Protagonistul este un fost director de întreprindere la pensie, de 69 de ani, Luigi Pozzi, care de cinci ani trăieşte în zona rivierei ligure Ponente, la Civezza şi care în ultimul timp, împins de dorinţa de a se muta lângă mare, s-a adresat unei agenţii imobiliare din Imperia, din zona Porto Maurizio, şi a dorit să vadă o locuinţă elegantă de pe Corso Garibaldi, în plin centrul localităţii.
Cei de la agenţie i-au spus că proprietara casei nu vrea să închirieze străinilor. “M-am mutat de la Milano, acum cinci ani, găsind o locuinţă foarte frumoasă la Civezza, dar m-am gândit să mă mut mai aproape de coastă”, a povestit Luigi într-o scrisoare publicată de riviera24.it.
Luigi a început să caute casă: “După ce am examinat diferite soluţii, am găsit un apartament care place întregii familii. Încep negocierile cu agenţia, ajungând la un acord asupra preţului de închiriere şi privind garanţia.
Înainte de încheierea tratativelor, responsabila firmei imobiliare mă întreabă cine va mai intra în casă în afară de mine. Chiar mă întreabă cu precizie dacă vor intra şi străini. Eu răspund că da, întrucât soţia mea este de origine română. La care, patroana firmei îmi comunică că proprietarei nu-i sunt pe plac străinii”. Luigi încearcă să o contacteze personal pe proprietară, care se limitează să-i răspundă că îi va da de ştire. “Nici până astăzi nu am primit vreo veste”.
Ştirea a fost comentată de Sergio Bagnoli în Il Manifesto: «Reapar, după 60 de ani, anunţurile rasiste. Şi interdicţiile sunt valabile pentru toţi, chiar şi pentru directorul pensionat, dispus să plătească orice tip de garanţie şi cu o pensie frumoasă. Însă este căsătorit cu o româncă.
Pare însă ciudat că un proprietar refuză să închirieze unui italian doar pentru că este căsătorit cu o româncă cu excepţia cazului în care mintea lor nu este întunecată de “românofobia” cea mai mojică.»