Articolul ”Cazul disperat al unei românce din Italia, rămasă pe drumuri. Vă rog mult, scrieţi despre mine, poate se găseşte cineva să-mi dea o mână de ajutor”, publicat în urmă cu câteva zile a dat naștere multor discuții pe paginile Facebook ale cititorilor publicației noastre. Povestea era a unei românce care a ajuns în Italia la începutul anului, care după ce trecuse prin experiențe urâte, a rămas pe drumuri, fără bani, loc unde să doarmă și cu probleme de sănătate.
Zeci de persoane au sunat, au discutat chiar cu ea și i-au propus diferite soluții. Se ofereau să o cazeze, să-i găsească loc de muncă, ba chiar să-i și plătească drumul până în țară, în cazul în care dorea să plece din Italia, sau până într-o altă localitate. Majoritatea propunerilor au fost refuzate. ”Nu vreau să plec din Ferrara. Îmi caut ceva aici”, a răspuns ea tuturor.
Cazul disperat al unei românce din Italia, rămasă pe drumuri. „Vă rog mult, scrieţi despre mine, poate se găseşte cineva să-mi dea o mână de ajutor”
La cazul Cristinei Stângă am ajuns prin intermediul unor persoane care ne semnalaseră faptul că la Ferrara există conaționale aflate în situații disperate. După diverse intervenții telefonice, am ajuns la Cristina, care ne-a povestit pățania ei și care ne-a rugat să facem un apel către români din Italia, ”Poate se va găsi cineva să mă ajute”, ne-a rugat ea.
Nenumărate postări Facebook, mesaje către redacție sau autorul articolului ne-au făcut să descoperim că există o comunitate românească sensibilă la apelurile conaționalilor aflați în dificultate. Solidaritate fără precedent, am putea spune. ”Eroina” povestirii însă nu a reacționat așa cum se așteptau mulți. Sub diverse motivații a refuzat multele propuneri care au apărut.
La primele apeluri ale românilor din Italia, Cristina a spus că vrea un loc de muncă oriunde, doar să poată să se întoarcă înapoi în țară. S-au găsit imediat persoane care s-au oferit să îi plătească biletul sau să o ducă gratis. Chiar și reprezentanți ai unor companii de transport persoane accepaseră să găsească soluția de a o readuce în patrie. Nu s-a concluzionat nimic.
Apoi, românca a motivat că vrea să mai rămână pentru a câștiga câte ceva, pentru a nu se întoarce cu buzunarele goale, să ducă ceva copilului și să aibă ceva bani. Au reacționat și în cazul ăsta, multe persoane.
Una dintre acestea, Claudia Mengheriș, 37 de ani, originară din Brașov, dar rezidentă într-o localitate de lângă Napoli, ne-a povestit intervenția ei, în urma căreia a rămas foarte dezamăgită. ”Am pus un om pe drumuri, mi-am pus obrazul pentru ea, dar Cristina nu a reacționat în niciun fel. Uneori, după asemenea întâmplări, îți vine să renunți pe veci la a mai ajuta pe cineva.” ne-a spus ea.
”Eu locuiesc departe de Ferrara, dar am vorbit cu o cunoștință de-a mea, din Rovigo, om de încredere, pe care îl cunosc de ani de zile, să o ajute în vreun fel. A fost de acord să meargă chiar la Ferrara, să vadă situația, să o cunoască personal. Îi găsise un loc unde să locuiască, urmând ca apoi să îi găsească ceva de lucrur, mai ales că el are câteva activități comerciale. S-a deplasat chiar, cu mașina, dar de când am anunțat-o că vine cineva să o cunoască, nu mi-amai răspuns la telefon. Omul nu a putut să piardă toată ziua și într-un final s-a reîntos acasă…iar eu am pus un om pe drumuri de pomană. După ce, într-un final, mi-a răspuns la telefon, Cristina a motivat că i se descărcase telefonul.” ne-a povestit Claudia Mengheriș.
Apeluri pentru ajutorarea româncei au fost făcute înclusiv în presa locală din Calafat, de unde este originară Cristina. Publicația ”Calafat Live” scrie că au sunat destule persoane, oferindu-se să o ajute. Chiar și Cristina a răspuns unora, pe pagina sa de Facebook, dar fără niciun rezultat.
Iată și câteva dintre mesajele scrise pe Facebook:
”Dorina Baloi – Dragă Cristina, te-am chemat astăzi dimineaț 7-7.30. ți-am scris si un mesaj in care ma ofeream sa iti platesc biletul la autobuz pana la mine in Calabria! Dupa multe insistente ai raspuns si mi.ai zis ca nu esti interesata pentru ca astepti niste promisiuni de la niste romani! M.am interesat si o consateanca de a ta ( smardan,nu calafat) mi.a zis ca ai mai lucrati 5 ani in Italia.si ca tu in Calabria nu vii pt ca se plateste putin! Draga Cristina pe putin am lucrati si noi! Pe putin lucreaza sute de badante,dar aici in Calabria nu te scoate nimeni in strada,chiar daca moare batranul sau batrana! Te scot din casa numai daca nu te comporti cum trebuie! As aveva o alta intrebare: prietena care ai inlocuito ce zice? As vrea sa stiu daca e tot din zona nostra? Oricum daca vrei aici ai aveva de munca chiar de maine!?????”
”Mariana Duta • Medicina Fratilor am sunat am vorbit cu ea si zice ca asteapta niste raspunsuri de la altcineva la un moment dat mi.a inchis telefonul am incercat sa o sun dinnou si nu mi.a mai raspuns asa ca ,, sarmana Cristina” nu vrea ajutata!!!!! Dumnezeu sa fie cu ea! !!!!!”
”Simona Meleru am chemat acum 2 min.la nr. de tel. al d.nei Cristina despre care voi scriati ca sta pe drumuri,ca mananca la Caritas…mi/a raspuns cu o voce destul de ,,nervoasa,, ca nu vrea sa plece atat de departe de unde sta acum,eu oferindu/i un loc de munca in zona Napoli.Convorbirea a terminat/o ea,urandu/mi ,,o zi buna,,.”
Au fost persoane care s-au oferit să o ajute chiar și în Spania:
”Beniamina Beny Eu as putea sa o iau la mine un timp, dar locuiesc in Spania…daca nu se gaseste nici o solutie , incercerc sa o aduc aici.”
Am încercat să înțeleg comportamentul ei și am sunat-o din nou pe Cristina Stângă, femeia rămasă pe drumuri: ”Mi-e frică, nu știu cum să reacționez. Nu vreau să plec în altă parte, fără să cunosc persoanele. Nu vreau să mai plec din Ferrara. Sper să îmi găsesc ceva până la urmă…cu o agenție”. Cam astea au fost motivațiile sale…
Andi Rădiu