Oricine locuieşte în Italia a auzit de „Turisti per caso”, o emisiune inventată de Patrizio Roversi şi Syusy Blady, transmisă în anii trecuţi pe canalele Rai. Titlul, inspirat de la cel al filmului „Turist din întâmplare”, a devenit sinonim al turismului pe cont propriu. În 1998, cei doi au lansat site-ul turistipercaso.it, care publică mărturii ale călătoriilor realizate de mii de persoane. Până acum au fost publicate 28.000 de mărturii. Cu câteva zile în urmă, o italiancă însoţită de fiica sa a povestit cum s-a desfăşurat călătoria sa pe cont propriu în România, între 8 şi 12 februarie 2016, în cursul căreia a cheltuit circa 500 de euro. Toată lume o întreba nedumerită: „De ce te duci în România?”. Răspunsul a fost simplu: „De ce nu?”
Iată cum a decurs totul.
Plecare 8/2/2016
Întoarcere 12/2/2016
Călători: 2
Cheltuiala: Până la 500 de euro.
Scurtă călătorie în România pentru a-mi sărbători ziua de naştere. Într-o zi lungă şi obositoare ca urmare a voiajului, aş vrea să semnalez două lucruri: Castelul aşa-numit al lui Dracula de la Bran, care lăsând deoparte curioasa legendă, este cu adevărat foarte frumos de văzut.
În al doilea rând, restaurantul Gustari din Braşov, unde, într-un ambient delicios se gustă mâncăruri optime ale bucătăriei locale, în special supă de pui à la grec şi papanaşi, o prăjitură tipică românească.
Între timp clima: ştiind că trebuie să petrec o zi pe zăpadă, am plecat cu geaca de ski şi hanorac din lână, mai ales pentru că în general la Bucureşti iarna temperatura este mereu aproape de zero… şi în schimb atât fiica mea, cât şi eu am transpirat abundent. Poate a fost vreo anomalie meteorologică, în orice caz iarna este de ajuns să ai haine de oraş şi vara, când pare că se moare de cald, îmbrăcăminte răcoritoare şi naturală.
Limba engleză
Am găsit peste tot multă disponibilitate şi amabilitate, toţi vorbesc engleză şi a fost cu adevărat uşor că comunic, în plus în română multe cuvinte sunt similare celor din italiană, aşadar este relativ uşor de înţeles.
Pe timpul deplasărilor am putut să traversez şi mici sate din mijlocului câmpului, unde se observă un contrast evident cu marile oraşe; deseori sunt lipsite de străzi asfaltate şi casele sunt foarte sărăcăcioase, în general amintesc scenele din filmele italiene ale neorealismului; nu rar întâlneşti persoane care călătoresc sau transportă lemne cu vechi căruţe.
Acelaşi lucru este valabil pentru satele din Bulgaria, a cărei graniţă este imediat la sud de Constanţa. Dacă intenţionaţi să faceţi ca şi mine şi să aruncaţi o privire şi acestei ţări trebuie să cumpăraţi o vignetă pentru circulaţie; eu neştiind acest lucru a trebuit s-o plătesc la frontieră la reintrarea în România, şi m-a costat circa 7 euro. La trecerile de frontieră sunt foarte minuţioşi cu controlul documentelor.
Aşadar, eu am închiriat o maşină prin intermediul Rent.it ((40.00 € pentru 5 zile), la nivel local compania era Klass Wagen. M-au aşteptat la ieşirea de la controlul paşapoartelor, m-au însoţit la autobuz şi la birouri, unde cu multă claritate mi-au explicat funcţionarea asigurării (nu o introdusesem în rezervare) pe care eu în schimb am semnat-o direct la ei pentru 50.00 €. Am lăsat o garanţie de 50.00 € pentru diverse pe care mi i-au restituit la întoarcere. Personalul companiei este cu adevărat amabil şi profesionist.
Străzile: am parcurs circa 1.300 de kilometri pe străzi mai mult sau mai puţin mari şi pe autostradă, trebuie să spun toate întreţinute foarte bine, chiar şi în zone cu ninsori frecvente. Sunt mari şi fluente şi puţin traficate (face excepţie centrul Bucureştiului, literalmente sufocat de maşini, şi şoseaua Sinaia-Braşov). Singura imprefecţiune este că noaptea nu sunt iluminate suficient nici măcar în localităţi (pe care şi străzile cele mai importante le traversează), de aceea este nevoie de prudenţă şi atenţie maximă… Şi atenţie la numeroşii câini vagabonzi prezenţi în toată ţara, sunt cu adevărat mulţi. Pentru a circula în România trebuie să achiziţionaţi Rovinieta, taxa care permite circularea şi pe autostrăzi. O puteţi cumpăra şi din staţiile de servicii autorizate. În cazul în care închiriaţi o maşină este inclusă, aşa cum este inclusă taxa de iarnă, care se plăteşte iarna pentru întreţinerea străzilor.
