În perioada 2004-2013 denunţurile penale împotriva italienilor, în faţa unei populaţii în uşoară diminuare, au crescut cu 28% în timp ce cele în sarcina străinilor, în faţa unei populaţii care mai mult decât s-a dublat, s-au diminuat cu 6,2%.
În aceşti ani de criză este în creştere, potrivit Eurostat, preocuparea pe care cetăţenii, atât în Italia cât şi în alte state ale UE, o nutresc în privinţa imigranţilor. Preocuparea este şi mai mare în privinţa criminalităţii lor. Imigraţia, fiind şi aceasta expusă devianţei, fără îndoială a introdus modificări în panorama italiană a criminalităţii. Însă, mergând dincolo de această evidenţiere de necontestat, s-a ajuns să se considere că imigranţii sunt mai delincvenţi decât autohtonii, că infracţiunile lor sunt mai grave, că noile fluxuri incid în manieră direct proporţională asupra creşterii denunţurilor şi că prezenţa neregulară şi delincvenţa sunt legate de un raport de contiguitate.
„Studii detaliate au demonstrat inexistenţa unui raport direct între creşterea populaţiei imigrate şi amplificarea denunţurilor împotriva acesteia”, afirmă Raportul Statistic al Imigraţiei Idos/Unar.
În perioada 2004-2013 numărul total al denunţurilor a trecut de la 3,2 milioane la circa 3,5 milioane. În perioada 2004-2013 denunţurile împotriva italienilor, în faţa unei populaţii în uşoară diminuare, au trecut de la 513.618 la 657.443 (+28%), în timp ce cele împotriva străinilor, în faţa unei populaţii care mai mult decât s-a dublat, s-au diminuat de la 255.304 la 239.701 (-6,2%). Între timp incidenţa procentuală a denunţurilor împotriva străinilor din totalul celor cu autor cunoscut a coborât de la 32,5% în 2004 la 26,7% în 2013.
La 30 iunie 2015, numărul deţinuţilor din cele 198 de închisori italiene era de 52.754. Străinii erau 17.207, adică 32,6% din total, cu 4% mai puţini faţă de 2010: în faţa unei descreşteri a populaţiei deţinute, străinii s-au diminuat în măsură mai mare decât italienii.
„Deţinuţii străini comit – sau sunt acuzaţi că au comis – infracţiunile cele mai puţin grave din punct de vedere al bunurilor sau intereselor protejate constituţional. Însă în privinţa lor operează mai mult acţiunea de represiune a poliţiei: aceştia sunt mai uşor reţinuţi sau arestaţi faţă de autohtoni, acuzaţi de infracţiuni cu conotaţie socială mai puternică, precum cele predatorii sau legate de legislaţia privind substanţele stupefiante”, se citeşte în raport.
Referitor la tipologia de infracţiune, 76,9% dintre deţinuţii străini sunt în închisoare pentru infracţiuni legate de prostituţie, 34,7% pentru violarea legii drogurilor, 27% pentru furt. La 30 iunie erau 7.961 de deţinuţi condamnaţi la pedepse scurte, adică la mai puţin de trei ani de închisoare. Dintre aceştia 3.419 erau străini: un procent deosebit de mare, echivalentul a 42,9%.
În schimb, printre cei cu condamnare pe viaţă străinii erau numai 87 faţă de totalul de 1.603: 5,4%, o cotă neînsemnată faţă de cea a italienilor. Aceasta înseamnă că străinii proporţional comit infracţiuni mai puţin grave decât italienii.
Şi mai evident este rezultatul discriminator privind posibilitatea pentru deţinuţi de a se bucura de beneficii şi de a ispăşi parte a pedepsei în străinătate, prin intermediul acordării măsurilor alternative. O bună parte dintre acestea din urmă se pot acorda acelor deţinuţi care trebuie să ispăşească mai puţin de trei ani de închisoare.
La 30 iunie 2015 străinii consituiau 36,5% dintre aceia care îndeplineau condiţiile de acces la măsurile alternative. Cu toate acestea, la aceeaşi dată străinii care beneficiau de o măsură alternativă detenţiei reprezentau 20,8% din total.
Dintre deţinuţii străini 16,8% sunt de naţionalitate română (circa 2.900), 16,5% marocană, 13,8% albaneză, 10,8% tunisiană, 4% nigeriană.
