Peste 4.000 de cazuri de tuberculoză diagnosticate în Italia în 2008, dintre care 50% în rândul cetăţenilor imigranţi. Datele Ministerului Sănătăţii au fost prezentate pe 24 martie la Roma cu ocazia conferinţei „Stati generali della tubercolosi”.
Lombardia şi Lazio sunt regiunile în care se concentrează numărul cel mai mare de cazuri de Tbc. Un bolnav din doi din Italia este străin. Românii şi marocanii reprezintă majoritatea bolnavilor: în 2008, 505 cazuri (11% din totalul naţional) au fost înregistrate în rândul populaţiei care provine din România, urmată de cea din Maroc cu peste 5% din totalul italian.
„În Italia maladia persistă, deşi în termini epidemiologici limitaţi, şi în acelaşi timp cresc factorii de risc care implică şi populaţia generală – a explicat Giorgio Besozzi, director al Centrului de formare permanentă privind tuberculoza Villa Marelli, de la unitatea spitalicească Niguarda Ca’ Granda. Timp de peste 20 de ani s-a crezut că maladia ar fi complet eradicată, deşi în lume încă reprezintă o urgenţă medicală globală de dimensiuni impresionante.
Într-o lume globalizată trebuie să facem faţă la nouă milioane de noi cazuri anual, aproape două milioane de decese şi peste două miliarde de persoane infectate, rezervor inepuizabil de viitoare noi cazuri. Să laşi garda jos în aceste moment este iresponsabil”.
În lume tuberculoza ucide anual 2 milioane de persoane şi, în 2008, au fost contagiate peste 9 milioane de persoane. „Contagierea se poate întâmpla oriunde – a spus Luigi Ruffo Codecasa, responsabil al Centrului regional pentru controlarea tuberculozei în Lombardia – însă este natural să existe locuri mai mult sau mai puţin expuse. Sunt în principal zonele frecventate de persoane cu risc: dormitoarele celor fără domiciliu stabil, închisorile, spitalele înainte să fie identificate cazurile de tuberculoză. Mai sunt apoi locurile publice, care devin periculoase numai în prezenţa indivizilor bolnavi”.
„Risc prezintă şi birourile, existând o slabă reciclare a aerului. În general, cu cât încăperile sunt mai mici, supraaglomerate, puţin aerisite şi puţin illuminate, cu atât este mai probabilă contagierea. Spre deosebire de acestea, în locurile frecventate chiar de persoane cu risc precum gările, însă cu aer din plin şi o ventilare notabilă, pericolul de contagiere este derizoriu”.