Autostrada Bucureşti-Constanţa este rapidă şi sunt prezente toalete şi parcări la fiecare 20 de kilometri, foarte frecvente sunt şi staţiile de servicii foarte dotate.
Din păcate, panorama pe care o traversează nu este cine ştie ce, şesuri punctate ici şi colo de coşuri înalte…
Transportul la Bucureşti: autobuzele şi tramvaiele sosesc practic de peste tot. Păcat că în staţiile de autobuz nu sunt nici hărţi, nici lista autobuzelor care trec pe acolo şi niciun tip de informaţie în această privinţă (la fel la metrou), lucru care face deplasarea foarte complicată.
Taxiurile: sunt prezente diferite companii, pe maşini găsiţi însemnele pe lateral şi costul curselor, care în medie este de 1,40 lei pe kilometru (eu am cheltuit 10 lei pentru circa 7 kilometri, mai mult sau mai puţin 2.50 euro… foarte puţin), toţi au în interior aparatul pe care să monitorizezi kilometrajul şi costul, şi îţi dau întotdeauna chitanţă.
Se cheltuie foarte puţin, în special pentru mâncare, în restaurantul cel mai faimos poate din oraş nu am cheltuit mai mult de 25 de euro pentru o cină optimă şi îndestulătoare.
Suveniruri: nu faceţi ca mine care am aşteptat să ajung la aeroport ca să le cumpăr şi să cheltuiesc astfel ultimii lei pentru a nu trebui să schimb, aceiaşi magneţi care prin oraş costau 5 lei, la aeroport costau 6 euro! Şi cămăşile tradiţionale brodate, de la 50 lei la taraba din Sinaia la 100 de euro în magazinul de suveniruri al aeroportului (unde în medie totul costă de 10 ori mai mult!)!
Subiectul mâncării este cel care mă interesează tot mai mult în străinătate, de fapt sunt convinsă că nu există un mod mai bun şi mai plăcut pentru a cunoaşte cultura unei ţări decât încercând bucătăria locală. Cea românească este simplă dar robustă şi foarte gustoasă. Carnea, în general, este foarte bună, atât cea de porc cât şi cea de pui sunt foarte bune iar cea de miel este excepţională. Şi apoi sunt supele, diferite şi pentru toate gusturile, şi dulciurile. Multe restaurante sunt istorice şi păstrează mobilierul şi decorurile tradiţionale. Unicul aspect negativ care îi priveşte puţin pe toţi este că acolo se fumează.
În special:
Restaurantul Gustari din Braşov, în plină piaţă centrală, serveşte o foarte gustoasă Ciorbă de Pui a la Grec, cu adevărat delicioasă, şi nişte Papanaşi foarte buni. Cheltuiala totală pentru cina în acel restaurant ( cu o farfurie de cartofi, o porţie de pui prăjit, îngheţată, apă şi o bere) 56 de lei.
La Plăcinte din Sibiu: este vorba de un lanţ prezent în cele mai mari oraşe româneşti, cu un stil deosebit al mobilierului inspirat din folclorul local. Aici am avut posibilitatea să gust Plăcinte cu Brânză, foarte bune, şi Cârnăciori de Miel, foarte delicaţi şi deosebit de gustoşi însoţiţi de un foarte bun sos şi salată de varză. În plus apă, cartofi la cuptor, o cafea şi două sucuri pentru 62 de lei.
Caru cu Bere: este un monument naţional. Localul este spectaculos, lemn sculptat, stucatură, vitralii, saloane şi muzică în fundal… trebuie cel puţin vizitat. Mâncarea este deosebit de bună: Sarmalele cu Mămăligă sunt un adevărat deliciu. Întreaga cină (cu apă, bere, sarmale, cârnaţi de miel, cartofi la cuptor, papanaşi şi tort cu ciocolată) ne-a costat 116 lei. O notă deosebită merită Papanaşii, am mâncat diferiţi pe timpul întregii călătorii, însă aceştia au fost cu adevărat cei mai buni, făcuţi pe loc, crocanţi în exterior şi pufoşi pe dinăuntru, un pic calzi! Cu adevărat excepţionali!
Hanul cu Tei: alt local istoric din centru. Aici un discret prânz cu bere, apă, platou tradiţional cu salam şi brânză, paste (pentru fiica mea care nu mănâncă altceva), clătite, îngheţată, cartofi şi un platou uriaş cu carne de porc şi cartofi, a costat 121 de lei. Preţul cel mai mare cheltuit în toată vacanţa pentru mâncare. Oricum puţin.
