Cea mai mare problemă a românilor din diaspora este lipsa de unitate. Despre efectele distrugătoare ale lipsei de unitate s-a discutat şi la întâlnirea comunităţii cu Valeriu Zgonea de la Accademia di Romania, care a avut loc în data de 14 martie.
Aşa ceva s-ar fi putut întâmpla şi în Italia. Existau toate condiţiile, însă lipsa de unitate şi clasica mâncătorie au blocat accesul unui cetăţean român în Parlamentul de la Roma.
Show Valeriu Zgonea la întâlnirea cu românii din Roma: „Avem printre cele mai mici taxe consulare din Europa”
Valerica Ţarcă, membră a PD cu funcţie în organizaţia regională Lazio, a spus: „Suntem a doua comunitate din Italia, circa 2 milioane. În 14 ianuarie 2012, Victor Ponta a semnat, cu secretarul PD de atunci, Pierluigi Bersani, un care care prevedea prezenţa unui român pe listele parlamentare. În schimb în Parlament nu a ajuns un român, ci un algerian (de fapt, Khalid Chaouki, deputatul PD în cauză, este de origine marocană – n.r.). Dacă acest acord ar fi fost mai bine sprijinit, am fi putut deja să avem un deputat. Avem nevoie de sprijin din partea politicii româneşti”, a spus Ţarcă.
PSD Roma a semnat un protocol de colaborare cu PD italian
Valeriu Zgonea nu era străin de subiect, ba chiar ştia foarte multe detalii: „Adevărul este că noi nu am avut un român care să fie propus de comunitate. Când candidează cineva, trebuie să aibă acceptul comunităţii. să aibă credibilitate, să aducă notorietate.”. Zgonea a spus că fusese desemnat cineva pentru a reprezenta comunitatea românească în Parlament, însă acel cineva a fost săpat de un alt român: tipic românesc.
„Trebuia să fie cineva, dar apoi, tipic românesc, a primit reclamaţii de la alţi români. Ştiu cum e, trei îşi fac o asociaţie şi contestă. Atunci au întrebat: vreţi sau nu vreţi să punem pe cineva pe liste? Românii se reclamă între ei cu o viteză foarte mare. Alţii se bucură, se duc ei pe liste. Pe viitor, având în vedere că este un secol al feminismului, cred că dacă propunem nişte doamne, românce adevărate, putem reuşi.”
Din mai multe intervenţii din sală a reieşit despre cine era vorba: pe locul eligibile pe lista de candidaţi ai PD pentru parlament ar fi trebuit să se afle Nona Evghenie, în prezent consilier local la Padova.
Dar candidatura ei a fost dublată de candidatura Alinei Harja, pe atunci asistenta deputatului PD Melis, care a prezentat o listă de asociaţii (din câteva făcea parte şi ea!) care o susţineau. Probabil din această parte au pornit reclamaţiile, aşa că Bersani a renunţat la candidatura unui român, pentru că nu avea nevoie de un război al românilor în partid. PD avea destule probleme proprii! Din această cauză, românii nu au acum un reprezentant în Parlamentul italian!
Alina Harja, candidatură respinsă: „Asociaţiile m-au propus”
Ana Birchall a vorbit de şansa pe care o au românii acum, când la conducerea Italiei sunt numai „prieteni”: Matteo, Laura, Sandro…: „Aveţi grijă voi unii de ceilalţi, nu vă daţi în cap unii altora. Ar trebui să luăm exemplu de la irlandezii din Statele Unite, care sunt uniţi în a se promova. Avem o şansă fenomenală acum, nu numai cu Matteo (Renzi – n.r.), cu care suntem prieteni, dar cu Laura (Boldrini), care îşi cere scuze mereu pentru felul în care sunt trataţi românii. O durea că au fost mediatizate cele câteva cazuri negative, nu cele 15.000 de cazuri pozitive. Apoi Sandro (Gozi), ministru pentru afaceri europene, care este prieten cu noi.”
Statul de drept, pe cine interesează?
Ana Birchall a făcut apoi o pledoarie pentru păstrarea identităţii naţionale: ” Sunt români care întorc paşaportul la aeroport pentru a nu se vedea că sunt români. Aş vrea foarte mult să nu ne mai fie ruşine că suntem români. Trebuie să ţinem unii la alţii. Şi noi, ca politicieni, atunci când merge în afară, reprezentăm România. Dar din păcate există politicieni care şi-au făcut o misiune din a denigra România.”
În acest punct, s-a făcut referire la episodul sespendării preşedintelui din 2012, când guvernul Ponta a fost acuzat pe plan internaţional de încălcarea statului de drept.
