Dup 1990, toate zia
rele străine veneau la Bucureşti pentru a face reportraje despre românii care trăiesc în canalele oraşului. Oamenii grotelor din capitala României, un subiect repetat până la obsesie, a ajuns acum direct în Italia. Gazzeta di Reggio scrie despre românii care trăiesc în canalizarea oraşului. Reggio a devenit ca Bucureştiul, este concluzia cotidianului din Reggio Emilia.
De la un grilaj de pe via Guasco se ajunge la un refugiu amenajat la patru metri adâncime. Acolo înăuntru trăieşte o mică comunitate de români care se ascunde sub un vechi chioşc dezafactat de ani de zile.
Cineva, vineri (1 aprilie – nr.) seara, plimbându-se la intersecţia dintre viale Timavo şi via Guasco se poate să se fi întrebat dacă ceea ce trăia era o seară în oraşul Reggio sau dacă dintr-o dată cineva l-o fi catapultat la Bucureşti, capitala României. Dacă în acea capitală este un lucru normal pentru cei care trăiesc în sărăcie să exploateze galeriile canalizării pentru a-şi construi o locuinţă improvizată, la Reggio nu e aşa. Sau mai bine spus, nu ar trebui să fie.
Iată o noutate „debarcată” la circa o sută de metri de sediile Provinciei şi Prefecturii. Invizibilii sunt şi aici. Si-au amenajat un adăpost sub bulevard. Un refugiu descoperit mai întâi de cetăţeni şi apoi controlat de agenţii de la chestură.
Trăiesc sub bulevard într-o grotă la care se poate ajunge ridicând un grătar din fier ce se află în spatele chioşcului care până acum zece ani era o destinaţie pentru majoritatea tinerilor care ieşeau de la discotecă.
La nivelul solului chioşcul este abandonat: ferestrele lasă se se întrevadă mizeria şi degradarea, însă surpriza este dedesubt. 
~n lateralul micului imobil se află grilajul. Dedesubt, la circa patru metri adâncime, se zăreşte un sac de dormit, însă este de ajuns să-l ridici pentru a descoperi o lume paralelă. Saltele, haine, o bucătărie improvizată, papuci, detergenţi şi o uşă din lemn care pare să ducă la şi mai mare adâncime. Poate serveşte pentru a merge de-a lungul galeriilor – cele istorice -vechilor canalizări.
Această ascunzătoare a fost descoperită de câţiva trecători care vineri, după ce şi-au parcat maşinile de-a lungul străduţelor din zonă, s-au dus către centrul istoric. Odată ajunşi în proximitatea chioşcului, iată ce nu te aştepţi. Unul dintre acei cetăţeni calcă pe acel grilaj şi dintr-o dată simte o împinsătură care vine de sub picioarele sale. Se mută, nu ştie ce să creadă, însă întrebările sale primesc repede răspuns.
Grilajul se mişcă şi dintr-o dată apar două persoane. Ca şi când nu ar fi fost nimic, acestea se îndepărtează. Se face o semnalare la poliţie care sâmbătă dimineaţa, cu puţin înainte de ora şapte, efectuează o inspecţie. Agenţii ridică grilajul şi găsesc şapte persoane, toate de origine română. Trăiesc sub bulevard de cine ştie cât timp, preferând acea ascunzătoare caselor abandonate şi ruinate împrăştiate pe la periferie. Iată, şi Reggio are invizibilii săi. La fel ca Bucureştiul.
(sursa: Gazzetta di Reggio)
