Odiosul fenomen de „caporalat”, adică exploatarea lucrătorilor imigranţi sezonieri, există de la Nord la Sud. Tabloul dramatic e subteran: muncitori agricoli, deseori străini, sunt şantajaţi şi privaţi de orice drepturi, constrânşi la orare imposibile şi la condiţii de muncă inumane. Însă în Piemonte, după moartea unui munctor român, ceva se schimbă. Se numea Ioan Puşcaşu, era român, avea 46 de ani şi lucra ca muncitor agricol: 4,50 euro pe oră pentru a planta roşii, ardei şi fasole la Carmagnola (Torino). A murit vara trecută, secerat de un infarct, în timp ce lucra în căldura sufocantă a unei sere, la negru şi fără nicio protecţie.
În urma acestei tragedii s-au luat măsuri. Pe 8 iunie, Consiliul Regional, prin intermediul celei de-a III-a Comisii, a introdus legea „Dispoziţii pentru stabilirea temporară a salariaţilor agricoli sezonieri la societăţile agricole piemonteze”. Primul articol clarifică obiectivele normei: «Cu scopul sprijinirii activităţii de muncă sezonieră în agricultură, de asemenea pentru a preveni exploatarea şi fenomenul caporalatului, întreprinzătorilor agricoli profesionişti li se dă posibilitatea de a caza în mod temporar salariaţii agricoli sezonieri în perioadele de recoltare a fructelor şi a activităţilor corelate cultivării». Consilierii de la Movimento 5 Stelle, ar fi preferat să vorbrească despre combatere şi nu despre prevenţie, deoarece fenomenul este deja prezent în Piemonte.
Legea se adresează în principal întreprinzătorilor şi are ca obiectiv îmbunătăţirea condiţiilor muncii sezoniere, prin intermediul a diferite instrumente. Sunt prevăzute spaţii speciale pentru cazarea lucrătorilor (până la 200 de metri pătraţi pentru suprafeţe nerezidenţiale instrumentale de întreprindere pentru amenajarea de locuinţe suplimentare, tot 200 de metri pentru prefabricate, 2.000 de metri pătraţi pentru ridicarea de corturi). Şi, în cazuri de intervenţii concordate între Regiune şi administraţiile locale, se alocă şi o contribuţie, până la un maxim de 25.000 de euro, pentru realizarea structurilor care vor găzdui lucrătorii.
În Piemonte fenomenul cazării sezonierilor ţine cu precădere de zona Saluzzo pentru recoltarea fructelor (între 300 şi 400 de persoane), de cea din Canelli pentru culesul viilor Muscat (circa 250 de persoane) şi de zona din jurul Alessandriei pentru recoltarea legumelor. Anii aceştia multe voci s-au ridicat în apărarea muncitorilor agricoli şi legea este şi rezultatul unei mobilizări colective în care au fost implicate instituţii, sindicate (eforturi mari din partea Flai-Cgil) şi lumea voluntariatului.
Printre organismele din prima linie este Piam (Proiect Integrare şi Primire Migranţi), un ONG din Asti care de ani de zile lucrează alături de cei care nu au voce. «La Canelli», explică preşedintele, Alberto Mossino, «anii aceştia am întâlnit situaţii de fapt asimilabile caporalatului. Problema este că angajatorii delegă gestionarea muncitorilor agricoli unor cooperative, care nu sunt întru totul transparente. Unora nu le cunoaştem nici măcar sediul şi în cazurile cele mai grave acestea sunt paravane pentru activităţi ilicite. Ştim despre intermediari, activi între nordul şi sudul Italiei, care sunt adevăraţi „profesionişti” ai exploatării muncii agricole».
Lucrătorii, care în fiecare an sosesc pentru culesul viilor în Canelli cu autocarele, vin în special din Bulgaria, România, Macedonia şi alte ţări est-europene. Câştigă 5 euro pe oră, «dar deseori cei care pregătesc contractele declară mult mai puţine zile faţă de cele efectiv lucrate. Restul se plăteşte la negru. Ar fi necesară o supraveghere a salariilor». De partea lor producătorii vinicoli se plâng de o excesivă taxare asupra muncii, care ar face imposibilă punerea în regulă a tuturor.
Citește despre cazul Pușcașu:
Munca la negru ucide, mort la locul de muncă, transportat acasă pentru a ascunde accidentul
Carmagnola, muncitor român angajat la negru, a murit de cald la muncă, patru anchetaţi în dosar