Un bloc cu trei etaje s-a prăbuşit sâmbătă 11 ianuarie, la 7.30 dimineaţa, în centrul oraşului Matera, în Basilicata. Şapte persoane au fost salvate, însă pentru Antonella Favale, 31 de ani, nu s-a mai putut face nimic. Femeia a fost scoasă moartă de sub dărâmături. Un alt bărbat, de 57 de ani, salvat după 12 ore de la prăbuşire, se află în spital în stare foarte gravă.
Un român, Vasile Damian, a fost în centrul atenţiei, după ce a salvat o femeie de 50 de ani, infirmă, rămasă blocată în apartamentul ei.
Actele de eroism uitate ale românilor din Italia
Bărbatul, un voluntar de la Protecţia Civilă care locuia în clădirea prăbuşită, a dus în braţe în afara blocului femeia care are serioase dificultăţi de mers. „Un înger”, l-a definit femeia, Anna Maria Portarulo, de 50 de ani, salvată cu câteva clipe înainte ca blocul să se dărâme.
Apoi, însă, inspecţiile tehnice păreau să fi îndepărtat teama. „Mi-au spus că nu trebuie să-mi fac griji, că nu exista pericol”. Şi în schimb „în acea dimineaţă, eram în pat, mă uitam la slujbă la TV, am simţit patul tremurând, totul se învârtea, credeam că e cutremur. Casa era plină de praf, era un fum alb care îmi tăia respiraţia. Dar apoi mi-am adus aminte de aceea crăpătură, am înţeles că blocul urma să cadă şi am văzut moartea cu ochii”.
Anna Maria a încercat să se ridice, însă teama şi mai ales starea sa de sănătate o împiedicau să se mişte: „Îmi tremurau picioarele, eram blocată”.
„Eu sunt în viaţă, şi acesta este lucrul cel mai important”, a declarat cu lacrimi în ochi, „Dar acum? Cum fac? Unde mă duc? Nu mai am nimic, nici măcar celularul pentru a vorbi cu doctoriţa care mă îngrijeşte”.
Găsit de jurnalişti, „îngerul venit din România”, după cum îl numeşte Corriere della Sera, s-a limitat să declare: „Am făcut doar ceea ce trebuia”.
Asociaţia Culturală Euromediterranea din Lodi, condusă de dr. Marco Baratto, a cerut ministrului Integrării „să evalueze posibilitatea” de a oferi o recunoaştere onorifică cetăţeanului român care a salvat o viaţă la prăbuşirea de la Matera. „Acest gest, pe lângă a fi o recunoaştere clară faţă de o persoană care şi-a riscat propria viaţă pentru cel de alături, ar trebui să folosească drept mărturie despre este de împământenit, în mulţi imigranţi, simţul civic”, a afirmat Marco Baratto.