui Hristea Popa, care locuieşte la câţiva metri. Iese din casă, vede o furgonetă albastră, o recunoaşte. Furgoneta e pornită, cu uşa deschisă. Îi aparţine lui Maurizio Calzolari, pe care îl cunoaşte bine dar care nu poate fi acolo la acea oră fiindcă locuieşte în altă parte.
Ia o bară din fier, prima care îi cade în mână. Fuge. Soseşte la bar. Obloanele sunt smulse. Lângă acea furgonetă, furată de la o fabrică de mobilă care se află la câteva sute de metri, e un bărbat cu faţa acoperită. Are o eşarfă pe faţă şi o şapcă. Stă de pază. Hristea Popa îl întreabă ce face. Răspunsul este un strigăt. În limba română. Jefuitorul urlă: «Hai să mergem!». Hristea Popa înţelege. Vorbesc aceeaşi limbă. Popa îl loveşte pe jefuitor, poate în cap, cu acea bară din fier pe care o ţine strâns în mână. Trebuie să apere munca din fiecare zi, cea care îi foloseşte pentru a-şi întreţine familia, soţia şi copiii care îl aşteaptă acasă.
Jefuitorul nu cade, se ţine tare şi îi cheamă pe ceilalţi. Continuă să-i cheme şi aceştia sosesc. Ies unul câte unul pe uşă. Cu glugi, feţele acoperite, înarmaţi. Sunt cinci. În mâini au cu siguranţă răngile pe care le-au folosit pentru a deschide acele obloane şi a intra la furat în bar. Îl lovesc pe patron. În mod repetat. Mai întâi la ochi, apoi la braţ. Şi fug. Departe. Abandonează furgoneta. Poate există un al şaselea complice care îi aşteaptă la mică distanţă.
Hristea Popa are faţa acoperită de sânge. Dar rămâne în picioare. Nu cade. Şi cheamă carabinierii. Este urcat în ambulanţă şi dus la spitalul din Cona. Acum oamenii din localitate se tem şi deja unii să gândesc să organizeze nişte „patrule” pe cont propriu.
«Nu e just»
Hristea Popa are o licenţă în industrie alimentară obţinută în România. Este în Italia de şapte ani. Într-un interviu acordat publicaţiei italiene, povesteşte ce i s-a întâmplat.
V-a fost frică?
«Nu îmi mai este frică. Mă trezesc dimineaţa la 5 şi mă întorc acasă la miezul nopţii. Pentru a-mi întreţine familia şi pentru a le oferi copiilor mei un viitor mai bun decât ceea ce trăim acum. O fac în mod cinstit. Lucrez din greu. Şi nu administrez un bar în centrul oraşului Milano unde clienţii se multiplică. Ci la Gavello, cu 800 de locuitori şi puţini clienţi. E tot ceea ce am. Trebuie să-l apăr. Dar mai ales am onestitatea. Care aparţine multor oameni care vin din ţara mea, România. Cu siguranţă nu acelora care fură, care fac rău, care dăunează Italiei dar şi ţării din care venim şi reprezintă o ruşine pentru toţi».
Cum v-aţi dat seama ce se întâmplă?
«Cu ajutorul celularului. Sună când se declanşează alarma. În urmă cu patru luni au încercat deja să intre dar nu au reuşit. Am ieşit din casă. Am văzut acea furgonetă care nu putea fi acolo la acea oră. Şi am fugit. Când am avut prima tentativă de furt, o doamnă în vârstă din localitate mi-a dăruit un făcăleţ pe care îl folosim pentru a face plăcinte. Ieri seară nu l-am luat acasă cu mine».
Ce aţi văzut când aţi ajuns?
«Era furgoneta albastră pornită, vedeam fumul ieşind. Este a unei persoane care lucrează aici, dar locuieşte la Camposanto şi care nu putea fi acolo la acea oră. Mi-am dat seama că i-au furat furgoneta. Şi era un bărbat cu capul acoperit care striga la cei care erau deja în bar să iasă. Striga în română, înţelegeam bine ce zice».
Ce aţi făcut în acel moment?
«L-am lovit în timp ce ceilalţi hoţi ieşeau din barul meu. Aveau răngi. Am continuat să mă apăr cum puteam. Al treilea a ridicat ranga şi a început să mă lovească, la braţ, la ochi. Eram o mască de sânge dar nu m-am lăsat».
Apoi ce s-a întâmplat?
«Cei cinci au fugit, pe jos. Făcându-se nevăzuţi în întuneric. Fără a reuşi să fure nimic. Poate era un complice care îi aştepta. Nu ştiu. Au abandonat furgoneta aici. Totul s-a întâmplat în câteva minute. Am chemat ajutor. În această localitate sunt oameni de treabă şi toţi sunt preocupaţi. Carabinierii trec seara. Au sosit să mă ajute».
Aţi face din nou acest lucru?
«În situaţii precum aceasta nu te gândeşti la riscurile la care te supui. Acţionezi ca să aperi acel puţin pe care îl ai. Nu este just să trăieşti în acest mod».
