Muncitorul în construcții român, care lucra la negru, și-a pierdut viața în 2009 căzând de pe o schelă. Angajatorii i-au făcut corpul să dispară. A rămas patru ani fără un nume și apoi a fost identificat cu ajutorul probei ADN. Amenințări la adresa colegului: «Să nu spui nimic…». Povestea tragediei și a ticăloșiei angajatorilor, în Corriere della Sera.
«Taci, nu spune nimic nimănui… Ai grijă la familia ta, ne ocupăm noi de toate». Mai bine să facă să dispară cadavrul acelui muncitor român căzut de pe o schelă pe un șantier din zona localității Venaria Reale, provincia Torino: dacă l-ar fi văzut carabinierii, consecințele ar fi fost inevitabile fiindcă românul era angajat la negru și la momentul căderii, în timp ce curăța cu un ciocan pneumatic pereții unei vile în renovare, nu purta centuri de siguranță.
Iată de ce, pe timpul unei dimineți din iunie 2009, corpul fără viață al lui Mihai Istoc, de 45 de ani, cu o soție și doi fii rămași să-l aștepte în România, a fost aruncat – ca și cum ar fi fost un sac de gunoi, nu un om – de cei doi patroni ai firmei de construcții sub o canapea lăsată la o groapă de gunoi abuzivă în pădurile din provincia Asti. Unde zece zile mai târziu a fost găsit de câinii a doi vânători de mistreți care s-au apropiat pentru a verifica de unde se simțea în aer ”acea duhoare insuportabilă”.
Timp de patru ani Mihai a rămas un cadavru fără nume. O fantomă necunoscută la evidența populației. Pe piatra funerară numai două litere «N.N.», (non nominato -fără nume). O poveste care nu este diferită de altele care se repetă în toată Italia: dacă se moare la locul de muncă, și dacă nu există contract, se poate întâmpla să dispară cadavrul pentru a se evita problemele cu justiția.
- Testul ADN
Dacă de data aceasta a fost un final diferit, însă tot amar, acest lucru se datorează încăpățânării investigatorilor coordonați de procuratura din Asti. Și testului ADN care a dezvăluit și redat demnitatea unui nume altfel uitat.
Însă în motivarea sentinței – cea din 28 noiembrie, depusă la registratura tribunalului cu câteva zile în urmă – care în prima instanță i-a condamnat pentru ascunderea cadavrului pe doi constructori, Antonino Marino și Vittorio Opessi, reiese de asemenea și reversul urâtei povești privind o «moarte albă» condamnată să rămână îngropată în cazul în care câinii nu ar fi găsit acel corp fără viață.
Nimic nu părea să ajute la recunoașterea identității. Cadavrul fusese sfâșiat și mâncat de mistreți. Fața era acoperită și zdrobită – se citește în dispozitivul sentinței, publicat de La Nuova Provincia – pentru a-l ascunde mai bine, sub acea canapea adusă de pe șantier. Fără documente în buzunare.
- Răsturnare de situație în 2012
Situația s-a schimbat în 2012, când Interpol a semnalat autorităților italiene dispariția unui muncitor în construcții. O informație analizată cu atenție de procurorul din Asti Giorgio Vitari și de procurorul Maria Vittoria Chiavazza, care au decis să redeschidă acel dosar aflat la un pas de clasare.
Denunțurile de dispariție din întreg Piemonte au fost reverificate unul câte unul de carabinieri, identificând posibile legături cu dispariția zidarului ieșit din casă la Torino pentru a căuta un loc de muncă pe șantier.
Trezire în zori, în speranța de a fi recrutat pe «piața forței de muncă» de un «caporal» cu o plată de maxim treizeci, patruzeci de euro pe zi pentru zece, doisprezece ore lucrate. Fără reguli, la negru. Fără certitudinea de a fi plătit. Obiceiuri valabile în toată Cizma, atât în Nord, cât și în Sud: suma stabilită se plătește la finalul muncii două treimi. Apoi angajatorul dispare, nu răspunde la telefon. «Cei care insistă sunt îndepărtați cu îmbrânceli de pe șantier, amenințați cu pistolul și chiar bătuți.
Și dacă din întâmplare ai o stare de rău sau un accident – povestește Marco Bazzoni, unul dintre membri Articolo 21, asociație care se ocupă de drepturile muncii – trebuie să taci. Și să te rogi ca tu să nu ai nevoie de un spital, fiindcă altfel devii o problemă foarte grea pentru patronii pentru care lucrezi».
- Fratele său l-a văzut ultimul
Întocmai, o problemă pentru cel care te plătește: asta devenise bietul Mihai, acum «numai» un corp fără viață. Ultima oară a fost văzut de fratele său, care i-a denunțat dispariția. Apoi o primă răsturnare de situație în anchete. Chipul zidarului semăna cu cel reconstruit la computer de poliția criminalistică.
Testul ADN a furnizat confirmarea. Carabinierii au verificat toate contactele lui Istoc, până au ajuns la un alt zidar român. Mărturia sa a fost decisivă la proces.
Cei doi erau amici. La prânz voiau să se vadă pentru a mânca un sandvici împreună. Sub interogatoriu, a spus că el a fost cel care l-a găsit pe român: «M-am dus la el pe șantierul de lângă cel pe care lucram eu. Era mort». Mihai căzuse de pe o schelă, lovindu-se în mod violent la cap. Era pe schelă fără centuri de siguranță și hamuri.
- «Gândește-te la familie, taci!»
Potrivit mărturiei făcută în fața anchetatorilor, angajatorii lui Istoc sosiți apoi pe șantier i-ar fi spus românului să dispară, intimidându-l. Întocmai: «Gândește-te la familie, taci, ne ocupăm noi de tot». Făcând să dispară într-un anumit fel documentele și celularul victimei, ar fi arhitectat «punerea în scenă», cum o definește Antonio Foti, avocatul martorului.
Cadavrul lui Mihai a fost pus pe o canapea luată de pe șantier – probabil pentru a transporta mai bine corpul lipsit de viață – și apoi a fost aruncat în acea groapă de gunoi din provincia Asti, la circa șaizeci de kilometri de Venaria Reale și în apropiere de locuința mamei unuia dintre patroni.
Apoi trecerea celor doi vânători, ancheta care se reia. Un nume și un prenume care sunt atribuite unui corp fără nume. «Însă mai există un risc – observă cu amărăciune Carlo Soricelli, director al Observatorului independent din Bologna privind morții la locul de muncă. Și anume ca aceste biet lucrător să rămână unul dintre mulții morți care dispar din statistici, numai pentru că nu sunt asigurați și nu au contract».
Marino și Opessi au fost condamnați la patru ani de închisoare. Avocații lor au anunțat că vor face apel. Pe piatra funerară de la mormântul lui Istoc, deasupra literelor «N.N.» a fost gravat numele său și este și o poză.