Stimate dle. avocat Dallara,
Vă scriu pentru a afla mai multe despre cum se poate proteja o îngrijitoare de un anumit tip de comportamente hărţuitoare ale bătrânului. Poate subiectul stârneşte râsul celor care nu au avut posibilitatea să cunoască personal anumite atitudini, însă mi s-a întâmplat mie (dar şi multor colege de-ale mele) ca bătrânul să „întindă mâinile” în mod continuu, să facă propuneri indecente, să insulte cu expresii obscene, chiar să încerce abordări fizice violente…
Ştiu despre colege de-ale mele care din acest motiv nu-şi iau loc de muncă cu asistaţi bărbaţi. Eu lucrez de mai mulţi ani ca îngrijitoare, aşadar am multă experienţă şi cu aproape toţi merge totul bine. Însă cu un bătrân a trebuit să suport atitudini intolerabile şi din acest motiv a trebuit să plec.
Acum lucrez cu un altul, însă destul de în formă din punct de vedere fizic dar mai puţin mental, care se comportă în mod hărţuitor şi care acum ceva vreme a încercat să mă agreseze încercând să-mi smulgă rochia. Eu m-am apărat, ne-am îmbrâncit, el a căzut şi şi-a rupt o încheietură.
Am telefonat fiilor, care au chemat carabinierii, cărora le-am explicat situaţia, însă nu cred că m-au crezut, mai ales fiindcă bătrânul le-a spus că eu l-am bătut. Pentru moment nu m-au concediat, dar cred că se va întâmpla curând… aş putea fi şi denunţată? Vă mulţumesc pentru sfaturi.
Maria
Stimată Maria,
Cazuri precum acesta nu sunt atât de neobişnuite. Şi organele de informare recent au avut posibilitatea să relateze un episod început în mod analog dar care din păcate s-a încheiat în mod tragic. De fapt, aşa cum spuneţi dvs., mulţi nu iau în serios situaţii de acest fel, poate privindu-le într-o optică haioasă şi masculină, însă uneori problema se pune în mod serios, şi acesteia trebuie să-i facă faţă îngrijitoarea.
Deseori de una singură. De fapt în aceste cazuri aproape întotdeauna lucrătoarea plăteşte minim cu pierderea locului de muncă. După cum se ştie, munca de îngrijitoare este bazată pe încredere completă (indiferent de cine are vina într-un episod precum cel descris) şi nu există protecţii împotriva concedierii, cu excepţia celor legate de preaviz. Aceasta nu înseamnă că în cazul dvs. nu vă puteţi proteja în altă manieră.
Reţineţi că tot ceea ce trebuie expus într-un eventual proces trebuie şi să fie probat. Şi să ştiţi şi că dacă se va face plângere împotriva dvs. (deci devenind anchetată şi apoi inculpată şi nu şi reclamantă, deci parte vătămată), numai dvs. – şi nu bătrânul – va trebui să vă apăraţi de acuzaţii şi cuvântul dvs. va valora din punct de vedere legal mai puţin decât cel al celui care v-a făcut plângere. Dacă în schimb veţi fi şi reclamantă, veţi fi audiată ca martor din toate punctele de vedere şi astfel cuvântul dvs. va avea o importanţă mai mare în proces. Acum dvs. nu puteţi şti cu certitudine dacă vi s-a făcut sau vi se va face plângere de către asistatul dvs., astfel că ar fi convenabil să nu riscaţi şi să faceţi dvs. plângere.
Reţineţi că puteţi depune la carabinieri sau la poliţie plângerea dvs. în şase luni (în mod normal termenul este de trei luni) pentru tentativă de viol. Într-un eventual proces cu părţi inversate pentru episodul agresiunii (adică în care dvs. şi bătrânul veţi fi ambii în acelaşi timp parte vătămată şi inculpat) vă veţi susţine cauza în mod mai echitabil şi nu veţi fi constrânsă numai să vă apăraţi ci veţi putea „ataca” ca martor şi parte vătămată fiindcă bătrânul va fi şi el inculpat.
Bineînţeles judecătorul va evalua toate mărturiile şi celelalte probe înainte de a emite sentinţa. Faptul că el şi-a rupt încheietura ar putea fi datorat legitimei sale apărări împotriva agresiunii dvs. Dar care ar putea fi în acest caz elementele de probă în favoarea dvs.? Dacă v-aţi îmbrâncit şi el a încercat să vă smulgă hainele probabil v-a lăsat ceva semne pe corp.
Pentru a le proba ar fi fost bine să mergeţi la Urgenţă (dar acum e târziu, dacă nu aţi făcut deja acest lucru) sau să obţineţi un certificat de la oricare medic, sau chiar numai să fotografiaţi zgârieturile şi hematoamele. Apoi ar fi fost util să vorbiţi cu vecinii, poate au auzit ceva şi ar putea veni să depună mărturie.
Privind faptul că nu aţi fost încă concediată (circumstanţă puţin ciudată ţinând cont de cele întâmplate), motivul ar putea fi că rudele bătrânului doresc să vă păstreze la muncă până când va expira termenul de prezentare a plângerii, astfel dvs. foarte probabil nu veţi face plângere până atunci şi apoi nu o veţi mai putea face.
V-aş sfâtui în orice caz să o depuneţi în trei luni, pentru că dacă apoi procuratura va considera că infracţiunea comisă împotriva dvs. nu este de tentativă de viol ci doar simplă vătămare personală sau lovire, dacă dvs. aţi depus plângerea după trei luni (termenul prevăzut pentru vătămare corporală şi lovire), plângerea dvs. nu va fi valabilă.
Şi dacă veţi decide să faceţi plângere v-aş recmanda să o faceţi şi pentru celelalte episoade, de exemplu pentru injurii. În orice caz vă veţi putea constitui parte civilă în procesul penal pentru a obţine despăgubiri în bani, dar şi morale. Reţineţi că condamnarea penală a bătrânului este subordonată capacităţii sale mentale, care din câte îmi spuneţi nu este însă întru totul absentă.
Ar putea fi util şi ca dvs. să indicaţi poliţiei judiciare persoanele care erau la cunoştinţa molestărilor sexuale ale bătrânului asupra dvs., dacă vorbeaţi despre acest lucru cu cineva. În orice caz ar fi cazul să aveţi în vedere demisia, mai ales pentru că dacă continuaţi să lucraţi acolo rezultă mai puţin credibil climatul de opresiune la care aţi fost supusă.
Gabriele Dallara este avocat pledant în faţa Curţii de Casaţie şi de-a lungul anilor a asistat foarte mulţi cetăţeni români din Italia. A fost profesor cu contract de Drept Sanitar şi Dreptul Muncii la Universitatea din Genova şi de Drept Procesual Penal şi de Argumentaţie Tehnică la Şcoala pentru Profesiuni Juridice a Universităţii din Pisa. Puteţi trimite întrebările dumneavoastră juridice la adresa de e-mail [email protected] sau la numărul de telefon/fax 0187730033 sau mobil 3488949979.
