Filmul românesc „Quod Erat Demonstrandum” în regia lui Andrei Gruzsniczki a obținut în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Roma, premiul special al juriului. A fost pentru prima dată în istoria acestui festival, ajuns la a opta ediție, când în competiție a fost selecționat și un film românesc.
Publicul a aplaudat fără întrerupere minute în șir. Atât la protecția pentru jurnaliști, cinefili și critici, cât și la premiera mondială, sălile au fost pline. La premiera oficială, în public s-a aflat, alături de acori, actrița Kity Cepraga și ambasadoarea de la Roma, Dana Constantinescu.
Pelicula are în centru povestea unui tânăr matematician care a reușit în anul 1984 să publice o cercetare într-o revista a unei universități americane, fără permisiunea Partidului Comunist. Filmul surprinde prin tehnica aleasă de regizor: imagini alb negru și cadre statice în mare parte. Dragoste, invidie, teamă, nesiguranță, bucurie sunt sentimente trăite de personajele filmului, film care în loc să fie unul violent așa cum se așteaptă orice spectator la început, se derulează într-un mod extrem de calm, presarând pe alocuri momente comice.
„Noi lucram la el de vreo trei ani. Până am făcut rost de finanțări, a durat destul de mult. În total, cred că se adună trei-patru ani, poate” mărturisește regizorul Andrei Gruzsniczki.
Întrebat de ce a optat pentru tehnica alb -negru, regizorul a răspuns: „Stilistic s-a pliat foarte mult pe poveste. Din cauza aceasta, de multe ori este foarte static, încercând să recupereze cumva, hai să zicem, staticul din filmele românești din anii respectivi”.
La ceremonia oficială de decernare a premiilor, în ultima seară de festival, la înmânarea premiului, Andrei Gruzsniczki a mulțumit emoționat juriului pentru „această onoare” de a acorda un premiu special producției românești.
Rolul principal dim acest film îi aparține unui tânăr matematician, interpretat de actorul Sorin Leoveanu: „Este greu și acum să fii informatician. Să-ți faci meseria cu pasiune și plăcere este foarte greu, mai ales acum, deoarece în prezent nu se mai caută profesioniști sau mai bine zis nu mai înseamnă nimic”, constată cu tristețe în glas Sorin.
„Atunci cred că era greu să atingi un anumit nivel. Problema era dacă puteai să depășești acel nivel și atunci începeai să devii extrem de supărător, vorbesc de anii comunismului, când cu toții bine știm, era destul de limitat totul. În schimb acum chiar dacă nu e limitat, nu mai caută nimeni adevărata valoare”, completează actorul Sorin Leoveanu.
Pentru toți actorii, premiera mondială de la Roma a fost importantă și pentru faptul că acest film a fost vizionat și de români stabiliți în Italia.
„În special lor ne adresăm, deoarece dorul de țară, de limba maternă, de teatru, de film, este foarte greu pentru ei. Îmi doresc si sper ca acest film să fie o surpriză plăcută în special pentru ei” mărturisește Florin Piersic jr, după ce a fost asaltat de numeroase tinere admiratoare românce pentru a face fotografii.
Florin Piersic jr. consideră că România îi pierde și în prezent, din păcate, pe oamenii buni, profesioniști, așa cum într-un fel, se întâmpla în anii comunismului.
Filmul va fi distribuit în România, probabil în toamna anului viitor, în Italia însă, dat fiind că a obținut un premiu, va intra în sălile de cinematografe în cel puțin o lună de zile.
„Foarte mult din puțin”
Premiera mondială a filmului românesc a avut loc marți, 12 noiembrie.
„Mi-a plăcut mult. Este fascinant. Rupt din realitatea de atunci. Normal că pentru noi, în Italia, este o mare curiozitate de a cunoaște, de a încerca să aflăm ce se întâmpla în spatele vieții de zi cu zi în România comunistă”, a declarat foarte entuziasmat după vizionarea filmului Fabio Ferzzetti, analist cinefil la cotidianul „Il Messaggero”.
„Foarte interesantă este și această structură acirculara care te conduce de la un personaj la altul. Se vede că fac parte toți din același sistem. Se vede că până la urmă sunt toți prizonieri. Până și groaznicul comisar perspicace este prizonier ca și ceilalți, chiar dacă este un asociat al regimului și la rândul său prizonier al sistemului. Îmi place desigur că este alb negru. Îi dă un puternic aer de epocă.