Valeriu Zgonea consideră că statul de drept nu prea interesează pe nimeni, mai degrabă oamenii ar fi interesaţi de locuri de muncă, pensii, de bunăstarea din colegiul lor: „Au vorbit de lovitură de stat, de încălcarea statului de drept. Câţi dintre cei din sala asta ştiu ce înseamnă statul de drept? (Proteste în sală) S-a spus : „L-aţi suspendat pe Băsescu, aţi suspendat statul de drept.” Efectul în exterior nu a fost foarte fericit. Eu nu am vorbit niciodată rău de preşedintele meu în afara statului. Afară trebuie să fim uniţi, indiferent de culoarea politică.”
Din poziţia sa de preşedinte al Camerei deputaţilor, Valeriu Zgonea a încercat să propună imaginea unei ţări care se îndreaptă spre bunăstare. Dar fiecare dată pozitivă era mereu contrazisă de una negativă.
Ce vor occidentalii, care ne critică foarte des ţara? De fapt, vor să cumpere ieftin: „Ei vor pământul cât mai ieftin şi vor portul Constanţa„, a dezvăluit Zgonea.
„România are pământ şi poate întreţine 80 de milioane de locuitori cu agricultuiră intensivă. Acasă a crescut cererea de manufactură cu 10 %, cea mai mare creşetre din Europa în ultimii 25 de ani. Creşterea economică a fost de 3,2% anul trecut, pe baza creşterii exporturilor, în special a celor de cereale şi agro+alimentare. Am aflat că avem un potenţial extraordinar pe pomicultură! România va deveni ţara în care să vreţi să vă întoarceţi”.
Păcat că, aşa cum spunea acelaşi Zgonea, între 2008 şi 2012 s-au pierdut 500.000 de locuri de muncă. Sunt 2 milioane de români care trăiesc cu sub 2 lei pe zi. Am ajuns la 19% analfabetism.
Justiţia îşi face datoria: l-a condamnat pe Gică Popescu, acesta a dat şi banii înapoi, şi acesta ar merita să fie graţiat: „A adus mândrie statului român. Am jucat fotbal cu el la Craiova. Sunt zeci de mii de copii care s-au apucat de sport datorită lui. A câştigat Cupa Cupelor cu Barcelona, este maestru emerit al sportului. Justiţia română şi-a făcut datoria, acum ar merita să fie graţiat.” Dar problemele Justiţiei sunt altele: puşcăriile au 20.000 de deţinuţi în plus, iar România este mereu condamnată la CEDO din această cauză. „Sunt 4 milioane de români cu dosare penale, din 17 milioane câţi am mai rămas acasă”, a mai spus Valeriu Zgonea.
Eugen Terteleac, preşedintele ARI, a propus ca pe viitor, atunci când sosesc demnitari din România, să se schimbe metoda: „Propun o schimbare de metodă de dialog cu autorităţile de la Bucureşti. De fiecare dată veniţi, vă întâlniţi cu demnitari ai statului italian, apoi ne convocaţi, ne chemaţi şi ne povestiţi ce-aţi vorbit. Eu propun ca de acum înainte să ne chemaţi ÎNAINTE de a vă întâlni cu aceştia, ca să aflaţi şi ce vrea comunitatea să trasmită.”
La întâlnirea de patru ore, românii din sală au mai ridicat diverse probleme, solicitând sprijinul statului român: recunoaşterea diplomelor („există o birocraţie incredibilă”), obţinerea cetăţeniei („Să ne ajute statul român să obţinem mai repede cetăţenia italiană”), o casă tradiţională din lemn („Se va numi Casa Transilvania, ajutaţi-ne să o aducem şi să daţi bani pentru cheltuielile ulterioare de întreţinere”), mai multe cursuri de limba română (raspunsul unui funcţionar al Ambasadei: „guvernul sprijină cursurile de limba română pentru 4000 de copii români din toată Italia. Pentru ceilalţi, există varianta unor şcoli duminicale, la parohii”), crearea unui fond pentru probleme sociale complicate şi repatrierea cadavrelor în cazul familiilor sărace („nu se poate face discriminare între cei de acasă şi cei din străinătate„, a fost replica lui Valeriu Zgonea).
Astăzi, 18 martie, preşedintele Camerei a transmis participanţilor la întâlnirea de la Roma următorul mesaj:
Dragi prieteni,
Vă scriu pentru a vă mulţumi pentru discuţia constructivă pe care am avut-o sâmbătă şi pentru consistenţa intervenţiilor dumneavoastră, care m-au ajutat să îmi fac o imagine mult mai clară cu privire la problemele comunităţii de români din Italia. Vă promit că veţi avea mereu în mine un prieten şi un aliat şi sper ca împreună să reuşim să construim o comunitate puternică si unită, care să devină un partener credibil şi vocal în dialogul cu autorităţile statului italian.”
Sorin Cehan
