Sentinţa cazului judiciar pe care vi-l vom povesti părea deja scrisă încă de la început: un român acuzat că a agresat poliţia şi carabinierii în timp ce-şi făceau treaba şi că a trimis la Urgenţă doi agenţi. Mai e altceva de spus? Sunt necesare alte date pentru a scrie sentinţa? Chiar nu pare să fie necesar să se piardă timpul discutându-se despre asta într-un proces. Nu? Întocmai: nu. Au fost necesari peste doi ani pentru ca un român de 36 de ani, I.C., să fie achitat la finele procesului penal ţinut la Tribunalul din Firenze pentru acele fapte.
Risca foarte mult: pedeapsa, numai pentru ultraj, poate ajunge la cinci ani de închisoare. Printre altele, este vorba despre o acuzaţie de care în mod normal judecătorii nu achită cu uşurinţă. Dar să o luăm de la început. Bărbatul, muncitor şofer-montator de mobilier la Mondo Convenienza, sediul din Campi Bisenzio (Firenze), împreună cu câteva zeci de colegi, toţi români, pe 5 martie 2014 a pus în act o manifestaţie paşnică împotriva firmei angajatoare în faţa sediului ei, pentru a protesta împotriva tratamentului primit de la aceasta. Lucrătorii au organizat în acea ocazie un miting şi forţele de ordine au fost chemate pentru a evacua zona.
Comportamentul lucrătorilor români a fost marcat de rezistenţă pasivă, adică pur şi simplu nu au ascultat ordinul de a pleca din faţa porţii firmei Mondo Convenienza şi au trebuit îndepărtaţi cu forţa de poliţie şi carabinieri. A existat multă tensiune, au intervenit şi asociaţiile româneşti, C.A.S.C.R.I. cu preşedintele Leontin Cojocea şi C.N.C.R.I. cu preşedintele Ştefan Stănăşel, şi chiar şi diplomaţia pentru a media, proteja conaţionalii şi a calma spiritele, dar din fericire nu s-a ajuns la o ciocnire fizică propiu-zisă între lucrători şi poliţie.
Aşa cum am spus, şi I.C. era printre ei, însă din anumite motive pentru el lucrurile au evoluat diferit: a fost denunţat că a agresat poliţişti şi carabinieri şi a fost acuzat că a trimis doi la Urgenţă, aceştia primind fiecare cinci zile de îngrijiri medicale. I.C. şi-a încredinţat apărarea avocatului Gabriele Dallara (acelaşi care colaborează cu Gazeta Românească, unde se ocupă de o rubrică juridică). Procesul a început de jos în sus, cu declaraţiile scrise în proces-verbal la momentul faptelor de agenţii de poliţie care păreau să-l încrimineze în mod inexorabil pe român. Putea părea o idee optimă încheierea unui acord judiciar, să se accepte astfel condamnarea şi să se reducă la minim pedeapsa inculpatului.
Însă I.C. se declara nevinovat: exista riscul să devină ţapul ispăşitor al manifestaţiei. În schimb, existau elemente care l-au făcut bănuitor pe avocatul Dallara cu privire la reconstituirea făcută de poliţie.
Astfel avocatul a decis să joace până la capăt şi să lupte – de data aceasta în instanţă – împotriva poliţiei. În fond, se spune că norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi, cine ştie, poate chiar dacă sunt avocaţi. La începerea procesului în faţa judecătorului Gallini, agenţii nu s-au constituit parte civilă împotriva lucrătorului român pentru despăgubire: deja un mic indiciu de nesiguranţă din partea lor?
Apoi aceştia au depus mărturie şi au repetat cele deja afirmate: în sinteză, că I.C. nu era înconjurat, că nu fusese trântit la pământ, că nu-i fusese refuzată apa, că el i-a agresat pe agenţii de poliţie, că niciunul dintre ei nu l-a lovit, că rezistenţa lui I.C. a durat jumătate de oră şi altele… Agenţii au fost contrainterogaţi de apărător şi au şovăit puţin în descrierea faptelor când avocatul lui I.C. a spus că ar fi depus video efectuate în acea zi de alţi lucrători de la Mondo Convenienza. Era o cacealma, fiindcă în acele video nu se vedea mult, însă agenţii nu ştiau acest lucru şi asta a fost destul pentru a le perturba siguranţa la momentul depunerii mărturiei.
Avocatul Dallara însă avea un as în mânecă: aflase că poliţia a filmat un video cu evenimentele din acea zi. În mod ciudat – ciudat? – poliţia nu a inserat acel video printre actele de anchetă la dispoziţia procuraturii (cum în schimb ar fi trebuit să facă). Ca să vezi şi să nu crezi… În acest punct avocatul apărării a insistat şi obţinut de la judecător ca acel video-fantomă să fie găsit de poliţie şi achiziţionat în actele procesului. Şi când a fost în sfârşit prezentat în judecată videoul de către poliţie, la cererea avocatului şi la ordinul judecătorului, acuzarea şi apărarea au putut juca cu arme egale în proces.
