Şi în acest an, Ministerul Educaţiei organizează în Italia cursurile de promovare a limbii, culturii şi civilizaţiei româneşti (LCCR). Sunt utile aceste cursuri?
De pe site-ul Ministerului Educaţiei, edu.ro, nu aflăm foarte multe. Pentru detalii cum ar fi oraşele şi şcolile în care se derulează proiectul sau profesorii care participă e indicată doar o adresă de e-mail de unde se pot cere informaţii.
"Cursul LCCR este singurul proiect promovat de Guvernul român în Italia la nivel naţional şi în mod constant din 2007. Reuşita acestui proiect este determinată de adaptarea profesorilor români la sistemul şcolar italian, de implicarea comunităţilor locale de romani şi de convingerea directorilor din şcolile italiene că intercultura corespunde exigentelor şcolare contemporane.
Rolul profesorului LCCR este a-şi organiza activitatea corespunzător nivelului de cunoaştere a limbii române şi a motivaţiei participării, de a găsi mijloace şi metode care să promoveze identitatea culturală românească în armonie cu cea italiană, să acorde asistenţă psihologică copiilor romani care întâmpină dificultăţi de integrare." ne-a declarat Gina Dumitriu din Terni, una dintre cele mai vechi profesoare care au participat la desfăşurarea acestui curs în Italia.
În opinia Ginei Dumitriu, Ministerul Educaţiei ar trebui să recunoască dubla identitate culturală. "După o experienţă de 5 ani şi extinderea progresivă a cursului se impun, totuşi, soluţii complementare pentru protejarea copiilor de origine română. Spre exemplu un manual bilingv italo-român care ar putea fi folosit şi de şcolile sau familii interesate indiferent de implementarea cursului, secţii bilingve în România cu programe intesive de învăţare a limbii române dar şi menţinerea nivelului de cunoaştere a limbii italiene care este, cu siguranţă, superior faţă de orice altă limbă străină, programe de asistenţă şi integrare la nivel local în România.
Dar, în primul rând, recunoaşterea oficială de către MECTS a dublei identităţi culturale şi lingvistice a copiilor născuţi în Italia şi stabiliţi în România prin intorcerea părinţilor, fapt care ar determina programe educative naţionale susţinute, eventual de comunităţile locale."
Cursuri inutile
Gina Dumitriu nu spune direct care este părerea multor profesori şi părinţi despre aceste cursuri.
Cu ceva timp în urmă, pe postul TVRinternational a avut loc o emisiune în care s-a discutat despre cursurile de limba română destinate copiilor din Diaspora. Realizatoarea repeta obsesiv, fără argumente clare, că e mare nevoie de aceste cursuri, că statul ar trebui să investească mai mult pentru că, vezi Doamne, se pierde interesul pentru dulcele nostru grai, că ne pierdem identitatea alte chestiuni asemănătoare.
Aceste cursuri, din păcate, sunt inutile şi statul român aruncă sute de mii de euro de pomană.
Iată câteva argumente. La cursurile LCCR organizate în Italia, multe profesoare au afirmat că părinţii nu-şi lasă copiii să le frecventeze, că absenteismul şi interesul-zero sunt la ordinea zilei şi că oricum, nu beneficiază în total decât câteva sute de elevi, de vârste diferite sau de ani diferiţi de când sunt în Italia.
Crede cineva că mai are chef copilul român să mai stea la aceste cursuri după ore de italiană, matematică, istorie sau geografie ţinute într-o limbă nouă, care le crează probleme mari? Există multe exemple din familii de români care şi-au impus să uite limba natală.
Crede cineva că mai impresionează pe vreun elev istoria sau geografia României? Crede cineva că Ştefan cel Mare mai e un subiect la care să nu-i facă pe copii să se gândească la Nintendo, WII sau computer?
Copiii români vor şti să vorbească bine limba română dacă părinţii vor fi interesaţi de acest lucru, dacă părinţii sau familia cu care stau în Italia le vor pune cărţi de limba română în mână, dacă părinţii vor dori să aibă o cultură generală din care să nu lipsească elementele principale ale istoriei, culturii, geografiei, etc. din România.
Variantele folosirii banilor ar fi destule, iar interesul pentru limba română ar putea fi stimulat altfel. Cu sutele de mii de euro aruncaţi în vânt se pot crea zeci de burse de studiu/merit pentru copiii români din familii ce s-au stabilit în afara ţării.
A trimite un copil să studieze la facultate în Italia, Spania Marea Britanie presupune să cheltui cel puţin 1.500 de euro pe lună. Dacă studentul îşi găseşte ceva de lucru part-time e ideal, dar ca părinte nu te poţi baza pe asta. Cheltuiala anuală (8 luni) ar fi de 12.000 de euro. De ce nu s-ar acorda 100 de burse de 10.000 de euro pe an?
Trierea candidaţilor sau acordarea burselor se pot face printr-un examen cu subiecte din limba şi literatura română, istorie, geografie, artă, etc româneşti. Şi-atunci să vezi cum copilul şi părinţii vor fi interesaţi să mai citească sau să studieze în limba noastră cea dulce.
Andi Rădiu
