Ieri, 2 Decembrie, la Palazzo della Cancelleria din Roma a avut loc recepția de Ziua Națională organizată de Ambasada României, la care au fost invitați oficiali italieni, membri ai corpului diplomatic militar și civil acreditat la Roma, personalități culturale românești și italiene ș.a.
Cu prilejul aniversării a 135 de ani de relații diplomatice româno-italiene a fost prezentată publicului o expoziție de corespondențe diplomatice și a fost invitat special ambasadorul Stefano Ronca, un mare prieten al României, fost ambasador la București in perioada 2003 – 2005. Recepția oferită cu prilejul Zilei Naționale a fost precedată de un concert susținut de trio Sheherezade, care a interpretat piese din Enescu și Mozart. Aşa descrie site-ul Ambasadei chermeza de ieri organizată, probabil, şi cu mulţi bani publici.
Site-ul nu avea cum să scrie că la cheful organizat de Ambasadă au participat şi destui gură cască sau persoane care n-au ce face pe-acasă, nu doar „personalităţi”. Priviţi fotografiile. Iar faptul că senatorul Razzi de care râde toată Italia e din ce în ce mai apropiat de Ambasada României de la Roma nu este, cu siguranţă, un motiv de mândrie naţională.
La cheful organizat de Ambasadă, Gazeta Românească nu a fost invitată. Motivul îl poate intui oricine este cât de cât atent la ce se întâmplă în comunitate: ca sancţiune pentru că a îndrăznit să publice opinii critice la adresa Ambasadoarei. Ieri, coincidenţă, Gazeta Românească a realizat un mic record: 40.000 de vizitatori pe site-ul gazetaromaneasca.com. Am avut, într-un fel, o petrecere mai mare decât cheful de la Ambasadă.
O publicaţie atât de importantă din diaspora cum este Gazeta Românească a devenit ţinta unor acţiuni de izolare şi de discreditare conduse prin intermediari de doamna Ambasador.
Aşa cum aminteam în textul în care o comparam cu o nouă Elena Ceauşescu de la Roma, faptul că cineva cere demiterea sa nu ar trebui să fie privit ca un atac de lez-majestate. Este regretabil că a ajuns să folosească instituţia pe care o conduce în micile sale răfuieli motivate de orgolii personale.
Nu suferă nimeni, să ne înţelegem, de lipsa de la un asemenea eveniment, avem ce mânca acasă, dar e dureros să observi că prin asemenea gesturi ies în evidenţă semnele de balcanism de tip fanariot, care caracterizează diplomaţia românească de la Roma.
Gazeta Românească a publicat acea cerere de demisie în virtutea dreptului la opinie, pe care publicaţia noastră l-a dat tuturor celor care şi l-au exprimat în mod civilizat. Ce a urmat a uimit pe foarte multă lume, cu excepţia celor care au nevoie de avantajele apropierii de ambasadă. Nu critică nimeni lista celor care şi-au exprimat simpatia faţă de ambasadoare, ci modul cum a reacţionat Ambasadoarea, ulterior.
Pagina de facebook a ambasadei a devenit rampa de lansare a unor articole scrise nu doar prost, dar şi pline de greşeli, iar tuturor celor care au avut păreri ostile, li s-au tăiat comentariile. Au fost zile întregi în care un funcţionar al ambasadei, plătit pe banii statului, a stat conectat pe Facebook, ca un gardian virtual să apere regina… şi nu e tocmai normal. Să te înconjuri de un mic grup de persoane, care au intrarea pe uşa din spate a ambasadei şi care reprezintă, de fapt, un număr dublu de aşa-zise asociaţii, repetăm, nu e tocmai normal.
Gazeta Românească a publicat, de la începutul mandatului ambasadoarei Dana Constantinescu, mai mult ca orice altă publicaţie, ştiri despre activitatea ambasadei. Au existat interviuri, au fost descrise tot felul de vizite sau intervenţii ale diplomaţilor, mai mult, chiar şi aspecte din viaţa din afara diplomaţiei. Pentru că aşa am considerat firesc. Nu ne-am aşteptat însă niciodată ca atunci când un român din comunitate să aibă o părere contrarie, ostilitatea ambasadoarei să fie aruncată şi asupra publicaţiei, întărindu-se ideea că s-au lansat „atacuri murdare”. Murdari sunt tocmai cei care au lansat asemenea zvonuri, iar ambasada le-a acceptat.
Şi trecând peste toate câte s-au întâmplat, ocazia sărbătoririi Zilei Naţionale la Roma ar fi fost un moment perfect de a aplana aceste neînţelegeri. Ambasada şi în general diplomaţii români au misiunea, în primul rând, de a uni comunitatea, nu de a o divide şi mai mult. E mai comod însă să te înconjori de cei care, întocmai ca pe vremea fanarioţilor, se pleacă necondiţionat în faţa ta pentru a avea un avantaj.
Publicaţia noastră, ca şi până acum, va merge înainte, cu sau fără a fi în graţiile ambasadei sau a consulatelor din Italia, fără nicio problemă.
Dar considerăm o gravă eroare instituţională ofensa adusă de către Ambasadă unei publicaţii independente din diaspora.
Sorin Cehan, Andi Rădiu