Exploatat
Varianta patronului e că românul ar fi început bătaia. De la începutul anului, Ion Corlan a lucrat pe un şantier la Milano, unde firma la care era angajat a obţinut o lucrare. Bărbatul are 50 de ani, e din Gorj, “de unde a plecat Tudor Vladimirescu”, cum îi place să spună. A plecat din România în 2006. Fusese angajat la drumuri forestiere şi a rămas şomer.
În ziua de 3 noiembrie 2012, Ion Corlan s-a prezentat la FILCA CISL în sediul din Via Benedetto Marcello la Milano, unde a reclamat că are probleme cu patronul. În faţa şefului Biroului Litigii de Muncă, Emanuele Russo, omul a spus că a semnat un contract de muncă, dar că patronul nu îl plăteşte pentru munca prestată. Că i-a dat bani cu ţârâita, profitând de faptul că el era de bună credinţă şi nu verifica contul în bancă. Reclamă că are de luat zeci de mii de euro de la patron, care l-ar fi şi bătut.
Varianta patronului este alta, spun sindicaliştii, şi anume că românul l-ar fi lovit primul, motiv pentru care conaţionalul nostru s-a ales cu plângere penală şi este apărat de un avocat din oficiu. Convins că făcând publică povestea sa, va convinge şi alţi români să reclame situaţii de exploatare în muncă, Ion Corlan a acceptat să ne spună coşmarul său: “Calvarul meu a început în 2010. Patronul nu mă mai plătea, a ajuns chiar să îmi râdă în faţă. Să îmi zică să îi aduc bani de acasă”. Întrebat de ce a denunţat situaţia în care se află abia după doi ani, bărbatul a răspuns că a pierdut pinul de la card, şi nu a verificat câţi bani avea în cont. A sperat mereu să îl convingă pe patron să îi dea banii pentru cât lucrase.
În sprijinul declaraţiilor sale, Ion Corlan ne arată şi carneţelul său de notiţe, în care ca un şcolar îşi nota orele pe care le lucra. Ajungea şi la 340 de ore pe lună. “Anul acesta în august mi-am aflat pinul şi când am văzut câţi bani aveam, era să fac infarct. Mă aşteptam să am salariul pe trei ani de zile, speram în 60 sau 70.000 euro, când colo… 1500 de euro! Intraseră în cont o dată 100 de euro, o dată 300, o dată 415 euro… Eu mai mult de 100 de euro nu cheltuiam pe lună, eu nu fumez, nu beau, nu joc la maşinuţe… Vreau să îmi recuperez banii şi apoi plec în Islanda, unde lucrează băiatul meu cel mare. Despre Italia, vă spun că din 100 de italieni am întâlnit 20 adevăraţi oameni şi 80 de nimic. Un om bun, dacă e, îl spăl şi pe picioare…dar noi suntem consideraţi sclavi aici”.
Atenţie la semnătură
Sunt numeroase situaţiile în care în urma unei plângeri funcţionarii de la sindicat încearcă să rezolve problemele lucrătorilor români. “E paradoxal ca în 2012 situaţiile de muncă să fie cele de acum 50 ani, că în construcţii nu se respectă regulile. Se vorbeşte mult de articolul 18, în timp ce noi ne regăsim în aceste situaţii care ne duc mult în urmă în timp. Românii sunt comunitatea cea mai numeroasă din construcţii, ajung în situaţii disperate.
E logic să fim la dispoziţia lor pentru a le explica cum functionează lucrurile în Italia, şi ce drepturi au aici”, ne-a declarat Fabio del Carro, sindicalistul care a urmărit îndeaproape cazul lui Ion Corlan împreună cu un alt coleg, de naţionalitate româ
“Nu mereu lucratorii străini stăpânesc bine limba vorbită sau scrisă”, avertizează Emanuele Russo, de la Biroul Litigii de muncă CISL. “Este motivul pentru care semnează contracte în care sunt incluse cuvinte cărora ei nu le înteleg semnificaţia. În aceste cazuri e mai bine să nu semneze nimic; să ceară copii după ceea ce ce li se cere să semneze, să ceară sfatul, apoi să semneze. Mulţi lucrători în construcţii ajung debitori, după ce au făcut o singură semnătură. În plus, oamenii ar trebui să primească banii într-un cont bancar, nu lichidităţi” ne-a declarat Emanuele Russo.
Criza a adâncit şi mai mult problemele cu care se confruntă românii în Peninsulă. “Problemele sunt mai mari întrucât criza a creat o mare concurenţă între firme. Concurenţa aceasta nu e legată de calitate, ci de reducerea costurilor. În ce priveşte muncitorii români, realitatea pe care o trăim e una pe care trebuie să o vedem în mod po zitiv, e un sector în care italienii se implică tot mai puţin. Românii au mare nevoie să muncească, şi să ia un salariu. Pentru a îl lua, acceptă toate con – diţiile, ajung la noi când sunt în situaţia extremă, sau luni întregi nu percep salariul. Deci, când sunt în foame, vin la noi. Dacă sunt plătiţi prost, dar plătiţi, acceptă această condiţie. Doar în situaţii grave vin la noi, şi uneori suntem în imposibilitate de a-i ajuta întru cât e prea târziu, nu se mai poate face ma re lucru”, a declarat pentru Gazeta Românească Francesco Bianchi, secretar general FILCA CISL.