Ismu numără 5,3 milioane de imigranţi în Italia
Încetineşte fluxul migratoriu către Italia. Numărul noilor înscrişi la evidenţa populaţiei în primul semestru al lui 2010 este cu 100.000 de unităţi mai mic (-40%) faţă de ceea ce s-a observat în aceeaşi perioadă din 2007, înainte de izbucnirea crizei economice. În total sunt 4.235.000 de străini înscrişi regulamentar la evidenţa populaţiei (344.000 în plus faţă de 2009). Dintre străini, cei mai numeroşi sunt românii, estimaţi la 1.112.000. Cu peste 200.000 mai mult faţă de estimarea Raportului Caritas din octombrie, care estima 888.000 de români la 1 ianuarie 2010.
La 1 ianuarie 2010 numărul imigranţilor regulari şi neregulari prezenţi în Italia era de 5,3 milioane (4,9 milioane era estimarea Caritas), cu circa 500.000 în plus faţă de 2009. Naţionalitatea cea mai numeroasă este cea română cu 1.112.000 de unităţi (22% din total), urmată de cea albaneză şi de cea marocană (586.000 şi 575.000).
În ciuda creşterii numerice, scade infracţionalitatea atribuită imigranţilor. în ce priveşte munca, în pofida crizei economice, se înregistrează o creştere de 183.000 de unităţi a imigranţilor angajaţi. Însă în acelaşi timp creşte rata de şomaj care a trecut de la 10,5% în primul trimestru al lui 2009 la 13% în primul trimestru din 2010.
Acestea sunt câteva date din al XVI-lea Raport naţional privind migraţiile 2010, elaborat de Fundaţia Ismu (Iniţiative şi studii privind multietnicitatea), prezentat pe 13 decembrie la Milano.
Infracţionalitate mică
Pentru a linişti acel procent de 18% dintre italieni care consideră imigraţia un pericol, imediat după şomaj şi corupţie, Ismu prezintă date care arată o reducere a ratei de infracţionalitate a imigranţilor. Datele Ministerului de Interne elaborate de Ismu demonstrează că numărul denunţaţilor străini s-a diminuat cu 13,9%, trecând de la 303.000 în 2008 la 261.000 în 2009.
În 2008 şi în 2009 străinii au înregistrat rate de infracţionalitate totală superioare, însă apropiate celor ale italienilor. Neregularii, în schimb, au înregistrat rate de infracţionalitate de zeci de ori mai mari.
Date care însă „nu confirmă afirmaţia, falsă, cum că neregularii sunt infractori. Datele arată că neregularitatea din Italia creşte probabilitatea de a se întâmpla un eveniment infracţional – comentează experţii Ismu -. Ceea ce nu înseamnă că toţi neregularii sunt delincvenţi sau că printre aceştia nu există în majoritate persoane cinstite şi mulţi exploataţi la negru”. Ismu estimează că în Italia există 544.000 de imigranţi ilegali, cu 16.000 mai puţini decât s-a estimat de aceeaşi Fundaţie în 2009.
A fost dezminţită şi ecuaţia „mai multă imigraţie # mai multă delincvenţă”. „Nu există o relaţie directă între creşterea numărului permiselor de şedere şi delincvenţa străinilor”, explică cei de la Ismu.
Printre cauzele principale ale delincvenţei totale a străinilor în provinciile italiene găsim: condiţii economice dezavantajoase (salarii mici), prezenţa criminalităţii organizate străine şi neregularitatea muncii de nivel jos. Aşadar, nu imigraţia în sine produce infracţionalitate. Este vorba de condiţiile în care deseori trăiesc străinii, condiţii care cresc posibilitatea ca unii să comită acte infracţionale sau ca alţii să devină victime ale infracţionalităţii.
Pe 31 iulie 2010 procentul străinilor din penitenciarele italiene era de 36,2%, 24.675 din 68.121. Naţionalităţile cele mai numeroase sunt: cea marocană (21,2% dintre deţinuţii străini), cea română (13,4%) şi cea tunisiană (12,8%). Trebuie remarcat că în timp ce românii reprezintă 22% dintre străini, reprezintă 13% dintre deţinuţi, deci suntem mai „virtuoşi” decât alte comunităţi.
Imigranţii şi şcoala
Numărul elevilor străini născuţi pe teritoriul italian a fost de 233.000 în anul şcolar 2008/2009. În 2009/2010 sunt în total 674.000 de elevi străini, echivalentul a 7,5% din populaţia şcolară. În funcţie de provenienţă, primele ţări sunt România, Albania, Maroc, China, Ecuador.
Există 1.620 de şcoli italiene (echivalentul a 2,8% din total) cu o prezenţă de elevi străini de peste 30%, prag impus de aşa-numita „Circulară Gelmini” („Indicaţii şi recomandări pentru integrarea elevilor cu cetăţenie neitaliană”, circulara numărul 2/2010) care introducea în clase un plafon numărului de elevi străini cu o cunoaştere limitată a limbii italiene. Plafon care se putea deroga în cazul în care elevii străini stăpâneau bine limba italiană, aşa cum se întâmplă în cazul generaţiilor secunde.
