„Domnul a dat, Domnul a luat, Fie numele Domnului binecuvântat”, sunt cuvintele rostite în biserică la Milano, de către primul preot ortodox român în Italia, Traian Valdman, după ce a aflat că va trebui să-și lase credincioșii în mâinile unui alt preot, necunoscut, care ar trebui să participe și să câștige un concurs, așa cum sunt planurile Bisericii, de la Roma și București.
În parohia creată chiar de el, după zile de amărăciune și rugăciune, în care suferința sa și a familiei a atins cote halucinante, Preotul – Părinte Traian, duhovnicul a mii de români ortodocși care și-au regăsit credința departe de țară, a ținut ca enoriașii să afle chiar de la el că se pregătește îndepărtarea sa din biserica devenită viața sa.
„De ce? Cum?? Doamne ferește!, nu este posibil așa ceva… de la o zi la alta!”, „Cum să ne ducem la spovedit la un alt preot pe care nu îl cunoaștem?”, sunt întrebări la care pentru moment niciunul dintre mai marii Bisericii Ortodoxe nu a dat un răspuns.
Bomba a explodat în ziua celui de al 44-lea Hram al Bisericii, pe 16 iunie, când Parohia Ortodoxă Română “Pogorârea Duhului Sfânt” din Milano a sărbătorit hramul pentru a 44-a oară, în biserica Santa Maria della Vittoria; cineva, ureche fină, a auzit când preotul Valdman era informat că în scurt timp va trebui să iasă la pensie și să lase vacant locul de preot la Milano, în Via Edmondo de Amicis.
Cel care dădea vestea Părintelui era trimisul, pentru evenimentul de la Milano, al Preasfințitului Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, Preasfințitul Arhiereu Vicar Atanasie de Bogdania, cel care în timpul slujbei, în cuvântul de învățătură, subliniase importanța pogorârii Duhului Sfânt pentru instituirea și funcționarea Bisericii și a întregii sale lucrări misionare.
În scurt timp pentru preotul Traian Valdman, bucuria de a fi numit o legendă vie a ortodoxiei în Italia, sâmburele de la care a plecat și s-a dezvoltat ortodoxia română în Italia, s-a transformat în preocupare, suferință, chin.
Un număr de 340 de credincioși au semnat o petiție pentru sprijinirea preotului lor de suflet, și au trimis-o la Roma, la Episcopul Siluan.
„Noi suntem aici de când eram doar patru- cinci credincioși la slujbă, în biserica veche, ne-am atașat foarte mult de părintele Traian, nu este corect să îl dea afară după ce a făcut 34 de parohii, el a venit aici din 1975, în acele timpuri nu era ușor, acum în toată Italia sunt 270 de biserici, totul a plecat de la el”, spune Dumitru Mihalyi, consilierul parohiei și unul dintre primii care susține menținerea preotului pe viață pe locul pe care și l-a creat singur, în casa parohială dată lui de către italieni, și în biserica căreia s-a dedicat trup și suflet.
Credincioșii așteaptă un răspuns concret. Tensiunea crește. Sunt revoltați. Cer să vină „cineva de la Roma sau de la București” să le explice care va fi soarta preotului. Încep să pună în dubiu supraviețuirea parohiei în cazul în care schimbările radicale vor fi puse în act.
O româncă a declarat chiar că se va pune de-a curmezișul în fața bisericii dacă preotul Valdman nu va mai fi lăsat să slujească. Amintește că împreună cu preoteasa Angela au clădit totul de la zero, că atunci când nu aveau mâncare suficientă a trăit din mila Bisericii Catolice italiene, că atunci când alte biserici i-au propus să treacă sub jurisdicția lor, „preotul nostru drag, Traian” a afirmat mereu că Biserica Mamă rămâne mai presus de orice.
„Unde era Biserica Ortodoxă în ultimii 43 de ani, unde era când nu erau bani nici de curentul consumat în biserică? Știu aceia care vor să îi ia cheile bisericii că preotul nostru, în Noaptea de Înviere, cînd a venit la ușă o româncă și a cerut să se spovedească la ora trei jumate, că Părintele Traian s-a ridicat de la masă și a spovedit-o? Știu că biserica e viața lui, că alerga 40 de km de la Milano la Lodi ca să facă Sfânta Liturghie? Asta e viața preoților din Occident. De exemplu, preotul de la Rozzano e paznic, din asta trăiește, toți se sacrifică să fie preoți sâmbăta și duminica, pentru că aici nu se poate trăi doar din preoție”, spune un enoriaș.
În același timp, un alt credincios face socoteala: „În România e o taxă, la Borșa e de 800 lei pe an, pentru parohie, sunt bani pentru preot. Acolo sunt 600 de familii. În Italia, sunt 300 sau 500, sau 700 credincioși, se rotesc, cine vrea plătește contribuție, nu este obligatoriu, din contră sunt vreo 20 numai care plătesc”.
Gazeta Românească a solicitat o declarație preotului Traian Valdman, însă acesta așteaptă cu încredere deciziile care îi vor pecetlui destinul. Știm că nu contestă decizia de a ieși la pensie, însă și-ar dori să rămână preot pe viață așa cum binecuvântarea de a rămâne paroh și după pensionare i-a fost acordată părintelui Aurel Grigoraș, de la Paris.
Georgiana Baciu, Milano