În acea filmare se vede I.C. care nu agresează agenţii, deşi are câteva mişcări de reacţie foarte probabil instinctivă faţă de poliţişti în timp ce aceştia vor dintr-odată să-l imobilizeze (dar în realitate se vede că I.C. era pe loc în picioare şi numai vorbea cu poliţiştii când aceştia interveneau fizic asupra lui): ridică un cot pentru a scăpa din prinsoare lovindu-se de casca unui agent şi căzând se agaţă de piciorul altuia. Apoi învălmăşeala, diverşi poliţişti asupra lui care era întins la pământ, urlete şi proteste. Nu se vede niciun pumn sau picior dat de el.
În schimb se vede un carabinier care în îmbulzeală, probabil crezând că nu este văzut sau filmat, aplică un picior cu bocancul în capul lui I.C. în timp ce acesta este complet imobilizat la pământ de ceilalţi agenţi. Un gest violent, inutil şi laş. Poate un represaliu asupra unui român care ridicase prea mult capul? Nu se vrea să se creadă acest lucru. Dar cu siguranţă o acţiune ilegală care, din ceea ce se ştie, până astăzi nu a fost denunţată de poliţie (care a înregistrat şi deţinea videoul), nici nu a fost în vreun fel sancţionată de superiorii carabinierului sau de magistratură.
Ca să vezi, apoi, imediat după momentul cu şutul, operatorul poliţiei care filma îndreaptă camera de fimat către un alt obiectiv. Însă nu suficient de repede ca să împiedice ca şutul să fie imortalizat. Într-o înregistrare care a arătat în mod real cine a lovit pe cine. Şi acel moment capturat de camera de filmat a arătat un lucrător-manifestant lovit în mod nejustificat de carabinier: exact contrarul conţinutului acuzării judiciare împotriva lui I.C.
Înregistrarea a dezminţit astfel mult din cele declarate de agenţi în faţa judecătorului. În restul procesului câţiva colegi ai lui I.C., audiaţi ca martori la cererea apărării, au confirmat apoi metodele utilizate de poliţie împotriva inculpatului. A reieşit şi că – detaliu irelevant? – I.C. s-a expus şi la televiziune vorbind în numele grupului de lucrători.
În fine, avocatul Dallara şi-a jucat ultima carte, adică certificatele medicale de la Urgenţă ale lui I.C. pentru leziunile suferite în cadrul episodului: acesta a suferit imediat după fapte un hematom de mari dimensiuni la torace, în mod evident cauzat de intervenţia agresivă asupra lui din partea forţelor de poliţie. Loviturile date lui I.C. sunt mai multe (după cum declară el însuşi) decât acel unic şut care se vede în video? Documentaţia medicală vorbeşte clar şi astfel suspiciunea e puternică. Şi toate acestea în timp ce acei doi agenţi au suferit numai durere la un genunchi în cazul poliţistului şi la un deget de la mână în cazul carabinierului.
Judecătorul Galliniu, după cererea de condamnare din partea procurorului şi discursul dur al avocatului Dallara – care a atacat cu forţă modul de a proceda al forţelor de ordine pe timpul faptelor de care este acuzat I.C. -, s-a retras şi a ieşit cu sentinţa: achitare pentru inculpat deoarece fapta nu constituie infracţiune. Sentinţă importantă şi curajoasă care, răsturnând pronosticurile, părea cu totul imposibilă înainte de proces.
O ultimă curiozitate: împotriva lui I.C. erau pe rol două procese penale la doi judecători diferiţi de la Tribunalul din Firenze (lucru în mod evident incorect din punct de vedere juridic) pentru aceeaşi faptă! Bineînţeles în celălalt proces avocatul Dallara obţinuse deja achitarea fiindcă era deja pe rol un proces practic identic împotriva lui. Duplicare de procese derivată dintr-un zel particular al maşinăriei justiţiei faţă de un român violent? Mai probabil simplă eroare a anchetatorilor. Nu se ştie dacă procuratura din Firenze va face apel împotriva verdictului de achitare din prima instanţă. În aşteptare, justiţie – pentru moment – s-a făcut.
G.R.
Citiți despre acest caz:
Campi Bisenzio, ce spune cooperativa: „Angajaţii ar trebui să preţuiască lucrul pe care îl au”
Greva românilor de la Mondo Convenienza
Trei români şi un poliţist au ajuns la spital, în timpul unei greve declanşate de un grup de români care lucrează pentru firma Mondo Convenienza (MC). Începând din 25 februarie 2014, circa 70 de români au protestat mai multe zile în faţa unui depozit al grupului Mondo Convenienza din Campi Bisenzio (provincia Firenze).
