Nicuşor Dan, 46 de ani, cunoscut drept fondator al asociaţiei „Salvaţi Bucureştiul”, transformată în partid (Uniunea Salvaţi Bucureştiul / USB) care militează pentru respectarea legii în dezvoltarea urbană a Bucureştiului, va candida, împreună cu echipa sa, la alegerile locale ce vor avea loc în luna iunie din acest an.
Una dintre noutăţile pe care le aduce partidul condus de el este aceea că, din lista de candidaţi, „mai mult de un sfert au trăit în afara ţării cel puţin un an”. Este astfel o noutate în oferta politică din România, aceea de a apela la persoane care vin cu experienţa acumulată în tările dezvoltate din Occident.
Deşi e un partid nou, format din persoane care nu au mai activat în politica românească, există în strategia sa şi o latură referitoare la românii din diaspora. Partidul lui Nicuşor Dan se va extinde şi în diaspora, acolo unde „cea mai potrivită persoană care să reprezinte o circumscripţie di diaspora este o persoană care trăieşte în respectiva circumscripţie şi este recunoscută de românii de acolo”, după cum ne-a declarat el.
Domnule Nicuşor Dan, aţi trăit pentru o bună perioada de timp în străinătate, acolo unde v-aţi definitivat cursurile universitare. V-aţi gândit vreodată să rămâneţi definitiv?
«Am plecat în Franţa la 22 de ani şi m-am întors la 28. Am plecat decis să mă întorc şi niciun moment nu am fost tentat să mă răzgândesc. La vârsta aceea idealismul domină pragmatismul. Acum în schimb sunt momente în care absurdul societăţii mă copleşeşte şi îmi vine să las tot şi să plec. A doua zi găsesc resurse să continuu lupta. Îi înţeleg deci foarte bine pe cei care au decis să nu se mai întoarcă sau nu în viitorul imediat.»
Ce v-a determinat să va reîntoarceţi în ţară „de la un salariu de 2000 de dolari la unul de 60 de dolari”, aşa cum afirmaţi pe site-ul asociaţiei?
«În primul rând, în comunitatea academică eram respectat şi îi respectam pe colegii francezi sau străini. Îmi lipsea însă complicitatea, subtilitatea relaţiilor, aceleaşi referinţe culturale. Eu nu râdeam la bancurile lor, ei nu râdeau la bancurile mele. Trăiam mai mult în comunitatea de români. În al doilea rând, eram convins că odată cu mine se vor întoarce mii de oameni şi în câţiva ani vom schimba România. Eram idealist în privinţa timpului în care schimbarea se va petrece, dar rămân convins că vom produce schimbarea pe care ne-o dorim.»
Sunteţi liderul unui partid nou, care şi-a propus să „salveze Bucureştiul”. Vă bazaţi şi pe experienţa pe care aţi acumulat-o în perioada cât aţi locuit în străinătate?
«Evident că experienţa în Franţa m-a schimbat. Vă spun sincer, în primii ani în Franţa mă uitam cu dispreţ la prietenii francezi care se întâlneau în asociaţia de cartier, la profesorul meu care era într-un grup internaţional împotriva armelor chimice. Consideram că participarea civică este o pierdere de vreme. Am înţeles că de implicarea în social depinde de fapt viaţa ta. Şi evident, experienţa unei societăţi care funcţionează te ajută enorm de mult să vezi problemele şi soluţiile într-o societate care nu funcţionează.»
Tot mai multe partide din România afirmă că vor încuraja români din străinătate să candideze la alegerile locale, idee care a primit numeroase critici. Ce părere aveţi?
«Eu nu fac nicio deosebire între românii care locuiesc în România şi românii care locuiesc în străinătate. Sunt două criterii: integritatea şi competenţa. Eu şi colegii mei suntem decişi ca cei mai potriviţi, pe criteriile de competenţă şi integritate, să candideze, fie că locuieşte în România, fie că locuieşte în străinătate. Oricare dintre noi face pasul înapoi dacă vede că altul este mai bun, vă garantez asta pentru colegii mei.»
Aveţi de gând să aduceţi în echipa d.voastră şi persoane din diaspora? Vor avea loc pe listele de candidaţi în Bucureşti şi români din străinătate? Ne puteţi da câteva exemple?
«Nu am făcut o statistică, dar intuitiv aş spune că un sfert dintre membrii noştri au trăit cel puţin un an în străinătate. Roxana Wring a trăit 25 de ani în Marea Britanie, Ilinca Macarie a trăit şapte ani în Germania, Clotilde Armand este franţuzoaică, s-a căsătorit cu un român şi are acum şi cetăţenia română, sunt doar câteva din exemplele care îmi vin în minte. Aşa cum am spus, suntem deschişi şi dacă apar până la jumătatea lui martie persoane din diaspora care vor să candideze pe lista noastră, îi vom evalua ca pe toţi ceilalţi membri, iar cei mai buni vor candida.»
În perspectiva alegerilor parlamentare, în cazul în care partidul d.voastră va participa, va gândiţi să identificaţi români din diaspora care ar candida în circumscripţia 43, pe listele partidului?
«După alegerile locale vom face o alianţă cu toate partidele locale noi care au apărut, evident cu cele reale, nu cu cele în care vechi politicieni s-au revopsit în partide noi, şi cu alianţa asta vom candida la alegerile parlamentare. Evident că cea mai potrivită persoană care să reprezinte o circumscripţie di diaspora este o persoană care trăieşte în respectiva circumscripţie şi este recunoscută de românii de acolo.»
Ce mesaj aveţi pentru românii din străinătate?
«Îi rog să creadă în România şi să se implice cât pot în schimbarea societăţii româneşti, astfel încât România să fie un loc în care toţi românii să vrea să trăiască. Schimbarea se va întâmpla oricum, dar cu cât ne vom implica mai mulţi, cu atât ne vom bucura mai mult de ea în timpul vieţii noastre.»
Andi Rădiu