Este aproape o invazie, scrie Il Mattino, care povesteşte cum slujbele muncitorilor din Napoli sunt puse în pericol de români. Cu salarii atât de mici este imposibil să concurezi: 9 euro pe oră pentru români, faţă de 24 euro prevăzuţi pentru italieni. În portul din Napoli, muncitorii napolitani ajung în şomaj tehnic şi firmele recurg la lucrătorii români. Şi asta din cauza costurilor mici, de dumping, a forţei de muncă româneşti, oferită de o companie din Constanţa, Petro Ship Group.
Românii cer 9 euro pe oră, iar italienii 24
Forţă de muncă din Napoli, apreciată în întreaga lume în măsură să garanteze o piaţă înfloritoare în cadrul portului din Napoli. Până acum. În ultimele 7 luni s-au închis 23 de firme. Poate pentru totdeauna. Trimiţând în şomaj tehnic extraordinar 120 de muncitori, nereînnoind 50 de contracte pe perioadă determinată şi 20 de colaborare rezervate metalmecanicilor specializaţi, pensionaţi după 40 de ani de activitate şi care îi învăţau meserie pe noii angajaţi.
În portul din Napoli, concurenţa care vine din România este presantă şi are preţuri cu mult sub cele ale pieţei. În urmă cu trei săptămâni a fost expediat un e-mail tuturor societăţilor mari de construcţii navale, cele care dau apoi de lucru firmelor mici şi mijlocii aflate acum în criză.
Petro Ship Group, societate românească cu sediul la Constanţa, anunţă în scrisoare că are la dispoziţie 2.000 de lucrători (sudori, mecanici, instalatori etc.) gata să lucreze în Italia. Şi ca referinţe citează societăţile napolitane care au beneficiat de aceste servicii.
Totul pentru modica cifră de 9 euro pe oră de muncitor specializat şi 10 euro pentru şef de echipă, de luni până sâmbătă pentru un total de 60 de ore săptămânal.
Pentru eventuale ore suplimentare (seara sau duminica) este de ajuns să se adauge un singur euro. Bineînţeles, firmelor italiene li se cere să se angajeze la plata biletelor de avion dus-întors, cazării şi a trei mese pe zi. Însă tot este puţin, mult mai puţin, faţă de un italian care, tot pentru 60 de minute, ia mai mult decât dublul: aproape 24 de euro de muncitor şi 26 pentru şef de echipă, pentru 40 de ore săptămânale, conform contractului naţional al metalmecanicilor. Ore suplimentare şi zile de sărbătoare separat. În concluzie, nu există comparaţie. Sindicatele atacă
„Trebuie pus capăt situaţiei, acum în port se continuă tot mai mult să se dea în antrepriză lucrări unor firme româneşti şi ne-am trezit cu 120 de lucrători în şomaj tehnic în câteva luni”, atacă Antonio Cuccurese, fost lucrător al Fincantieri, responsabil napolitan al metalmecanicilor de la sindicatul Cisal. 180 de înscrişi în sindicat deja pe picior de război. Alţi 200 de lucrători din bazinul portuar sunt gata să protesteze: pentru ziua de marţi, 29 martie a fost convocată o reuniune între firmele specializate în construcţii civile afectate de dumping-ul românesc. De luni de zile nu mai au comenzi. Şi, din păcate, se tem că se va prelungi lista lucrătorilor în şomaj tehnic.
„Am cerut o întâlnire cu preşedintele Autorităţii portuare, dar nimic până acum. Şi totuşi – continuă Cuccurese – situaţia este cunoscută. Mai mult, considerăm a fi foarte grav faptul că le sunt acordate acestor firme străine în numai câteva ore toate autorizaţiile pentru a activa în port. Observăm indiferenţă faţă de această problemă foarte gravă. şi acum nu ne mai rămânem decât să ne mobilizăm”.
Invazia românilor este bine cunoscută, scrie Il Mattino. Pe 17 octombrie Căpităneria a efectuat o inspecţie pe o navă port-container ancorată, după o plângere a lucrătorilor rămaşi fără salarii. La bord erau 3 sudori români şi un tâmplar de aceeaşi naţionalitate.
Pe 18 februarie, inspectie la un alt port-container ancorat pentru întreţinere şi alţi cetăţeni români la muncă. Totul regular, însă muncitorii napolitani nu mai suportă acest dumping.
„Concurenţă neloială”
„Produce furie ceea ce se întâmplă în port. Vin să lucreze persoane care nu au competenţele muncitorilor noştri şi sunt utilizaţi dintr-o simplă convenienţă economică. Astfel ultima industrie napolitană riscă să dispară”, denunţă Luigi Rispolti, preşedinte al consiliului provincial care în urmă cu câteva zile a văzut trecându-i pe sub ochi ultimul element al crizei. Alţi 10 muncitori care au trecut pe la Centrul de Angajare al Provinciei pentru procedurile de şomaj tehnic.
„Proprietarii – explică Rispolti – ridică din umeri: de luni de zile, au spus, nu s-a mai primit vreo comandă. Şi situaţia nu poate decât să se înrăutăţească”. Şi astfel, dacă în curţile porturilor vezi tot mai mulţi lucrători italieni la plimbare, pe români în schimb, nu-i vezi: coboară în carenele navelor în zori şi ies din acestea numai când e întuneric beznă. Este greu de ştiut câţi sunt la lucru, produce îngrijorare câţi vor fi.
Însă dacă se continuă astfel, va fi sfârşitul metalmecanicilor napolitani. Tot mai des detaşaţi în Sicilia sau în străinătate. Altfel nimic de lucru. „Ne aflăm într-un regim de concurenţă neloială în care aceşti lucrători – încheie Rispoli – se supun regulilor de muncă româneşti şi nu italiene. Trebuie oprit acest fenomen, să i se pună o frână, altfel criza meseriaşilor noştri va fi ireversibilă”.
(sursa: Il Mattino)