Fiul nostru, Mattia, s-a întors azi din Arabia Saudită, unde lucrează de câteva luni, aşa că am profitat de el, ca să aflu opinia unui tânăr de 35 de ani, umblat prin lume şi care munceşte şi trăieşte alături de persoane de religii diferite, printre care şi musulmani şi sirieni.
Mattia este fiul soţului meu, e italian “pur sânge”, arhitect şi, de când a terminat facultatea, nu a reuşit să lucreze în domeniul lui. De fapt, nu prea a reuşit să-şi găsească o slujbă, la fel ca mulţi alţi tineri italieni. Anul trecut, a găsit pe Linkedin două societăţi din Kuala Lumpur (Malaezia) care căutau arhitecţi. Fără să stea pe gânduri, şi-a cumpărat bilet şi a plecat. La al doilea interviu nu a mai ajuns, pentru că a fost “angajat” pe loc la primul.
Nici noi nu cunoşteam Malaezia ca ţară şi ne gândeam că e ceva de lumea a treia sau a patra, aşa cum multă lume vorbeşte sau gândeşte fără să ştie măcar unde stă Malezia sau Siria pe hartă.
Prin intermediul lui, am aflat că această ţară nu are nimic de invidiat ţărilor occidentale.
Malaezia e o ţară multiculturală, multietnică şi multireligioasa. În Malaezia convieţuiesc islamici, budişti, creştini, induisti, confuciani, taosti şi alte religii tradiţionale chinezeşti. Islamul este religie de stat, dar religiile cetăţenilor de altă naţionalitate sunt permise şi respectate, în timp ce cetăţenilor malaezieni le este interzis să renunţe la islam.
Cine încearcă să facă prozeliţi spre o altă religie, printre cetăţenii musulmani, comite o crimă, dar cetăţenilor musulmani le e interzis să încerce să convertească la islam cetăţenii de alte religii. Mattia a lucrat în acest mare birou de arhitectură (spun mare, pentru că lucrarea era comisionată direct de sultan) împreună cu indieni, sirieni, indonesiani, malaezieni. Tot sirieni erau şi cei care i-au oferit o cameră în apartamentul lor, la etajul 34 dintr-un complex condominial cu piscină, supermarket, spălătorie şi nu mai ştiu câte alte servicii.
A locuit cu aceşti sirieni, au mâncat împreună, au făcut sărbătorile – da, da, sărbătorile creştine – împreună, au mers în vacanţe împreună. În 11 luni, Mattia a muncit, dar a vizitat şi Polinezia, Indonezia, Singapore, pentru că la fiecare 3 luni avea concediu, din cauza faptului că îi expira viza turistică. Firma organiza activităţi în timpul liber care îi implicau pe toţi angajaţii, pentru a socializa şi familiariza, de exemplu meciuri de fotbal între asociaţii biroului şi angajaţi. Asta apropò de “integrare”, pe care ţări care se cred civilizate o vor, dar se spală pe mâini. Să se integreze singuri!
După 11 luni, Mattia a avut o altă ofertă mai bună, la Riad, capitala Arabiei Saudite, iar aici i se promitea că va fi avut contractul după 3 luni. Ca toţi prăpăstioşii, am încercat să-l împiedicăm, să-i vorbim despre scenarii apocaliptice cu occidentali răpiţi şi ucişi de arabi, cu islamizare forţată şi alte tâmpenii pe care şi noi le gândeam, chiar dacă nu eram convinşi 100%. Dar el luase decizia şi nimic nu i-o mai putea schimba. De la Riad, nu mai era aşa de prezent pe Facebook, cum era în Malaezia, iar noi un pic îngrijoraţi eram. Ne-am gândit că trăieşte într-un regim prea strict faţă de cum era obişnuit.
Au trecut 3 luni, aşa că a sosit azi în Italia ca să-şi ia viză de lucru. Prima promisiune a fost îndeplinită, arabii i-au făcut contract, spre deosebire de malaezieni. Am văzut şi de ce nu mai pierdea timpul pe Facebook: munceşte. Deşi a sosit dis de dimineaţă şi ar fi putut dormi, el şi-a aprins laptopul şi continuă să lucreze pe proiect. S-a întrerupt doar în timpul prânzului, aşa că am profitat de ocazie, ca să stau de vorbă cu el.
Care este atmosfera pe acolo referitor la refugiaţi?
Arabia Saudită nu primeşte refugiaţi, însă sunt mulţi sirieni rezidenţi de ani de zile acolo, la fel cum sunt în Emirate. Ştiu că arabii sunt acuzaţi că nu primesc refugiaţi, însă ei plătesc o grămadă de bani ţărilor ca Iordania, Liban etc, pentru a-i primi.
(N.R. În Iordania sunt 2.097.338 refugiaţi înregistraţi, din care 140.000 sirieni.. În Liban sunt 449.957 refugiaţi. Sursă UNRWA.)
Apoi s-a întâmplat acel accident ieri, la Mecca (n.r. o macara s-a prăbuşit şi a provocat 87 de morţi şi 180 de răniţi). Cunoscându-i, o vor lua ca pe o pedeapsă dumnezeiască, mai ales pentru că s-a întâmplat pe 11 septembrie.
Cum e să trăieşti printre arabi?
