109 de aspiranţi la cetăţenia italiană, împreună cu Inca, Cgil şi Federconsumatori, au câştigat procesul colectiv împotriva Ministerului de Interne privind timpii de procesare a cererilor.
Legea dă Ministerului de Interne doi ani, 730 de zile, pentru a încheia procedura de acordare a cetăţeniei italiene din momentul în care imigrantul prezintă cererea. Este un termen destul de lung pentru a face „nejustificabilă orice întârziere” în încheierea procedurii.
Până acum o spunea bunul simţ, acum a stabilit acest lucru şi Tribunalul Regional Administrativ (TAR) din Lazio.
Judecătorii au acceptat acţiunea colectivă (class action) împotriva întârzierilor prezentată acum doi ani de 109 de aspiranţi la cetăţenia italiană împreună cu Cgil, Inca (Istituto Nazionale Confederale di Assistenza) şi Federconsumatori.
Într-o sentinţă depusă cu câteva zile în urmă, judecătorii au ordonat Ministerului să „remedieze această situaţie” într-un an, dar, clauză inevitabilă pentru acţiunile colective împotriva administraţiei publice”, „în limitele resurselor instrumentale, financiare şi umane” la dispoziţia sa.
Este vorba de o acţiune colectivă în justiţie la care ar fi putut adera marea majoritate a străinilor care doresc să devină italieni. De cele mai multe ori cererile primesc un răspuns după trei, patru sau cinci ani. Şi între timp, denunţă reclamanţii, birourile cer „documente care nu sunt necesare”, sau „versiunea actualizată a documentelor prezentate deja” care însă au expirat tocmai din cauza întârzierilor lor.
Taxă de 200 de euro
Ca şi cum nu ar fi de-ajuns, din 2009, din cauza rău famatei legi privind siguranţa, prezentarea cererii pentru cetăţenie costă 200 de euro. O taxă care potrivit aceleiaşi legi ar folosi „la acoperirea cheltuielilor conexe activităţilor de procesare”.
În teorie: plătesc cu generozitate pentru a avea un serviciu mai bun. În practică: plătesc cu generozitate, însă serviciul e foarte prost. „Ce se întâmplă cu adevărat cu acei bani?” se întreabă Claudio Piccinini, coordonator al biroului imigraţie de la Inca.
Acţiunea avea şi o parte „constructivă”, în care Cgil, Inca şi Federconsumatori au cerut judecătorului să ordone ministerului o monitorizare a procedurilor, timpilor şi utilizării resurselor şi să introducă o serie de intervenţii pentru a îmbunătăţi situaţia.
Judecătorii însă nu au acceptat această parte, întrucât ar fi fost un amestec în treburile interne: dincolo de ceea ce spune legea, nu pot să-i „înveţe meserie” pe cei de la ministerul de Interne.
Propunerile reclamanţilor rămân oricum valide. De exemplu: trecerea la o procesare „în paralel” a cererilor, informatizarea comunicaţiilor între administraţii, să nu se ceară documente inutile sau actualizări ale celor expirate din cauza întârzierilor, să se folosească banii plătiţi de solicitanţi pentru reducerea întârzierilor, să lucreze la cererile de cetăţenie personalul din birourile care nu sunt atât de aglomerate.
Bătălia continuă
„Chiar şi fără o reformă a legii în vigoare, pe care ne-o dorim, cu o utilizare corectă a resurselor disponibile şi o disponibilitate a ministerului de a revedea procedurile se pot şi trebuie să se reducă timpii de acordare a cetăţeniei.
Este un pas indispensabil, dacă nu vrem să-i considerăm la nesfârşit imigranţi pe toţi aceia care de fapt sunt noi cetăţeni. Sunt 300.000 de persoane în aşteptare, nu putem să continuăm să le călcăm drepturile în picioare”, spune Piccinini la Stranieriinitalia.it.
De data aceasta aceşti „eterni imigranţi”, împreună, au reuşit să-şi afirme drepturile, scrise într-o lege pe care Ministerul de Interne trebuie să o respecte.
Bineînţeles Piccinini este satisfîcut: „A fost afirmată, chiar în mod neaşteptat, valoarea pe care o poate avea o acţiune colectivă împotriva administraţiei publice”, însă bătălia continuă: „Acum trebuie cu adevărat să se reducă timpii. Din partea noastră există întreaga disponibilitate de a ne confrunta cu ministerul de Interne pentru a îmbunătăţi situaţia”.
Elvio Pasca
