Amenzile, cheltuielile judiciare și măsurile asiguratorii impuse cetățenilor români prin hotărâri judecătorești străine nu vor mai fi automat recunoscute în România, a decis Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând, astfel, un recurs în interesul legii (RIL), promovat de Parchetul General.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că pedepsele pecuniare, măsurile asiguratorii, cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârile judecătorești străine (cu excepția celor referitoare la condamnarea la închisoare cu executare) nu pot fi puse în executare de autoritățile judiciare române.
Măsura este valabilă pentru hotărârile judecătorești dispuse de instanțe din Uniunea Europeană, dar și din state care au ratificat Decizia 2008/909/JAI.
Pe de altă parte, hotărârile judecărorești ale statelor care nu fac parte din UE și nu au rectificat decizia amintită a Consiliului Justiție și Afaceri Interne (JAI) și care se referă la sancțiuni și interdicții vor fi puse în executare doar dacă țara emitentă solicită, în mod expres, acest lucru.
Decizia nr. 26, dispusă în dosarul 22/2015 de către ICCJ:
„Admite recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr.302/2004 în materia recunoașterii hotărârilor judecătorești străine în vederea executării lor în România stabilește că:
Sancțiunile/interdicțiile aplicate în baza hotărârilor străine de condamnare, pronunțate de autoritățile judiciare ale statelor membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia nr.2008/909/JAI al căror corespondent în legea penală română sunt pedepsele complementare/accesorii, nu pot fi puse în executare de autoritățile judiciare române.
Sancțiunile/interdicțiile aplicate în baza hotărârilor străine de condamnare, pronunțate de autoritățile judiciare ale statelor care nu au transpus Decizia nr.2008/909/JAI ori care nu sunt membre ale Uniunii Europene, al căror corespondent în legea penală română sunt pedepsele complementare/accesorii, nu pot fi puse în executare de autoritățile judiciare române, în afară de cazul în care statul emitent solicită aceasta în mod expres.
Obligatorie potrivit art.474 alin.4 Cod procedură penală.
Pronunțată, în ședință publică, azi 7 decembrie 2015″.
