„Bună seara”. Aşa şi-a început discursul, ca Papa Francesco, noul ambasador al României în Italia, Dana Constantinescu, ieri seară, 12 iunie, la Accademia di Romania din Roma, la o întâlnire cu reprezentanţii asociaţiilor.
După aproape doi ani, România are din nou ambasador la Roma, chiar dacă mai sunt de îndeplinit câteva mici formalităţi. Titulatura doamnei Dana-Manuela Constantinescu este de „ambasador desemnat”, până la prezentarea scrisorilor de acreditare la Preşedintele Republicii Italiene.
E oficial: Dana Constantinescu este noul ambasador al României la Roma
„Iată-mă, în sfârşit, în carne şi oase. Ştiu că de mult aşteptaţi un ambasador, şi în sfârşit am sosit.”
În sală, circa 100 de reprezentanţi ai unor asociaţii şi personaje cunoscute din comunitate, sindicalişti, ziarişti, italieni şi români. Dana Constantinescu a dorit să traseze de la început un cadru al relaţiilor comunităţii cu ambasada: transparenţă, dialog, colaborare şi evitarea spălării rufelor murdare în public.
„Comunitatea este o prioritate pentru ambasadă. Este cea mai mare comunitate de români din afara graniţelor, iar în Italia este ce amai mare comunitate de străini, de aceea problemele comunităţii – dar şi lucrurile bune – trebuie să fie pe prima pagină a agendelor noastre”, a spus Dana Constantinescu.
Prima apariţiei publică: Ambasadoarea României la Roma a participat la praznicul Sfinţilor Constantin şi Elena de la Episcopie
„Suntem deschişi al solicitările dumneavoastră. Puteţi conta pe deplina noastră disponibilitate la dialog, indiferent de ce probleme aveţi.”, a spus ea.
Alături de noul ambasador, la prezidiul întâlnirii s-au aflat consulul general de la Roma, Mirela Rusu, responsabila de relaţiile cu comunitatea, Oana Liscan, ataşatul pe probleme de muncă, Mirela Videa şi şeful biroului de presă, Ovidiu Pufu.
Imagine fragilă
Despre imagine, noul ambasador a spus: „E adevărat că spre deosebire de 2008, când am fost pe primele pagini din Italia luni de zile (după cazul Mailat – n.r.), acum nu mai suntem în prim plan. Dar poate şi pentru că italienii au problemele lor. Însă eu spun că asta nu înseamnă că putem sta liniştiţi.
Mă tem ca orice lucru grav sau foarte grav să nu ne aducă iar pe primele pagini. Ştirile negative pe prima pagină asigură tiraj.”
Despre fluxul de imigranţi: „Românii nu mai sunt pendulari. Lucrurile s-au mai aşezat şi de când s-au ridicat barierele de pe piaţa muncii.
Cine a vrut să vină până acum, a venit. Mă refer la masele mari de imigranţi.”
După aproape doi ani, România va avea din nou un ambasador la Roma
Consulatul se mută
„Aşa cum a spus-o public şi ministrul de Externe la ultima vizită aici, vom muta sediul secţiei consulare de la Roma. Ne trebuie un spaţiu mult mai mare, dar şi costul chiriei va fi mai mare.
Dar dacă şi ministrul a spus-o, până la urmă se va găsi o soluţie.”
În legătură cu activitatea consulară, Dana Constantinescu a spus că lucrurile s-au îmbunătăţit foarte mult şi a povestit despre o descindere incognito la un consulat din Italia. Ca Alexandru Ioan Cuza.
Anul trecut a avut nevoie de un act şi a intrat într-un consulat unde personalul nu a recunoscut-o. La ghişeu, surpriză, era consulul general în persoană, care a rezolvat solicitarea imediat şi cu mult profesionalism.
Colaborarea asociaţiilor
Doamna ambasador a sugerat asociaţiilor să colaboreze, aşa cum s-a întâmplat pentru organizarea festivalului Propatria. „Cu cât vă coagulaţi mai mulţi, cu atât mai bine”.
În legătură cu recentele alegeri locale, rezultatele au fost modeste. „Am aflat că la tura asta de alegeri un singur român a fost ales (Cătălin Mustăţea, la Villafranca – n.rt.). Îl felicit. Ştiu că la alte alegeri au mai fost aleşi români. Dar la peste un milion, câţi suntem în Italia, de ce nu sunt mai mulţi aleşi? De ce nu penetraţi? Ce lipşeşte?”
Singurul ales dintre români: Cătălin Mustăţea a devenit consilier local la Villafranca
La această întrebare, mai mulţi participanţi din sală au încercat să răspundă astfel:
„Nu am avut lideri care să se prezinte în faţa electoratului, nu au reuşit să convingă electoratul, iar procedura de înscriere pe listele electorale este greoaie. Trebuie să identificăm români care să facă politică şi trebuie să cooperăm toţi. Propun înfiinţarea unui consiliu de cooperare al românilor din Italia.” (Eugen Terteleac, ARI).
„Mulţi au candidat din oportunism. Eu sunt consilier local, dar pentru a ajunge acolo, am muncit foarte mult. Este vorba de muncă, de nopţi pierdute… Nu toţi sunt făcuţi pentru politică. Dacă nu lucrăm în echipă, nu reuşim să facem nimic. Iar partidele italiene vor căuta mereu să ne divizeze, ăsta e obiectivul lor. Dar uniţi, românii devin o forţă şi pot să mişte anumite jocuri dintr-o parte în alta.” (Gabriel Pîrjolea, consilier local Riano).
„Au fost foarte mulţi români care au candidat pe aceeaşi listă şi astfel voturile s-au împărţit. Partidele încearcă să atragă candidaţi pentru a atrage voturi. Dar foarte mulţi candidaţi au fost doar de umplutură, să atragă voturi. Ar trebui să propunem noi un lider al comunităţii.” (Iulian Manta, sindicalist).
Concluzia a fost că de mâine, toţi trebuie să se mobilizeze pentru ca la viitoarele alegeri rezultatele să fie mai bune.
Alte intervenţii au avut ca subiect prostituatele românce de pe centura Romei, cerşetorii minori români din jurul gării Termini, schimbarea denumirii românilor în daci, pentru a se diferenţia de ţiganii care împânzesc metrourile şi tramvaiele, despre un ziar care nu dă ştiri negative despre români, despre ministrul diasporei, Cristian David, care a venit la Roma de două ori şi nu s-a întâlnit cu asociaţiile („poate a treia oară când vine reuşeşte să se întâlnească şi cu noi”), ghidul lucrătorului român în Italia, telefonul Primăriei Romei pentru români, cadavrele românilor care zac la morgile din Italia pentru că familiile nu au bani de repatriere („Nu s-ar putea ca statul să platească pentru transport?” – „Nu există bază legală pentru aşa ceva”), telefoanele de la consulat la care oamenii sună şi nu răspunde nimeni („Ba răspundem, două persoane răspund continuu, preluăm circa 80 de convorbiri pe zi.”).
A fost o întâlnire clasică, a comunităţii cu autorităţile, după care, deobicei, nu mai urmează nimic. Se promit multe, şi de o parte, şi de alta, dar nu se face nimic. La următoarea întâlnire, deobicei, se spun exact aceleaşi lucruri. Poate de data aceasta e diferit.
Sorin Cehan
