Cum vor fi aleşi membrii Congresului Românilor de Pretutindeni? În esenţă, fiecare candidat vine cu o lista de susţinători în plic, o depune la consulat, iar o Comisie desface plicul, numără semnăturile şi „ordonează candidaturile în funcţie de numărul de susţinători”.
Câştigă, aţi ghicit, cine aduce de acasă mai multe semnături. În jurul acestui mecanism se pune o garnitură cu multe comisii şi fum, să pară o construcţie la înălţimea Parlamentului României şi a importanţei Diasporei Române.
„Gazeta Românească” vă prezintă, în exclusivitate, „METODOLOGIA privind organizarea procesului de desemnare a delegaţilor pentru primul Congres al românilor de pretutindeni”. Nu e de mirare că MAE a ţinut secretă această „metodologie” de atribuire a locurilor în Congresul diasporei, având în vedere simplitatea ei, ca să folosim un eufemism.
Şi nu a fost făcută de nişte studenţi în vacanţă, ci de experţi din cadrul Ministerului de Externe.
„În urma unui proces de reflecţie derulat în cadrul MAE (…) a fost elaborat şi aprobat proiectul unei Metodologii care permite derularea unui calendar de acţiuni necesare în vederea convocării şi organizării…” Asemenea fraze de lemn, demne de „RAPORT la Congresul al XIII-lea al PCR”, fac parte din scrisoarea semnată de ministrul de Externe, Titus Corlăţean, şi cel al diasporei, Bogdan Stanoevici, prin care această metodologie a fost trimisă spre examinare Parlamentului României.
Această propunere, care practic explică în ce fel trebuie aplicată legea 299/2007 care prevede organizarea Congresului, ţine loc de norme metodologice de aplicare a legii, ceea ce o face subiect de dezbatere parlamentară.
Dacă în dezbaterea parlamentară nu a ajuns, ar fi trebuit cel puţin pusă în dezbatere pentru cei interesaţi pe site-ul MAE; acolo unde se mimează „transparenţa decizională”: se publică tot felul de proiecte, mai puţin cele care interesează într-adevăr românii din străinătate.
Scrisoarea semnată de cei doi miniştri a ajuns la destinaţie la începutul lunii iunie, cuprinzând şi un calendar foarte precis de operaţiuni. De exemplu, până în 15 septembrie 2014 ar fi trebuit să se încheie depunerea candidaturilor la consulate. Până în 30 septembrie, plicurile cu candidaturi (şi cu semnăturile susţinătorilor!) ar trebui să ajungă la MAE, unde se va reuni o Comisie de atribuire a mandatelor de delegaţi la Congres, probabil formată din aceleaşi persoane care au întocmit metodologia.
Din luna iunie, această metodologie zace la Parlament, membrii comisiei pentru românii din afara graniţelor s-au jurat zilele trecute că habar n-au avut de organizarea acestui Congres şi au cerut demisia ministrului, iar în lipsă de orice altă informaţie de aplicare a legii 299/2007, românii din diaspora se organizează singuri. În Italia, de exemplu, s-a format un comitet ad-hoc al comunităţii care se ocupă de alegerea delegaţilor la Congres, neştiind de existenţa acestei metodologii.
În scrisoarea trimisă către Camera Deputaţilor este specificată în premieră o chestiune foarte importantă: faptul că datorită emigraţiei masive din ultimii ani s-au mărit considerabil problemele cu care se confruntă românii din străinătate şi astfel „se impune necesitatea întăririi nivelului de AUTO-ORGANIZARE şi de creştere a capacităţii de FUNCŢIONARE INTERNĂ a comunităţilor, cu efecte benefice asupra relaţiilor acestora atât cu statul român cât şi cu statele gazdă.”
Desemnarea candidaţilor
MAE mai precizează în scrisoare că desemnarea delegaţilor la Congres trebuie să respecte două principii democratice:
1. Principiul reprezentativităţii legitime – reprezentativitatea delegaţilor ca fi consacrată de legitimarea acestora prin LISTE DE SUSŢINĂTORI UNICI, membri ai comunităţii din spaţiile de reşedinţă ale delegaţilor.
2. Principiul proporţionalităţii consensuale – numărul mandatelor de delegaţi va fi repartizat PROPORŢIONAL CU DIMENSIUNILE COMUNITĂŢILOR, cu reprezentarea consensuală a unui număr cât mai larg de comunităţi disparate, urmărind astfel o distribuţie echitabilă a mandatelor.”
Sunt descrise etapele:
I. Derularea procedurilor de comunicare publică a convocării Congresului – până la 30 iunie 2014;
II. Depunerea candidaturilor pentru obţinerea mandatelor de delegaţi – până la 30 septembrie 2014;
III. Atribuirea mandatelor de delegaţi şi transmiterea invitaţiilor la Congres – până la 31 octombrie 2014;
IV. Desfăşurarea Congresului – 29/30 noiembrie 2014.
Urmează apoi metoda „plicul cel mai mare câştigă” de alegere a congresmanilor.
Articolul 5 este cel mai important: Candidaţii îşi vor depunde candidaturile în mod individual, în plic închis, la sediul misiunii diplomatice pe a cărei rază îşi au înregistrată reşedinţa. Ce conţin plicurile: copie după act de identitate, act de rezidenţă, cazier, LISTA DE SUSŢINĂTORI, declaraţie pe propria răspundere.
La articolul 6 se spune că plicurile sunt înregistate şi sigilate în prezenţa candidatului şi se va aplica ştampila misiunii. Plicurile pleacă apoi la Centrala MAE, unde se adună Comisia, se desigiliează plicurile, anulează plicurile nesigilate (asta e încă o cheie a operaţiunii), anulează semnăturile multiple (cu ce metodă?), ordonează candidaturile în funcţie de numărul de susţinători, pe fiecare zonă, şi ATRIBUIE MANDATELE.
Listele de susţinători sunt, de fapt, cheia: cuprind numele, seria şi numărul actului de rezidenţă şi semnătura fiecăruia. CINE ARE MAI MULTE SEMNĂTURI, CÂŞTIGĂ. Se mai enunţă şi faptul că fiecare membru al comunităţii poate susţine un singur candidat.
Imposibil de verificat, dacă numărul semnăturilor este foarte mare. Dacă vine cineva cu 10.000 de semnături? Cine stă să verifice fiecare nume, să nu apară şi pe alte liste?
Apoi nu se spune nimic despre momentul declanşării strângerii de semnături. Mai mult timp, mai multe semnături, în teorie. Practic, cei care au o agenţie de voiaj sau au lucrat cu publicul, sau filialele de partid cu mulţi înscrişi, au la dispoziţie mii, poate zeci de mii de nume, documente de identitate, semnături.
Având în vedere că semnăturile de susţinere devin voturi, se va declanşa o cursă pe viaţă şi pe moarte, iar domnii de la consulat, având în vedere că plicurile se sigilează în faţa lor, îi pot anunţa, în teorie, pe alergătorii pe care pariază ei câte semnături are concurenţa, să puna una în plus. Ca la licitaţia în plic. Cine are plicul mai mare, câştigă!
Din metodologie aflăm şi câţi membri va avea Congresul: 224. În Italia, mandatele sunt astfel împărţite, pe zona fiecărui consulat: Roma 5, Bologna, Torino, Milano, Trieste, Catania câte 2 mandate. Detalii aici.
Românii din Italia au dreptul la 15 locuri în Congres, algoritmul împărțirii mandatelor care va nemulțumi pe toată lumea
Sorin Cehan, Andi Rădiu
