În primul trimestru al anului 2014, şomajul a fost de aproape 3,5 milioane, adică 13,6%, mai mult cu 0,8% faţă de anul trecut, potrivit ISTAT, institutul italian de statistică. Este cea mai mare valoare a şomajului, din 1977, anul în care a început înregistrarea acestuia.
Maxim istoric şi pentru şomajul tinerilor: rata de şomaj a tinerilor între 15 şi 24 de ani a urcat la 46% şi este vorba, pe baza confruntărilor anuale, de valoarea cea mai înaltă de la începerea înregistrării datelor trimestriale, din 1977 până acum.
„Data cu adevărat îngrijorătoare este creşterea şomajului cu 0,8% pe bază anuală: am ajuns la fundul sacului, să nu ne minţim”, a spus preşedintele Confindustria, Giorgio Squinzi.
Rata de şomaj a atins vârful în Sud, unde se ridică la 21,7%, iar în rândul tinerilor (15-24 ani) ajunge chiar la 60,9%.
Şomerii sunt numai o parte a celor fără un loc de muncă. În primul trimestru al lui 2014, „numărul şomerilor şi inactivilor a crescut la aproape 7 milioane”, afirmă ISTAT.
Potrivit datelor institutului, „pentru primul trimestru la cei 3.487 milioane de şomeri li se pot adăuga 3.381 milioane de inactivi care ar dori să lucreze, însă nu caută în mod activ de lucru sau nu sunt disponibili imediat, ajungându-se la un total de 6,87 milioane„. În urmă cu nouă luni erau „numai” 6 milioane.
Toate persoane care stau acasă, deşi ar prefera să lucreze. Este vorba de o „armată” tot mai extinsă, care a crescut numai în ultimul an cu 440.000 de unităţi (+6,9%), alimentată atât de şomeri, cei care în mod efectiv vânează un loc de muncă, cât şi de cei inactivi care au ieşit de pe piaţa muncii, deşi îşi menţin intactă dorinţa unui loc de muncă.
Un fenomen determinat de descurajare. Adevărata explozie s-a înregistrat de la finele trimestrului al doilea 2013, când totalul celor care voiau să muncească era de 3,07 milioane de şomeri plus 2,99 milioane de persoane care nu-şi căutau de lucru dar care erau dispuse să lucreze. Total 6,06 milioane de persoane. Acum cifra e mai mare cu aproape un milion!
În Zona Euro, potrivit datelor publicate de Eurostat, în aprilie rata de şomaj a trecut la 11,7%, de la 11,8% în martie. Cu un an înainte era de 12%. În UE 28 a trecut la 10,4% de la 10,5% în martie; cu un an înainte era de 10,9%.
Scade şi numărul angajaţilor „la negru”
Criza a „lovit” şi munca la negru. De acest lucru este convinsă Cgia (Associazione Artigiani Piccole Imprese) din Mestre, care estimează că locurile de muncă neregulare pierdute între 2007 şi 2012 se ridică la peste 106.000 de unităţi. Armata lucrătorilor la negru din Italia, potrivit Cgia, este de circa 2,8 milioane. În Sud operează 45,7% (1, 3 milioane), 600.000 în Nord-Vest, 500.000 în Centru şi 400.000 în Nord-Est.
„Criza – semnalează secretarul Cgia, Giuseppe Bortolussi – a tăiat în mod drastic disponibilitatea de cheltuire a familiilor italiene. De aceea, şi pentru micile întreţineri, lucrări de grădinărit sau reparaţii casnice, nu se recurge nici măcar la cei care lucrează în afara programului sau la abuzivi. Aceste mici lucrări ori nu sunt efectuate, ori se fac de unul singur.
Anii aceştia am asistat la o adevărată explozie de munci făcute în regie proprie, de persoane care în faţa unei defecţiuni sau unei spărturi s-au transformat în instalator, electrician, lăcătuş sau tâmplar. Sigur, nu toate sectoarele au suferit o contracţie a prezenţei abuzivilor. În cel al îngrijirii persoanei, în reparaţiile auto-moto şi în transportul de persoane, creşterea numărului de neregulari a fost exponenţial”.
Potrivit estimărilor Oficiului de Studii al Cgia, valoarea adăugată produsă la nivel naţional de economia subterană este echivalentul a puţin peste 100 de miliarde de euro anual.
PIB-ul scade dublu în Sud
În 2013 căderea PIB nu a fost egală peste tot, rezultând „mult mai accentuată” în Sud. Datele sunt relevate de Istat în estimările pentru zonele teritoriale. În faţa unei scăderi naţionale de 1,9%, în Sud s-a înregistrat o reducere a PIB cu 4%, dublu faţă de procentul total.
Censis: investiţiile străine se prăbuşesc
În Italia criza a făcut să se prăbuşească investiţiile străine. Este fotografia suprinsă de Censis, potrivit căruia investiţiile străine directe din Italia au fost de 12,4 miliarde de euro în 2013.
Faţă de 2007, anul de dinaintea începerii crizei, acele investiţii care ar putea relansa creşterea şi favoriza ocuparea s-au diminuat cu 58%.
„Momentele cele mai rele au fost 2008, anul de fugă a capitalurilor, în care fuga de capital a depăşit noile investiţii străine, şi 2012, anul crizei datoriei publice”, relevă Censis. Criza a afectat toate ţările cu economie avansată, „însă Italia se distinge prin pierderea de atractivitate pentru capitalurile străine. Deşi este şi astăzi a doua putere manufacturieră a Europei şi a cincea în lume, Italia deţine numai 1,6% din stocul mondial de investiţii străine, faţă de 2,8% Spania, 3,1% Germania, 4,8% Franţa, 5,8% Regatul Unit”.
„Italia are un deficit de reputaţie acumulat de-a lungul anilor din cauza corupţiei răspândite, a scandalurilor politice, omniprezenţei criminalităţii organizate, lentorii justiţiei civile, ambuguităţii legilor şi regulamentalor, ineficienţei administraţiei publice, a infrastructurilor carente”.