Totodată exista multe secvente impresionante, de exemplu, când este un moment de tensiune în casa, pe fundal se aude de la televizor un moment poetic. Este amuzant, deoarece redă acea imagine de regim. Filmul este plin de micii detalii semnificative care ne fac sa înțelegem foarte mult din puțin”, concluzionează Fabio Ferzzetti.
Subiecte originale
Printre spectatori l-am întâlnit și pe Ugo Baistrocchi, secretar în cadrul Direcției Generale de Cinematografie din ministerul italian al Culturii. „Mi-a plăcut foarte mult. Povestea este interesantă. Eu consider că sunt foarte multe astfel de subiecte de povestit din România, subiecte care sunt originale, nu ar fi nevoie să mergi să te influențezi din Germania. Acest film ar putea constitui un început al unei serii de povesti pentru a începe să descoperim România. În plus în acest film sunt multe detalii particulare care îmbogățesc aceasta producție, care evidențiază perfect cum era viața de zi cu zi, cum era populația constrânsă să trăiască în acea perioadă, la fel cum este interesant să vezi care era relația cu Franța În acea vreme.
De altfel chiar s-a vorbit zilele trecute, aici la Festival, la o conferită de presă, să se realizeze un acord între Franța, Italia și România pentru a lucra împreună, pentru a colabora, mai ales că țara voastră are o mare cinematografie tradițională. Ar putea să fie o foarte buna inițiativă. Până acum toate filmele care au ajuns în Italia, prezentate în cadrul festivalurilor, au fost foarte bune”, a constatat Ugo Baistrocchi.
Amintiri despre nechezol
Printre spectatori s-au aflat, așa cum era și firesc, și cetățeni români emoționați și nostalgici. „Mi-a plăcut foarte mult și sper să vorbesc nu numai ca o româncă stabilită la Roma de 30 de ani, ci sper să fiu și obiectivă din punct de vedere cinefil și cinematografic chiar dacă îmi este greu să fiu, deoarece este emoționant să vezi totuși la Festivalul de la Roma un film românesc. Frecventez Festivalul de la Roma încă din primul an, din 2006, îmi place foarte mult”, mărturisește Daniela.
„Este foarte emoționant după opt ani să văd primul film românesc în concurs, la Festivalul de la Roma și un film atât de bun. Mi-a plăcut foarte mult, m-a emoționant, mi s-a părut că punctul de forță al filmului este scenariul care este foarte bine scris.
Mi-a plăcut în mod deosebit imaginea folosită, alb-negru strălucitor – minunat. Mi-au plăcut toți actorii. M-a emoționat totul. Mi-am adus aminte pentru că în perioada aceea eram la București și trăiam astfel, lucrurile astea le știam.
M-a emoționat să-mi aduc aminte de ceea ce se întâmpla, m-a emoționat să aud cuvinte pe care le uitasem, nechezol, de exemplu. Râdeam singură în sală când spuneau că pun cafea cu nechezol ca să dureze două luni. Amintiri din copilărie. Mi-am adus aminte și puțin m-a durut, puțin m-a emoționat, puțin mi-a plăcut să-mi aduc aminte, puțin îmi pare rău că-mi aduc amintte, dar este bine că ne aducem aminte și este bine să vadă și publicul de la Roma ce se întâmpla și cum era în acea perioadă în România”, consideră Daniela, stabilită de 30 de ani la Roma.
Românca a vizionat mai multe filme din concurs si a observat ca mai ales anul acesta publicul iese din sală după primele 20 de minute. „Mi-a părut bine să văd că la această proiecție nu a ieșit nimeni din sală, erau toți cu ochii pe ecran și la sfârșit s-a aplaudat foarte mult” ține să precizeze Daniela.
A VIII-a ediție a Festivalului internațional de film de la Roma s-a desfășurat între 8 și 17 noiembrie. Au fost prezentate peste 150 de filme, dintre care 18 în concurs. Tara noastră a participat pentru prima dată în concurs, cu filmul „Evadarea/Quod Erat Demonstrandum” de Andrei Gruzsniczki, un film alb-negru în care joacă, printre alții, Florin Piersic Jr., Virgil Ogășanu, Tora Vasilescu și Dorian Boguță.
C.V.