Nu s-a terminat bine conferinţa de presă în care Ismu a anunţat datele de migraţie pentru 2010, că viceprimarul din Milano, Riccardo De Corato, s-a şi grăbit să conteste informaţiile difuzate de organizaţia amintită. „Potrivit studiului, în 2010 fluxurile în Italia au scăzut cu 40% în comparaţie cu anul 2007, însă la Milano în aceeaşi perioadă străinii au trecut de la 170.000 la 208.000, adică a crescut cu 22% „, a spus De Corato. Ismu spune că şi numărul clandestinilor a scăzut în Italia? Şi aici, De Corato crede că Milano este o excepţie, şi nu se înscrie în acest trend. Singurul punct în care viceprimarul este de acord cu cele spuse de Ismu este că ecuaţia clandestin egal delincvent este greşită. Dar la fel de adevărat este că mulţi dintre străinii care vin la Milano sau în Italia, devin delincvenţi, din lipsa alternativelor, mai spune oficialul. „Datele Ismu arată că furturile realizate de persoanele aflate ilegal pe teritoriul italian, sunt de 45 de ori superiore faţă de cele realizate de italieni. Străinii, chiar dacă reprezintă 6,5% din populaţie, sunt responsabili de 40% din violenţele sexuale, de 56% de furturile din centrele comerciale şi respectiv 52% şi de 49% din furturile şi jafurile din apartamente”, a afirmat viceprimarul oraşului Milano. (Georgiana Baciu)
Mai mulţi angajaţi
Ocuparea străinilor a înregistrat o tendinţă opusă faţă de cea generală a Italiei. În timp ce numărul angajaţilor italieni scade (de la 22.966.000 la 22.758.000), numărul angajaţilor străini a sărit de la 1.741.000 la 1.924.000, cu o creştere de peste 10%. Nordul absoarbe peste 60% dintre lucrătorii străini, centrul 27% şi sudul cu puţin peste 12%.
Numărul lucrătorilor străini cu statutul de subordonaţi este de 1,6 milioane. O realitate căreia i se alătură tânăra generaţie de întreprinzători etnici care, potrivit Fundaţiei Ismu, constituie un indicator semnificativ al gradului de înrădăcinare a străinilor în sistemul economic, productiv şi în societate. În fiecare an sunt deschise circa 37.000 de firme individuale care au la conducere un lucrător necomunitar, la finele lui 2009 mai mult de şapte firme individuale din 100 rezultând a fi conduse de imigranţi. Trecerea la munca autonomă – subliniază raportul – este un semn tangibil al parcursului de emancipare întreprins: „Imigranţii, de la lucrători salariaţi şi deseori subalterni, caută să parcurgă căi de mobilitate şi creştere profesională, îmbunătăţindu-şi situaţiile după numai câţiva ani petrecuţi în societatea de destinaţie şi adică după ce şi-au consolidat situaţia juridică şi cea ocupaţională”
În paralel, în faţa unei creşteri a ofertei, a unui aflux a noii forţe de muncă din străinătate supradimensionat faţă de şansele de absorbire ale pieţei italiene şi a unei situaţii economice în totalitate deteriorată, în primele luni ale lui 2010 a crescut şi rata de şomaj a străinilor: plus 40% faţă de aceeaşi perioadă din 2009, atingând o cotă de 287.000 de unităţi. Rata de şomaj a trecut de la 10,5% în primul trimestru din 2009 la 13% în primul trimestru al lui 2010.
Prezenţa componentei imigrate din Italia se consolidează. O demonstrează creşterea cotei de imigranţi care trăiesc în familie (de la 39,1% în 2005 la 44,4% în 2009), marcând astfel o transformare progresivă a imigraţiei străine din simplă „forţă de muncă” în „familii de lucrători”. S-a înjumătăţit, în schimb, cota celor care trăiesc în coabitare, cu amici şi cunoştinţe (de la 27,5% la 12,6%).
Beneficii fiscale
Raportul Ismu calculează anul acesta şi beneficiul fiscal net, diferenţa dintre banii primiţi de la sectorul public şi cei plătiţi ca impozite şi taxe. Analiza evidenţiază un beneficiu fiscal net anual pentru imigranţii extracomunitari cu circa 3.000 de euro mai mic decât celui al italienilor, care se justifică în special prin incidenţa mai mică a costurilor sanitare şi de protecţie socială datorate îmbătrânirii populaţiei.
Rezultatul individual este confirmat de analiza la nivel familial, care indică un beneficiu fiscal net superior pentru familiile italiene faţă de cele extracomunitare, de peste 3.800 de euro anual.
Imigranţii plătesc şi taxe. În medie italienii plătesc 6.407 euro cu titlul de impozite personale, contribuţii sociale şi Ici, imigranţii Ue 5.921, iar imigranţii din afara Ue 5.735 euro. Valoarea mai mare a impozitelor personale plătite de italieni (plus 950 de euro faţă de imigranţii din afara Ue) se explică prin salariul mediu mai ridicat.
