Cartea în ediţie bilingvă, italiană şi româna, prezintă experienţa unui muncitor român venit la muncă în Italia, care înfruntă, pe rând, toate greutăţile integrării. Mai întâi îşi caută de muncă la negru, pentru că nu are documente, fiind unul din sutele de mii de clandestini români. Apoi, încetul cu încetul, îşi face un rost în viaţă: se îndrăgosteşte de o altă străină, ca şi el, şi întemeiază o familie.
“Ionuţ” nu există- el este personificarea tuturor muncitorilor români care au venit în Peninsulă, în căutarea unui trai mai bun, mereu cu gândul la rădăcinile de acasă. “Ionuţ este unul din acei imigranţi români care au pariat totul pe soarta sa şi până la urmă a câştigat pariul”- scrie în prefaţa cărţii Claudio di Berardino, secretar general al sindicatului CGIL din regiunea Lazio.
Zamolxe si Vlad Tepes
Romanul, dincolo de povestea lui Ionuţ, prezintă un parcurs istoric al României. Astfel, titlurile multor capitole fac o referire directă la o serie de personaje care au marcat trecutul ţării noastre: Zamolxe, Decebal, Meşterul Manole, Vlad Tepeş, Maria a României.
“Ideea de a scrie romanul mi-a venit aproape din întâmplare, pentru că am avut ocazia să cunosc îndeaproape mulţi mucitori români şi curiozitatea m-a împins să le aflu poveştile”- ne-a spus autorul cărţii, Silvano Olezzante, care şi-ar dori ca romanul “să fie citit atât de italieni, cât şi de români. Cred că pentru români ar constitui un mod de se regăsi, ca o comunitate naţională, după ultimii ani, dificili, de când România a intrat în Europa. Pentru italieni, în schimb, cartea poate fi utilă pentru cunoaşterea unei alte realităţi, a unei alte culturi. Şi nu o cultură oarecare, pentru că cea românească este una de un înalt nivel!”
"Locuitorii Romei sunt toleranti"
Românul Ionuţ, povesteşte autorul, ajunge să se împrietenească cu colegii săi italieni, mai precis romani: “da, au existat episoade de intoleranţă faţă de români, dar ele sunt o excepţie. Adevărul este că locuitorii Romei, cred eu, au o caracteristică: sunt toleranţi, deschişi”. Cu atât mai mult cu cât există multe afinităţi istorice între cele două popoare, explică Olezzante, făcând o referire directă la Columna lui Traian, aflată în apropierea edificiului unde a avut loc prezentarea cărţii: “mulţi dintre noi nu se uită cu atenţie la Columna lui Traian, dar dacă s-ar uita nu ar vedea reprezentarea unui popor supus, subjugat, ci a unui popor mândru, frumos. Tocmai de aici ar trebui să regândim raportul dintre români şi italieni, pentru că nu trebuie să uităm că România înseamnă “pământ roman”.
În centrul romanului este evocată legenda Meşterului Manole, cu atât mai elocventă cu cât românii sunt urmaşii, peste secole, ai meşterului constructor şi purtători ai valorilor şi pasiunii sale: “Românii au o tradiţie arhitectonică foarte bogată şi variată, care are trăsături ale artei bizantine, meridionale sau a Imperiului Roman, realizând o sinteză perfectă”- mai adaugă Olezzante, care a rămas impresionat, într-o călătorie în România, de modul în care s-a reuşit “păstrarea unor tradiţii arhitectonice, în ciuda unui regim sever, care punea accentul pe construcţii masive şi anonime”.
“Publicarea cărţii este un eveniment deosebit pentru noi şi pentru toţi muncitorii şi imigranţii români din Peninsulă. Mai ales am în vedere faptul că, pentru prima oară, este prezentată realitatea, aşa cum este ea. Povestea lui Ionuţ este asemănătoare cu cea a multor români imigranţi, care au ajuns cu ani în urmă, ca şi clandestini, în Italia. Şi pentru prima oară este explicat şi italienilor drumul, greutăţile şi sacrificiile pe care un imigrant le are de înfruntat”- ne-a declarat Daniel Grigoriu, funcţionar Fillea CGIL Roma, cel care a tradus romanul în limba română.
Si cel mai greu drum incepe cu primul pas
La prezentare, l-am întâlnit şi pe Virgil, muncitor român în construcţii, de 49 de ani, născut la Iaşi şi emigrat la Roma, în urmă cu 8 ani de zile, care ne mărturiseşte că a citit cartea şi se recunoaşte în câteva ipostaze ale personajului principal: “romanul este un fel de jurnal, al unui român care a intrat în contact cu o altă realitate, care a trebuit să se adapteze la un mediu diferit de cel de unde provine. Face o comparaţie între lumea din care a plecat şi cea unde a ajuns şi îşi dă seama că drumul lui începe cu primul pas şi reuşeşte să meargă înainte inspirându-se din istoria propriului neam.” Partea pe care Virgil a citit cu cel mai mare interes a fost cea legată de istoria lui Decebal, mai ales că i-a amintit de un episod din copilăria sa “aveam şapte ani şi l-am întrebat pe bunicul meu cine au fost romanii. De atunci, mi-a rămas această dorinţă, să vin în Italia, care, uite, până la urmă, s-a adeverit”.
Miruna Căjvăneanu
Iata INTERVIUL realizat cu autorul cartii, Silvano Olezzante
