Adelina Cristina Bostiog, de 23 de ani, a murit la Volterra (provincia Pisa), secerată de o boală incurabilă. Potrivit obiceiului italian, vestea morţii a fost anunţat prin anunţuri funebre. Şi cineva a scris „Unul în minus” pe unul dintre aceste anunţuri.
O infamie, contra memoriei unei tinere românce răpusă de o boală încurabilă
Adelina a murit la 23 ani, răpusă de o boală incurabilă. A murit duminică 12 februarie. Lucra într-un restaurant din oraş, şi locuia la Volterra cu părinţii şi cu fratele ei. Familia a anunţat, aşa cum e obiceiul, tragica veste, prin clasicul anunţ mortuar, afişat în oraş, apoi sicriul a fost dus în România. Cineva, văzând un nume românesc, a scris „Meno uno!!” pe un astfel de afiş. Un gest de intoleranţă care a şocat nu numai familia, ci întreg oraşul. Nu a fost de ajuns ştergerea inscripţiei cu pasta albă, de la primar şi întreaga lume politică, până la simpl cetăţeni, toţi au dorit să condamne gestul şi să ceară scuze familiei.
Danilo Cucini, reprezentant al Rifondazione Comunista şi al grupului La Sinistra per Volterra din consiliul local, a făcut o interpelare în care denunţă: „Era o splendidă fată româncă. Era apreciată de toţi cei care o cunoşteau. Un imbecil s-a gândit să mânjească anunţul funebru cu o inscripţie scandaloasă: „Unul în minus!”. În faţa unei asemenea stupidităţi, dacă ar fi vorba de un caz izolat, s-ar putea ridica din umeri şi compătimi cretinul care a comis-o.
Din păcate nu este aşa: asemenea inscripţii apar ici şi colo prin Italia noastră. Cei care nu înţeleg să-şi exprime indignarea faţă de aceste gesturi, cei care tolerează politicile rasiste, sunt într-o anumită măsură complici. Din acest motiv ne ruşinăm că al nostru Consiliu local a respins, în majoritate, la vremea sa o ordine de zi propusă de stânga împotriva legilor rasiale ale Guvernului”.
A intervenit şi primarul din Volterra, Marco Buselli, care şi-a exprimat într- o notă „indignarea pentru ofensa adusă anunţului funebru al unei tinere fete românce”: „Cu toţii ne strângem în jurul familiei Adelinei, amicilor şi comunităţii româneşti care trăieşte în oraşul nostru. Este dificil de conceput cum a fost posibil să fie comis un act atât de nechibzuit, care nu aparţine culturii şi valorilor comunităţii noastre. Chiar dacă sunt sigur că este vorba de un caz absolut izolat, consider că este extrem de important să ne manifestăm cu forţă condamnarea acestui gest, pentru ca asemenea acte să nu se mai întâmple. Cred că este important să implicăm şcolile şi să promovăm cultura acceptării şi respectului, împotriva oricărui tip de rasism, indiferent în ce formă se prezintă”.
Mobilizare antirasistă
Ofensa adusă memoriei Adelinei a fost condamnată de tot oraşul. Pe Facebook s-a înfiinţat grupul „Volterra nu este aceasta” (VOLTERRA NON E’ QUESTA !!!!), pentru exprimarea solidarităţii faţă de familia Adelinei şi pentru a respinge rasismul. Batiste colorate şi eşarfe au fost agăţate la uşi şi ferestre în memoria Adelinei şi pentru condamnarea gestului de intoleranţă. „Volterra intenţionează astfel să dăruiască o îmbrăţişare simbolică Adelinei”, scrie Il Tirreno. Grupul de pe facebook, care are deja aproape 400 de înscrişi, are în program foarte multe iniţiative. Au fost trimise foarte multe mesaje.
La Nazione o citează pe Carmen Dumitrache, româncă rezidentă la Volterra de câţiva ani, care comentează astfel cele întâmplate tinerei conaţionale: „Pentru mine Volterra a fost dintotdeauna un fel de insulă fericită, faţă şi de alte oraşe italiene în care am trăit şi unde din păcate nu au lipsit episoade de rasism împotriva mea. Aici, în schimb, am avut parte numai de disponibilitate şi solidaritate. Povestea Adelinei m-a tulburat profund, e ca şi când ar fi murit de două ori”.
Intervine Ramona Bădescu
Şi Ramona Bădescu a condamnat „gestul unei persoane fără inimă şi creier„, şi a promis să vină la Volterra „pentru a lansa un mesaj puternic”. „Italia este o ţară generoasă şi ospitalieră, care cere în mod just ca străinii care sosesc să respecte regulile. Acestea fiind spuse, vreau să amintesc că cei care sosesc astăzi, fac acelaşi lucru pe care în anii ’30 îl făceau străbunicii italieni care se duceau în America. Mai întâi au dus mafia, apoi odată cu timpul întreaga splendidă cultură italiană a fost exportată cu ei, de la Bocelli la Benigni, de la Dante la tot patrimoniul”, a spus Ramona Bădescu publicaţiei La Nazione.
„Să încercăm să calmăm tonurile şi să ne regăsim seninătatea în relaţiile dintre fiinţele umane. Să ne găsim mai ales respectul pentru persoanele care lucrează, indiferent din ce ţară sosesc acestea. Dacă străinii prezenţi în Italia s-ar întoarce astăzi la casele lor, întreaga naţiune s-ar opri. Cine ar mai face acele munci, de baby-sitter şi îngrijitoare, care sunt efectuate astăzi de ei? Din acest motiv este nevoie de respect, împotriva unui rasism care nu are justificări”.
Apoi, delegata primarului Alemanno spune, într-un interviu mai amplu tot în publicaţia la Nazione: „Prietenul meu volterran Domenico Trombi a fost cel care m-a informat despre gestul infam şi înfiorător comis împotriva unei tinere fete, gest care mă afectează şi mai mult fiind vorba de o conaţională de-a mea.
Un gest nedemn, indiferent de cine a fost comis, şi care mă determină inevitabil să fac o analiză a vremurilor noastre. Românul, potrivit sentimentului comun, este doar subiectul care vine în Italia pentru a comite infracţuni. Aş putea în această privinţă să enumăr multe fapte de cronică în care tocmai românii au fost primii care au fost suspectaţi de comiterea unei infracţiuni. Ipoteze apoi dezminţite de anchete.
Există, din păcate, o prejudecată rasistă nemotivată faţă de aceşti oameni, oameni care în majoritatea cazurilor sunt constrânşi de sărăcie şi lipsuri să-şi părăsească familia pentru a lucra deseori la negru, fără nicio garanţie de asistenţă medical. Mulţi, de frică să nu-şi piardă locul de muncă, nici nu se tratează, pentru că un extracomunitar care se îmbolnăveşte este doar un extracomunitar care nu are chef să facă nimic. Sunt persoane deseori înfricoşate, care reuşesc să supravieţuiască într-un sistem care deseori le dispreţuieşte„.
