Dan Popa
La început, era un băieţel inocent, simpatic şi jucăuş. Faptul că lumea zâmbea la giumbuşlucurile sale, l-a încurajat să continue. Încet-încet, însă, Mirciulica al nostru a început să se împăuneze, să i se pară că este o minune al naturii, să-i crescă în mod artificial şi nelimitat autostima, cam ca spuma poliuretanică, atunci când iese din spray. Pentru că, atunci când devii celebru, partea cea mai dificilă este să-ți păstrezi echilibrul.
Așa că începuse să persifleze pe toată lumea – la început, cu o oarecare timiditate, apoi, din ce în ce mai des – până chiar începuse să se creadă un fel de Chuck Norris de Bucureşti: ca şi celebrul actor american, el începuse să se priceapă la tot şi la toate şi nu ezita niciodată să se exprime, oricare ar fi fost subiectul, împrumutând mima unui adevărat cunoscător care nu acceptă să fie contrazis. Ce mai? Era cel mai deştept şi cel mai frumos din toată Europa de sud-est!
Dar tot nu era destul, îi mai lipsea ceva. Iar El trebuia să fie perfect. Aşa că a început să meargă la sală, ca să-și construiască şi un corp perfect. Şi ne arăta progresele făcute – Dumnezeule! – cât de des putea, chiar ignorând faptul că, de la un timp, băiatul începea să devină uşor penibil. Gurile rele spun că până şi iarna ar purta pe sub geacă doar un maiou (cu muşchi), pentru că nu se ştie niciodată – nu-i așa? – cât de cald se va face în studio sau în avion şi să fie omul pregătit, dacă trebuie să se dezbrace. Iar Mircea se dezbracă și cu riscul de a da pe spate doamnele din raza sa de acţiune. Și cine îl cunoaște mai bine pe Mircea Badea știe că e o pocnitoare cu rază lungă de acţiune.
Şi tot aşa azi, așa mâine, până când, într-o bună zi, Mirciulică a reuşit să facă și şpagatul. Care – între noi fie vorba – e o chestie esenţială în viaţă. Mai ales pentru un bărbat. Ei bine, de aici încolo, omul nostru a bătut recordul mondial de făcut şpagatul peste tot: pe două scaune, pe două butoaie, pe două beţe de chibrit etc. Dacă trebuie să meargă undeva cu Intercity, el nu-şi rezervă un loc, ci două, față în față… Unii chiar spun că Mircea s-ar fi lăudat că Van Damme s-a inspirat de la el, în reclama cu alea două TIR-uri.
Ce să mai zicem? Mircea Badea e ca un copil de 41 de ani care le arată tuturor – cunoscuţi sau necunoscuţi, întrebat sau nu – că el ştie să numere până la 10. În realitate, nu face altceva decât să cerşească atenţie. Cam ca piţipoancele care-şi pun pozele pe FB. Dar măcar alea au o scuză: „Vă place bluziţa mea cea nouă?” Pentru că narcisismul are nevoie de spectatori.
Dar lumea punea asta pe seama faptului că Mirciulică al nostru era încă necopt, aşa că, mai trecea cu vederea. Doar că, pe măsură ce timpul trecea, din infantilitate acută fenomenul începea să se transforme în tembelitate cronică. Şi ruptura s-a petrecut atunci când play-bo-ul Bucureştilor a trecut la Antena 3.
Mircea Badea sare la gâtul diasporei: „Hai siktir! V-ați luat țara înapoi, dar nu plătiți impozite”
Aici, boala lui a început să se agraveze văzând cu ochii, toate semnele iniţiale de uşor dezechilibru au început să se accentueze rapid, de la o emisiune la alta, şi tot aici, i s-a pus şi supranumele de „Omul cu limba maro”. Cine ştie de ce? Aici a început, pentru prima dată, să afirme şi să susţină lucruri, chiar împotriva propriilor principii, să truncheze declaraţii şi să manipuleze. Cu alte cuvinte, aici s-a ticăloşit. Aici a învăţat că lichelismul îţi poate rotunji conturile din banca, mai ales că, în ultimul timp, era cam Lefter Popescu, după ce „omul de afaceri” Mircea Badea luase o mare ţeapă, cumpărând de la nişte şmecheri o fabrică de chibrite care nici măcar nu era a lor…
În afară de asta, aici a început să iasă la iveală caracterul (şi aici am folosit o licenţă literară) lui Mircea Badea. Astfel, el a trecut la stadiul următor de evoluţie a bolii: paranoia. Aşa se explică faptul că începe să-l deranjeze orice zgomot, chiar şi nişte motociclişti care trec pe drum. Pe cale de consecinţă, își suflecă mânecile și începe să-i înjure pe ăia, ca la uşa Antenei 3, iar unul dintre ei, ca răspuns, îl provoacă la bătaie.
Numai ego-ul său nemăsurat îl face pe inconștient să-şi rişte sănătatea fizică (după ce că sănătatea psihică îi era deja zdruncinată bine) și să accepte provocarea, fără să ştie că ăla era un luptător de K1… Așa că s-a prezentat încrezător la „întâlnire”, a încasat lovitură după lovitură și pentru că nu reuşea să riposteze în nici un fel atacurilor, fiind complet năucit, spectatorii, înduioşaţi de situaţia precară în care se află guru-ul televiziunilor, au început să-i sugereze utilizarea unor tehnici alterative: „Fă şpagatul, Mircea!”
Dacă „meciul” n-ar fi fost organizat şi arbitrat, Mirciulică n-ar mai fi putut să se dea bătut după doar o repriză şi ar fi zăcut probabil cu toată graţia specifică prin spitale, câteva luni bune de zile, ceea ce n-ar fi fost chiar un rău pentru el: ar fi avut timp să mai şi reflecteze la ceea ce spune pe post.
Dar n-a fost să fie. Aşa că, arătând că n-a învăţat nimic din păţanie, Mircea cel voinic şi antenele de aur, s-au luat iar, de curând, de românii din diasporă. Că cică ăştia nu prea ar plăti impozite statului român şi nici cheluielile lui Iohannis de la Cotroceni etc. Adică, nişte chestii care-i strică lui armonia feng shui-ului.
În realitate, tema asta e ceva mai veche, preluată din gura veninoasă a lui Viorel – un român mândru, dar un picuţ cam meltean, mincinos, răzbunător, plagiator şi cocalar, care nu-şi poate face vacanţele decât pe la Dubai și operațiile prin Tucia. Pe banii noştri, desigur. Unul care nu-i poate ierta diasporei că l-a avortat la alegerile de anul trecut. Prin urmare, încearcă pe toate căile să se răzbune, încercând să-i aţâţe pe românii din ţară împotriva celor din străinătate. Mă întreb: la fel ar fi procedat şi dacă aceştia ar fi votat cu el? Probabil că nu. Atunci n-ar mai fi existat această „problemă”.
Totuşi, de ce ar face aşa ceva simpaticul Mirciulică? Doar toţi ştiu – inclusiv primul sinistru – că treaba cu impozitele e un neadevăr. Romanii din diasporă pompează în economia romanească miliarde de euro anual. Păi, ia să ne gândim un pic: ar fi posibil ca Mirciulică fără frică să se fi plictisit de televiziune şi încearcă să ţintească mai sus, în sfera politicii? Apoi, vai de noi şi de sărmana Românie, dac-o fi aşa!