În afară de faptul că magazinele sunt închise ziua, dar deschid seara şi stau deschise până pe la 2-3 noaptea, şi nu e nimeni pe stradă, din cauza căldurii şi umidităţii foarte mari, trăiesc într-o ţară cu oameni normali, liniştiţi, care se roagă de 5 ori pe zi, dar o fac cu convingere, cu smerenie. Pentru că musulmanii adevăraţi cred cu adevărat în Dumnezeu, chiar dacă-i zic Allah, şi-l respectă pe Iisus, pe care îl numesc profet, la fel ca pe Moise, Isaia, la fel ca pe Mohamed al lor, pe care îl consideră ultimul profet şi de aceea îi sunt fideli. Şi musulmanii urăsc ISIS-ul şi spun că aceia nu sunt musulmani, ci nişte descreieraţi care se folosesc de scuza religiei, pentru a ucide tot ce le pică în mâini. De altfel, ISIS nu ucide doar musulmani, ştim cu toţii, dar tindem să ne facem că nu ştim.
Că apoi ISIS-ul a fost finanţat de SUA cu arme, iar toate războaiele astea sunt tot de ei provocate. Punem pariu că următorul război va fi în Egipt? Doar au descoperit un zăcământ de gaz prin părţile alea.
Într-un fel, toţi au finanţat ISIS, traficanţii de arme nu se uită la cei cărora le vând armele, banii să iasă.
Exact, şi din Italia pleacă arme, şi din multe alte ţări.
A fi saudit înseamnă să nu ai nevoie să munceşti, pentru că statul îţi dă bani. Dar, dacă munceşti, eşti plătit foarte bine. Femeile primesc foarte mulţi bani de la stat, dacă mai sunt şi de familie bună, sunt mai bogate decât bărbaţii.
Aproape că-ţi convine să fii femeie, dar nu sunt considerate.
Nu e chiar aşa, e o aparenţă. Nu au voie să conducă, dar au şofer, sunt foarte protejate. Nu muncesc, dar sunt bogate.
Chiar citeam ieri că la Riccione au făcut o plajă “închisă” pentru femeile arabe, iar gestionarii spuneau că turiştii arabi, mai ales prinţi, sosesc din ce în ce mai mulţi, cu haremul după ei, iar femeile sunt cele care îţi cheltuie într-o clipă 700.000 de euro pentru un ceas. Prost să fii, să nu le oferi o plajă “închisă”, daca asta e o necesitate a lor.
Exact. În Riad, centrele comerciale sunt 90% pline de femei, ele cheltuie. Magazinele de lux se adresează în special femeilor şi acolo găseşti de la lenjeria Victoria’s Secrets până la pantofii Louboutin. În schimb străinii rezidenţi, cum sunt sirianii, muncesc “de le sar capacele”, dar sunt şi plătiţi bine, pentru că sunt pregătiţi profesional, e lume cu şcoala, cu cultură, nu sunt troglodiţi, nu sunt fanatici.
Trăind printre ei, cu ei, văd foarte multe asemănări între islam (care apropò, înseamnă pace) şi creştinătate. Coranul nu vorbeşte despre războiul sfânt, nu există aşa ceva! Vorbeşte despre pace, iubire şi smerenie.
Musulmanii adevăraţi, subliniez: adevăraţi nu au nimic împotriva celor de alte religii, dar au ceva împotriva ateilor, pentru că îi consideră fără frică şi respect faţă de o entitate mai presus decât ei. Dar chestiile astea nu le poate şti cel care trăieşte în “ţarcul” lui din care n-a ieşit niciodată şi care n-are niciun pic de voinţa să înveţe, să afle, să cerceteze. Le afli umblând prin lumea asta largă, prin care noi (n.r. italienii) putem merge când vrem şi unde vrem, dar altora le-o interzicem. Cei care stau acasă, sunt impresionaţi de mass media, de situri fanatice şi amatoare de conspiraţii, de un Salvini (şi nu numai de el) care îşi construieşte electoratul pe masa asta de oameni fără cultură, uşor de manipulat şi impresionat. Salvini tot mai are o şansă să-şi schimbe mentalitatea, că e încă tânăr, dar ce te faci cu ăia mai în vârstă, gen Brunetta, Feltri etc.?
Un preot de prin Savona a spus că mai degaba dă foc bisericii decât să primească refugiaţi.
Indiferent că tu crezi în vreun Dumnezeu sau nu, nu poţi să nu ai mai multă încredere în oamenii ăştia care se închină de 5 ori pe zi, cu smerenie, la Dumnezeul lor, decât în cei care se cred ei înşişi Dumnezei pe pământ şi taie şi spânzură, ca acest preot.
Un medic îi salvează viaţa unui hoţ sau mafiot, deşi ar prefera să-l lase să moară.
Ţine de umanitate, de smerenie. Ţine de vocaţia pe care zici că o ai.
Oricum, schimbarea asta radicală de atitudine a populaţiei şi a lui Merkel însăşi se datorează pozei cu copilul mort pe plajă. Deja începuse cu cei morţi în camion în Ungaria. Petru că, până atunci, toţi urlau împotriva refugiaţilor, toţi deveniseră isterici în faţa “invaziei”. Dar după acele poze s-a schimbat totul. Pentru că lumea trebuie să VADĂ, să privească adevărul în faţă, ca să-şi dea seama că şi ei sunt oameni şi au dreptul să-şi caute un loc pe planetă, din moment ce ţara lor a fost rasă la pământ, nu mai există. Iar Merkel a trebuit să depună armele în faţa opiniei publice.
Copiii mei, pe care-i voi avea într-o zi, vor avea poza lui Aylan pe cărţile de istorie, vor studia ceea ce se întâmplă azi, pentru că nimic nu mai e la fel, de atunci.
Irena Cara