Hanul lui Manuc: alt templu al gastronomiei din Bucureşti şi local istoric, frumos şi îngrijit, este cu siguranţă mai plăcut vara, când este posibil să mânânci în foarte marea curte interioară. Oricum frumos şi cu mâncare optimă. Aici pentru cină am mâncat un foarte bun şniţel din piept de pui cu cereale, cartofi, Ciorbă de Burtă, papanaşi, îngheţată cu ciocolată, apă şi bere. Totul pentru 102 lei.
Mic-dejunurile: în oraşele principale cafenelele sunt multe şi în general fac cappuccino şi cafea optime şi toate au dulciuri foarte bune. Semnalez în mod special lanţul Tucano, care oferă cheescake de nivel superior.
Cazare
Pe timpul călătoriei în România fiica mea şi eu ne-am cazat:
– La Braşov la Casa Corona, un hotel în plin centrul istoric la 50 de metri de piaţa principală. Foarte primitor, optim încălzit (astfel încât am dormit în maieu), proprietar deosebit de amabil. WiFi foarte rapid. Pe strada spre care dă este prezentă una dintre puţinele parcări gratuite din zonă, chiar dacă nu este uşor să găseşti un loc liber. Pentru două nopţi am cheltuit 50 de euro.
– La Bucureşti am fost la Pura Vida Sky Hostel, şi acesta foarte central şi foarte comod, la 50 de metri de o parcare subterană (Universităţii) şi foarte aproape de străzile cele mai frecventate din Lipscani (centrul istoric) şi de foarte multe localuri şi restaurante, WiFi gratuit optim. Şi aici personal foarte amabil şi mediu primitor însă cu adevărat puţin îngrijit. În camera noastră, deşi foarte bine mobilată pentru a fi un hostel, erau prezente diferite găuri în ziduri (rafturi mutate?) şi mânerele de la uşa de intrare nu aveau şaibe (astfel încuietoarea era pur şi simplu introdusă într-o gaură a uşii); toaleta comună de la etaj în stare foarte proastă, curată dar absolut incomodă, atât pentru wc cât şi pentru duşuri (celule practic), şi apoi foarte frig. Cheltuială de circa 50 de euro şi aici însă în mod absolut nu-l recomand.
De-a lungul celor 1.300 de kilometri parcurşi am vizitat:
– Braşov: delicios! Centrul istoric mic şi plăcut, este o bijuterie. Străduţe şi piaţete şi multe localuri caracteristice. Am găsit şi puţină zăpadă care a făcut atmosfera oraşului şi mai sugestivă.
– Sibiu: frumos şi elegant, noi l-am vizitat seara, magic, dar poate merită o zi întreagă pentru a fi apreciat mai bine.
– Poiana Braşov: staţiune de schi foarte bine organizată la 10 kilometri numai de Braşov, de care este legată o stradă panoramică şi foarte fluentă. Multe clădiri, hotel-restaurante, o piaţă şi un snow park foarte distractiv. Sunt prezente diferite instalaţii de urcare şi un patinoar.
– Constanţa: o adevărată dezamăgire! Pentru a ajunge de la Bucureşti sunt necesare două ore şi jumătate de autostradă. Este un oraş care pare că se destramă, pe Bulevardul Tomis, strada principală, clădiri intacte se alternează celor dărăpănate. Panorama asupra Mării Negre este dominată de port. Singurul lucru drăguţ (dacă nu priveşti în direcţia portului) este promenada care mărgineşte vechiul cazinou (şi acesta abandonat în dregradare).
– Sinaia: altă staţiuni de schi pe drumul de la Bucureşti la Braşov. Un oraş care aminteşte mult de micile localităţi din provincia Trento, cu cabane din lemn scufundate în natură şi multe hoteluri, chiar şi de lux. Este faimoasă pentru cel mai frumos monument al său, Castelul Peleş. Merită vizitat (eu am optat pentru vizitarea parterului cu ghid audio în italiană) pentru a admira bogatele decoraţiuni ale sălilor sale interioare.
– Bucureşti: un oraş care nu are nimic care să facă invidioase alte capitale europene. Cu siguranţă ar putea fi minunat fără degradarea multor clădiri istorice, în special din centrul istoric. Este oricum un oraş frumos din care nu lipsesc atracţiile: muzee, localuri, parcuri, restaurante istorice. Poate este mai bine să-l vizitaţi vara, iarna este cu siguranţă sub posibilităţile sale.
Citiți și:
Oraşul pictat în albastru, pentru a fi mai aproape de cer!
“Original Transilvania”, brandul creat de un român din Italia: ”Vreau să dispară Dracula”
