Ioan Pușcașu a murit de infarct, însă ar fi mai corect spus că a murit de cald și de oboseală. 47 de ani, originar din Botoșani, era un muncitor agricol la negru în serele din Carmagnola, provincia Torino. Muncea 10 ore pe zi, cu 4 euro pe oră. De mai mulți ani, venea în fiecare vară să muncească în sere. Avea nevoie de bani, voia să-și termine casa din România.
Vara, în sere temperatura ajunge și la 50 de grade. Vara aceasta a fost mai fierbinte decât în alți ani. Muncitorii la negru nu au nicio protecție. Pe 17 iulie, Ioan Pușcașu a murit la locul de muncă, dar pentru a ascunde accidentul și faptul că bărbatul muncea la negru, victima a fost transportată acasă.
Nu s-a întâmplat în sudul Italiei, ci în Piemonte, la Carmagnola, localitate faimoasă pentru Festivalul Ardeiului. Și tocmai ardei culegea pe 17 iulie lucrătorul român.
Colegii l-au văzut acuzând o puternică durere în piept și apoi prăbușindu-se la pământ. Nu este exclus ca românul să se fi simțit rău din cauza zăpușelii. Când s-a prăbușit la pământ culegea ardei într-o seră în care temperatura, deja foarte mare, devenise și mai insuportabilă din cauza caniculei din acele zile.
Înainte de chemarea ambulanței, a fost însă mutat de colegi în mare grabă, fiind dus acasă, în locuința sa din apropierea serelor.
Asupra celor întâmplate au deschis o anchetă inspectorii de muncă de la Spresal și carabinierii din Moncalieri.
Pe 12 august a fost trimis la Procuratura din Asti un raport detaliat privind cele întâmplate în acea zi.
Investigatorii doresc să clarifice dacă lucrătorul român a fost dus pentru a se întinde sau a fost luat de la locul de muncă tocmai pentru a evita ca adevărul să iasă la iveală.
Cert este că atunci când a ajuns ambulanța 118 la fermă, românul era deja mort, potrivit unor martori de o oră și jumătate. Cumnatul lui Ioan se afla și el acolo, și el lucra la negru la aceeași întreprindere agricolă.
Patru euro pe oră
Ioan Pușcașu lucra din 2008 în fiecare vară pe câmpurile din Carmagnola, pentru puțin peste 4 euro pe oră. La negru, fără urmă de contract. O plată de foame pentru 9 sau 10 ore pe zi în serele sufocante, unde temperatura putea depăși chiar și 50 de grade.
A venit la sora sa în Italia și visa să se întoarcă în localitatea natală, la Botoșani, pentru a-și termina casa cu micile economii strânse din muncă. În seara de 17 iulie a fost găsit fără viață, secerat de un stop cardiac. Era acasă, în locuința din apropierea fermei.
Potrivit reconstituirii anchetatorilor, muncitorul agricol nu era acasă când i s-a făcut rău, însă versiunile furnizate de martori sunt diametral opuse. Un întreprinzător agricol din zonă, care a declarat că-l cunoaște pe Pușcașu «numai din vedere», a recunoscut că l-a găsit prăbușit pe stradă și că l-a urcat în mașină pentru a-l duce la ferma unde acesta locuia cu cumnatul său. Când au fost chemați salvatorii, deja era prea târziu.
În schimb câțiva amici susțin că Ioan lucra tocmai pentru acel întreprinzător, că în seara de 17 iulie l-ar fi găsit prăbușit în fața serelor sale. Patronul ar fi cerut apoi ajutorul rudelor și cunoscuților pentru a încerca să elimine orice urmă de noroi de pe corpul său, a-l îmbrăca cu haine curate și a-l duce într-o curte pentru o adevărată punere în scenă. Ancheta va stabili care este adevărul.
Durerea amicilor
«Giovanni era un băiat de treabă și nu merita un asemenea sfârșit», spun cu disperare amicii lui Ioan Pușcașu, care au aprins o lumânare lângă sera unde a lucrat pentru ultima dată. «Și-a rupt spinarea pe câmpuri timp de 7 ani fără a vedea vreun contract, dar nu s-a plâns. Reușea să facă să-i ajungă ceea ce primea». Giovanni, cum îl numeau toți, trăia într-o dependință a unei mari ferme, înconjurată de străzi neasfaltate și lanuri de porumb.
Chiria o plătea făcând ceva munci pentru proprietarul fermei și îngrijind animalele. Nu avea permis de conducere, se deplasa cu o veche bicicletă și adora să pescuiască pe Pad. Pe 2 august ar fi împlinit 47 de ani și își programase să meargă la mare cu prietenii. Nu a reușit.
