Paolo Granzotto, jurnalistul de la “Il Giornale” care a afirmat, într-un articol din 2009, că trebuie trimise acasă “gunoaiele române” (la feccia rumena), a fost sancţionat de Ordinul Jurnaliştilor din Lazio pentru afirmaţiile sale anti-româneşti.
Jurnalistul italian, înscris la Ordinul Jurnaliştilor din Lazio, a primit, la sfârşitul lunii octombrie- deci la doi ani jumătate de la publicarea articolului, sancţiunea cenzurii- care este aplicată “în cazuri de abuz sau de omisiuni de entitate gravă” şi “consistă în mustrare formală pentru contravenţia constatată”.
Articol rasist împotriva românilor
Pe 4 februarie 2009, “Il Giornale” a publicat articolul “Să-i alungăm. Bucureştiul să-şi ia canaliile înapoi”, semnat de Paolo Granzotto, un adevărat linşaj mediatic al românilor.
Presa italiană era în plină campanie anti-români, după violul de la Guidonia din 22 ianuarie 2009 şi după accidentul mortal comis pe via Prenestina, la Roma, de un român beat care a riscat să fie linşat de italieni. “Il Giornale” a trecut la linşajul mediatic.
COSPE: “Violenţă extremă a limbajului” împotriva românilor
Asociaţia Cospe (Cooperazione per lo sviluppo dei paesi emergenti), asociaţie care apără, între altele, drepturile presei etnice din Italia, a trimis un protest directorului publicaţiei, Mario Giordano, în care îi cere să prezintă scuze comunităţii româneşti.
«Articolul semnat de Paolo Granzotto atinge în cel mai rău mod imaginarul colectiv începând de la utilizarea termenului “rasă” din punct de vedere genetic şi istoric nefondat. Violenţa extremă a limbajului şi a afirmaţiilor de la început care se impun ca o incitare la ură contra cetăţenilor români continuă cu un crescendo de generalizări din cauza cărora infracţiunile unora devin responsabilitatea tuturor românilor.
Articolul este ofensator şi lezează demnitatea a mii de cetăţeni de origine română care trăiesc în Italia şi este contrar codului deontologic al jurnaliştilor. (…)», se spunea în scrisoarea preşedintelui Cospe, Fabio Laurenzi.
Acum, la doi ani şi jumătate distanţă, Ordinul jurnaliştilor din Lazio l-a sancţionat pe Paolo Granzotto. Decizia nu a fost, însă, făcută publică, nici mă car pe site-ul Ordinului lazial.
Ştirea a fost publicată de Agenzia Redattore Sociale. Roberto Natale, Preşedintele Federaţiei Naţionale a Presei Italiene, a amintit de acel caz la Salonul editorialismului social, în timpul prezentării celei de-a doua cărţi albe privind rasismul, cu titlul “Cronache di ordinario razzismo” (Cronici de rasism ordinar), sub îngrijirea Asociaţiei Lunaria. Comentând raportul alcătuit de asociaţia Lunaria, care aduce critici foarte dure jurnaliştilor italieni pe tema rasismului, Roberto Natale a vorbit de “spectacularizarea ştirilor despre străini cu conotaţie negativă”, de “omitere unor ştiri importante” şi de “informare reacţionară”.
Iată mai jos articolul semnat de Paolo Granzotto
Să-i alungăm/ Bucureştiul să-şi ia canaliile înapoi!
Afară, afară, fără nici cea mai mică ezitare. Însoţiţi la frontieră şi acolo predaţi autorităţilor române. Apoi să se gândească ei să facă ceea ce este oportun. Acest ziar s-a luptat mereu pentru certitudinea pedepsei, este adevărat. Dar ca plătitorii de taxe, categorie din care cu onoare fac parte, să trebuiască să scoată din buzunar 400.000 de euro pe zi pentru populaţia românească din închisori este un lucru care nu-mi convine. Pe lângă toate astea, dacă odată recunoscută vinovată de infracţiune am trimite înapoi expeditorului pleava română – şi sper să nu fiu considerat rasist dacă le spun pe nume indivizilor care omoară, violează, furâ acţionând cu o furie sălbatică – ar avea de câştigat şi problema foarte urgentă a supraaglomerării închisorilor.
Raiul infractorilor
Trebuie adăugat un alt lucru. Pentru românul care se mânjeşte cu o infracţiune – de indiferent ce amploare – o pedeapsă gravă, greu de suportat, este tocmai părăsirea acestui Rai al criminalităţii şi clandestinităţii care este Italia. Unde puţin din pietate, puţin din solidaritate multietnică şi culturală, puţin din zel ideologic, nu numai condamnarea aplicată este întotdeauna îmblânzită de o serie de atenuante mai mult sau mai puţin generice, dar cu permise, încredinţare în probă, libertate supravegheată sau condiţionată şi cu legea Gozzini perioada de detenţie ajunge să fie scurtată la jumătate. {i toate acestea fac deosebit de comodă viaţa răufăcătorilor. Poate, nu se poate niciodată spune, regimul judiciar şi carcerar român este mai puţin tolerant decât al nostru, poate acolo pedeapsa se ispăşeşte până la capăt. Dar şi în caz contrar, este clar că în România comiterea de infracţiuni comportă mai multe riscuri decât în Italia. Dacă nu ar fi aşa, nu ar veni o droaie la noi pentru a-şi exercita, să spunem aşa, profesia.
România infectează Europa cu canalii
Afară!
Ar trebui, pe această temă, să auzim părerea victimelor sau, în caz de omor, a rudelor lor. Care se aşteaptă, care pretind să fie făcută dreptate. Dar care din motivele spuse mai sus rar au parte să li se îndeplinească cererea umană, legitimă. Mă întreb atunci dacă trezeşte mai multă furie să ştii că într-un anume fel vinovatul a scăpat – poate eliberat după câteva zile – sau să ştii că şi-a luat tălpăşiţa, în vreo închisoare sau în vreun souk românesc, nu tocmai locuri plăcute, atât unul cât şi celălalt. Nu ştiu, dar eu nu aş avea îndoieli. Pe lângă toate astea România este în Europa, membră cu titlu deplin a Uniunii şi nu mi se pare în consonanţă cu spiritul, idealurile şi principiile comunitare să infecteze Statele membre cu canalii. Nu spun deloc că noi suntem, din acel punct de vedere, nişte sfinţi. Dar fiecare să-şi ţină propriile canalii şi deci afară cu cele româneşti. Afară, fără cea mai mică ezitare.
Paolo Granzotto
(sursa: Il Giornale)