Oamenii au semnat un document prin care cereau mai multe revendicări, în 25 februarie. După ce au înaintat conducerii MC documentul prin care cereau al 13-lea salariu, concedii plătite, asigurare sanitară, au fost daţi afară, spun ei. Li s-au închis porţile în nas. Din acea zi grupul de români a protestat în faţa depozitului MC. Compania a adus imediat alţi lucrători, în majoritate tot români, în locul greviştilor. Dar noii veniţi nu au putut munci. Pentru a fi mai convingători, greviştii au blocat intrarea în depozit. Poliţia le-a cerut să elibereze intrarea, dar la refuzul acestora, pe 5 martie 2014, a avut loc o intervenţie în forţă. Trei români şi un poliţist au fost răniţi şi duşi la spital cu patru ambulanţe, potrivit Toscana TV.
“Eram liniştiţi în faţa fabricii, eram aici pentru a munci, când agenţii i-au luat la bătaie pe băieţi, unuia i-au rupt coastele, fără motiv”, a declarat un român, citat de Toscana TV. La Nazione a scris despre greva românilor, precizând că este vorba de cooperativa Tls din Roma, cea pentru care lucrează românii din Campi Bisenzio. „Anul trecut – spune Robert Condurachi Alin, unul dintre transportatori, citat de La Nazione – am expus în mod pacific firmei dolenaţele noastre. Am primit promisiuni că se va rezolva. Acum am avut această surpriză: să găsim porţile închise.”
Unul dintre participanţii la protest, Daniel Şorea, 24 de ani, originar din Judeţul Suceava, ne-a dat mai multe detalii: „Am venit de la 16 ani în Italia, la 17 ani am început munca la Mondo Convenienza, sunt persoane de 10 – 12 ani numai în firma asta. Noi suntem împărţiţi pe cooperative , care au contract cu MC, dar toate sunt legate de acelaşi grup. A fost bine la firmă în alţi ani, am avut o înţelegere pe vorbe cu ei, dar înţelegerea nu a mai fost respectată.
Se câştigau bani frumoşi, eram plătiţi la procent, depinde cât lucrai, erau luni şi de 2000, şi de 2500 de euro, dar cu toate astea nu aveam concedii plătite, lucram foarte multe ore pe zi, dacă erai bolnav, nu erai plătit, nu primeam al 13-lea salariu, în fine, noi am vrut să fim puţin în regulă.
În 25 februarie, am scris pe o hârtie cererile noastre şi am predat-o conducerii. Ne-au închis porţile în faţă. Am stat o săptămână în faţa firmei, nu s-a întâmplat nimic.
Firma a adus alţi români la muncă. Am cerut autorizaţie de la poliţie să facem grevă. Ieri şi alaltăieri am fost în grevă autorizată, nu s-a întâmplat nimic, dar astăzi de dimineaţă a venit poliţia, au venit mascaţii, poliţia de stat şi carabinierii. Noi eram unde protestam, în faţă la depozit, au venit şi ne-au luat pe sus.
Eram cam 50 de persoane. Poliţiştii au venit să lovească băieţi care stăteau pur şi simplu cu mâinile în buzunare. Niciunul nu a împins vreun poliţist, lucrăm de atâta vreme aici, nu facem din astea. Avem filmat cu telefoanele, ne-au agresat din senin.
Eu am fost luat pe sus, împins, ameninţat, m-am retras, erau unele persoane care au fost luate la ochi de agenţi, s-au urcat patru poliţişti pe unul, l-au călcat pe cap cu bocancii, l-au lovit la coaste… Trei au ajuns la spital, dar pe foile lor am înţeles că nu au scris că au fost bătuţi de poliţie. Cînd eşti bătut de poliţie, nu poţi face nimic. Când au venit ambulanţele, poliţia le-a zis că „aveţi grijă ce scrieţi pe foi”. Pe fişa unui român a scris că ar fi declarat că a fost bătut de necunoscuţi, aşa au scris. Toţi au vânătăi, răni, suspecţi de coaste rupte.
Avem nevoie de cineva să intervină. Ar fi foarte de ajutor să scrieţi pentru ca să ne ajute cineva. Sunt multe familii care au rămas aşa, bătuţi, şi fără bani. Suntem 70 de familii care riscăm să ajungem pe stradă. Au adus deja de la Roma, tot aceleaşi cooperative, alţi muncitori, şi deja au început de astăzi munca. Avem nevoie să ne ajute Ambasada. Mâine mergem să ne întâlnim cu avocatul de la Mondo Conevenienza. Dar dacă suntem singuri, nu rezolvăm nimic.
Presa nu a scris de noi. Când un român face ceva rău, e pe toate paginile, când protestăm pentru drepturile noastre, nu scrie nimeni.”
Sorin Cehan