Noii sclavi
«La început ne plăteau 3,5 euro pe oră, acum am ajuns la 4,5 euro. Aici cheltuielile nu sunt mari și reușeam să facem așa încât să ne fie de ajuns ceea ce ne dădeau. Dar acum nu mă mai întorc pe acele câmpuri», a declarat pentru „La Stampa” Dragoș Văcăreanu, 40 de ani, cumnatul lui Ioan Pușcașu.
La Botoșani, orașul lor, nu este de lucru și aici sperau să-și construiască o viață mai bună. Lucrurile nu au mers așa cum se așteptau.
Dragoș a ajuns să-și rupă spinarea pentru câțiva euro pe oră, lucrând de la 7 la miezul zilei și apoi de la 17 până la apus. La fel ca Ioan, a sosit la Torino după o călătorie de 36 de ore cu autocarul: «În România singura alternativă era să continuăm să păzim vaci și cai și să facem foamea. Eu am o soție și un fiu de 13 ani».
În fiecare an, în noiembrie, Ioan și cumnatul său se întorceau în țară: «Iarna nu era de lucru pentru noi, așa că merita să stăm cu familiile noastre. Apoi se reîncepea în februarie odată cu primele însămânțări. Anul acesta munca s-a diminuat și Ioan nu a câștigat nimic o perioadă. Prefera să-mi lase mie turele, pentru că eu am o familie».
Caporalat în Piemonte
Moartea lui Ioan ridică un văl de deasupra răspândirii muncii la negru pe câmpurile din provincia torineză. Muncitori exploatați pe câmpuri la doi pași de Torino pentru o plată de foame. Fără contract și fără protecții. Ture de muncă ucigătoare, temperaturi insuportabile sub sere din nailon cu lungimi chiar și de 200 de metri.
În urma controalelor efectuate în urma morții muncitorului agricol român, a ieșit la lumină că intreprinderea angajează străini fără contract de muncă.
Proprietarul întreprinderii agricole ar fi plătit apoi înmormântarea bărbatului și transportarea corpului și familiei în România. ”Dar toate acestea nu sunt de-ajuns – atacă Denis Vair, secretar provincial Flai Cgil. – Nu se poate continua astfel. Episoade precum acesta ridică vălul de deasupra unei chestiuni pe care nimeni nu vrea să o înfrunte: și în Piemonte există caporalat. Însă a venit momentul să se spună gata muncii la negru”.
Sindicatul lucrează pentru prezentarea unei legi regionale, așa cum s-a întâmplat în Puglia și Basilicata, care să recunoască și să pedepsească ca infracțiune formele de caporalat, adică fenomenul infracțional care are ca obiect exploatarea forței de muncă.
”Să nu ne ascundem în spatele degetului – afirmă Vair. Mulți muncitori lucrează în condiții inumane și aceast lucru nu mai este o suspiciune, ci o certitudine. Trebuie să lucrăm pentru ca această problemă să fie rezolvată pentru a preveni cazuri precum acestea care produc amărăciune și multă furie”.
În câteva săptămâni va fi Festivalul ardeiului și ”cei mulți care vor aglomera străzile din Carmagnola – adaugă Vair – trebuie să știe că în spatele produselor sunt persoane care nu numai lucrează și trudesc, ci mor pentru a le recolta și cultiva. De câțiva ani sindicatul lucrătorilor din agricultură de la Cgil continuă aceste campanii împotriva exploatării muncii pe câmpurile piemonteze. Este tot mai necesară o lege regională pe această temă”.
Consilierii regionali de la Movimento 5 Stelle, Paolo Mighetti și Mauro Campo, solicită o intervenție a Regiunii: «Episoade precum acesta amplifică urgența unei luări în vedere a problematicii legate de muncitorii agricoli. În lunile trecute am propus o extindere a utilizării ”bonurilor de muncă” și a consultațiilor medicale obligatorii la începutul sezonului».
O condamnare dură a fenomenului sosește și din partea lui Ercole Zuccaro, Confagricoltura: «Este necesar să se reprime plaga exploatării, denunțând, izolând și pedepsind situațiile de ilegalitate. Și statisticile ne spun fără echivoc că sectorul agricol e sănătos. Nu există scuze pentru cei care nu respectă regulile».
Clanuri românești pe piața ilegală a muncii din Salerno, 3.000 de euro pentru un loc de muncă
Sclavi pe plantaţiile din Sud. Lucrătorii români, pentru că sunt comunitari, sunt penalizaţi în plus