„Nimeni nu crede că sunt român”
Mihail Fiu, originar din Bucureşti, este în Italia de 20 de ani: „În ziua în care se împlineau 100 de ani de la naufragiul vasului Titanic, eu împlineam 20 de ani de rezidenţă în Italia. Am ajuns aici ca turist, cu o viză în buzunar cumpărată cu 150 de dolari.” După patru ani a reuşit să-şi deschidă prima pizzerie, după care au mai urmat alte două şi un bar. A fost ocolit de necazuri mari, deşi cutremurul din anul 2009 l-a găsit în localitate.
„În Italia am decis să rămân în momentul în care am obţinul permisul de şedere, ceea ce mi-a permis să-mi deschid după puţin timp prima pizzerie. În 1996 am luat actele şi mi-am început propria afacere. De atunci am mai deschis alte trei localuri, o altă pizzerie înainte de cutremur, afectată de seism, o alta după 2009, iar în altă locaţie, un bar.”
Cea mai mare satisfacţie o constituie pentru el, faptul că s-a îndepărtat „mult şi definitiv” de mentalitatea învechită din ţară. „Când mă întorceam în România, an de an vedeam cum diferenţa dintre mentalitatea achiziţionată de mine în Italia se depărtează tot mai mult de cea a celor pe care i-am lăsat acasă.
Conştientizam faptul că am reuşit să ies din tunelul în care mă băgase Ceauşescu. Altă satisfacţie este învăţarea limbii italiene la perfecţie… Nimeni nu îşi dă seama că sunt român, iar când le spun, trebuie să întăresc afirmaţia cu prezentarea documentelor de identitate.”
„Puţini şi buni”
Nu uită niciodată că e român, dar relaţia cu conaţionalii din zonă nu e foarte bună. I-a ajutat mereu pe cei care i-au cerut ajutorul, însă comportamentul multora l-a dezamăgit. Se consideră „lecuit”. „Cu comunitatea româneasca am puţine contacte în momentul de faţă. Puţini şi buni, zic eu. Deşi, spus în mod figurat, eu am fost mereu la vedere. Am avut şi am localuri, pizzerii sau bar, dar românii nu prea s-au îmbulzit să mă cunoască, deşi ştiau toţi cine sunt. Să fie invidia? Cine ştie? Români pe care i-am ajutat, pe care i-am ţinut acasă luni de zile, cărora le-am dat de mâncare degeaba, pentru care în unele situaţii m-am facut şi de râs, ori m-au dat în judecată, ori mă vorbesc de rău. Toţi cred că atunci când vin la mine, eu sunt obligat să împart ce am cu ei. Dar gata, m-am lecuit…”
Ultima întâmplare nefericită pe care a avut-o cu românii s-a întâmplat chiar la o întâlnire electorală, sâmbătă 21 aprilie, la care au participat circa cincizeci de conaţionali, candidatul pentru postul de primar de pe lista sa şi senatorul Viorel Badea.
„Sâmbătă am făcut la mine la restaurant prezentarea candidaturii şi în afară de candidatul pentru postul de primar şi senatorul Viorel Badea au fost circa 50 de români, mai mult sau mai putin cunoscuţi de mine. Ca să nu se dezmintă, mi-au furat duşul de la baia pentru persoane cu handicap. Ce să mai zic… cu toate astea, oricum am de gând să formez o asociaţie a românilor aici în oraş.”
Listă de dreapta
Cutremurul din 2009 nu l-a afectat personal, dar va rămâne mereu cu gândul la unul din prietenii săi, care a murit. Este îngrijorat de situaţia economică a oraşului şi de faptul că reconstrucţia merge foarte greu. „Deşi cutremurul a fost mai mic decât cel din România, din 1977, mi-a lăsat o mare supărare. Am pierdut un prieten bun din Timişoara, Laurenţiu Ghiroceanu. Pe de altă parte, situaţia nu e uşor de comentat, pentru că sunt jocuri de putere, mafie, totul pe unul din cele mai mari şantiere de reconstrucţie urbană din Europa. Dacă reconstrucţia sănătoasă a oraşului nu începe, mulţi dintre noi cei de aici trebuie să ne gândim la un alt loc unde să trăim.”
Candidatura a venit pe neaşteptate pentru Mihail Fiu, luându-i locul unui alt conaţional care nu reuşise să se înscrie pe listele suplimentare pentru obţinerea carnetului de vot. „În legătură cu candidatura, pot spune că a fost o întâmplare. Românul căruia i s-a propus să candideze iniţial, nu s-a înscris şi au luat „roata de rezervă”. Nu am făcut altceva decât să accept propunerea lor. Lista se numeşte „Prospettiva2022″ şi susţine pentru postul de primar pe Giorgio de Matteis, fiind ca orientare politică de centru dreapta. Nu ştiu câte şanse am, dar promit ca peste cinci ani situaţia va fi diferită.”
Biserică pentru români
Nu ştie care ar fi prerogativele funcţiei de consilier comunal, dar Mihail Fiu crede că pentru români ar fi benefic. „Dacă ar fi să ajung consilier la primărie, m-aş ocupa de integrarea românilor, asta în afara faptului că le trebuie o biserică. Am luat deja legătura cu o persoană care mă ajută să dezvoltăm un proiect pentru a realiza o biserică ortodoxă. Încă nu ştiu foarte bine ce putere are un consilier, ca să pot spune ce ar putea rezolva pentru români, dar un lucru este cert: ar putea să le apere drepturile. Ca punte de legătură între comunitate şi primărie ar putea fi o asociaţie care să dezvolte proiecte şi să se implice în ajutorarea românilor. O voi face după alegeri.”
Alte planuri? „Aş vrea să încep o facultate din toamnă. Am mai avut această intenţie dar am renunţat din diferite motive. Apoi vreau să mai deschid un restaurant, la cota 1500, în apropiere de Aquila. Vă invit pe toţi să veniţi, odată, să vedeţi de ce sunt înnebuniţi italienii de pizza mea.”
Andi Rădiu