De câteva luni a fost adoptată şi în Italia normativa europeană care permite agenţiilor de plasare a forţei de muncă, cele care gestionează aşa-numita muncă temporară, să opereze în întreaga Uniune Europeană. Acum o agenţie din România poate propune forţă de muncă în Italia cu retribuţii nete italiene dar cu contribuţii româneşti, cu 27% mai mici decât cele italiene. Întreprinzătorii italieni consideră aceasta o concurenţă neloială.
Un caz de concurenţă europeană legitimă, dar care-i nemulţumeşte pe italieni. Sunt respectate legile comunitare, dar concurenţa este neloială prin modalităţi şi prin contextul în care este exercitată. Denunţă acest lucru autotransportatorii din Trento, care pe 22 ianuarie au povestit într-o conferinţă de presă ceea ce se întâmplă în Trentino şi la firmele lor după sosirea şoferilor români.
"Faţă de teama de instalatorul polonez de acum câţiva ani", a spus preşedintele Assoartigiani din Trento, Roberto De Laurentis "dacă nu se recurge la reparaţii printr-o reglementare diferită a acestui domeniu, astăzi se riscă să se îngenuncheze sectoare întregi. Din 2004 în provincie s-au închis aproape 200 de firme de autotransporturi, 35 în ultimii trei ani. Numărul angajaţilor a scăzut de la o mie la şase sute. Politica italiană vorbeşte de idealuri generice în această materie, dar demonstrează o incapacitate încăpăţânată de a le evalua relizarea în practică". "Cerem – încheie De Laurentis – să fie schimbate aceste normative, aşa cum au făcut Austria şi Germania".
Taxe mai mici
Gianfranco Detassis, preşedintele Cotra, consorţiul a 134 de firme de autotransporturi din Trento, explică ce se întâmplă în realitate: "De câţiva ani o societate de plasare a forţei de muncă italiană, dar cu sediul în România, şi-a extins activitatea în sectorul nostru, oferind şoferi. Sub profil legal totul e în regulă, salariile nete cerute firmelor sunt cele italiene, aşa cum prevede directiva de la Bruxelles.
Pentru angajator, economia constă în neplata taxelor de ajutor social şi fiscale italiene. El plăteşte taxele de ajutor social şi fiscale române, un fleac faţă de ale noastre. Astfel prevede Bruxelles dat fiind că firma de plasare a forţei de muncă este românească. Şi acelaşi lucru este valabil pentru alte ţări din Est".
Şi ce e rău dacă plătesc taxe mai mici? Autotransportatorii italieni consideră acest fapt o concurenţă neloială. "Consecinţele sunt evidente: firma realizează o economie notabilă la costul muncii. Dar este o economie pe care în cele din urmă o vom plăti toţi scump, de fapt o plătim deja prin închiderea firmelor şi prin sărăcirea generală a sectorului", avertizează Gianfranco Detassis.
El a dat exemplul costului unui şofer cu contract italian care în medie primeşte un salariu de 26.250 de euro net anual, la care se adaugă taxe de ajutor social şi fiscale de 20.150, cu un cost total de 46.400 de euro.
Şoferul român primeşte tot 26.500 de euro, dar angajatorul va plăti taxe în valoare de numai 4.900 de euro, ceea ce duce costul anual la 33.900 de euro, cu o economie pentru firmă de 12.450 de euro.
Piaţă unică
O concurenţă irezistibilă care, teoretic, ar trebui să ducă la o dezirabilă nivelare a pieţei. "În teorie da, dar realitatea este diferită. Din cauza acestei concurenţe în Trentino în câţiva ani am pierdut zeci de firme de autotransporturi, unele pentru că nu erau dotate în mod adecvat", recunoaşte De Laurentis, "dar multe din cauza acestei asimetrii a taxelor. Dacă piaţa este unică, ar trebui să fie la fel şi din punct de vedere fiscal şi privind taxele obligatorii de ajutor social. însă nu e aşa.
De fapt, dacă pe de-o parte se economiseşte la salariul brut, de alta în Italia şi în Trentino se pierd locuri de muncă, Statul şi Inps încasează sume şi contribuţii mai mici, se încarcă protecţia socială – instituţia bilaterală în cazul autotransportului – cu taxe mai mari fără venituri corespunzătoare, se transferă parte din salarii în străinătate, sustrângându-se bogăţie naţională".