Corriere del Veneto a publicat o anchetă cu privire la cerșetorii „barbă neagră”, descoperind că nu sunt nici pe departe săraci care au nevoie de pomană, ci că în România investesc banii obținuți în Italia în imobile. În palate și vile țigănești! Oameni ai străzii, dar nu fără casă. Cerșetori, dar nu înfometați. Cerșetoria, pentru ei, este ceva firesc. Dar nu în sensul acelei foarte abuzate prejudecăți potrivit căreia cerșetorul este un romantic care preferă o viață sub cerul liber unei existențe într-o anonimă și gri locuință din oraș.
Nu, pentru ei, pentru romii români, este chiar o profesie, o meserie. Mulți sunt organizați, ca orice societate pe profit care se respectă, și de-a lungul anilor au reușit să acumuleze un mic capital. Poate părea un paradox. Pentru că cerșetorii care dorm pe stradă, în fața unui magazin abandonat, sau sub un pod la Mestre, cerșesc bani zilnic și îi investesc în imobile în patrie. În țara lor cumpără și renovează case, contribuie la reconstruirea a întregi cartiere.
Neguţătorii din Veneţia: „Suntem asediaţi de cerşetori obraznici”
Și nu este vorba de locuințe cu o cameră de la periferie. În unele cazuri achiziționează vile luxoase, simbolul bunăstării în cultura țigănească.
Cât câștigă? „Unul descurcăreț merge de la un minim de 40 de euro pe zi la vârfuri de 90” – precizează Berton – „îmi amintesc de un orb de acum câțiva ani, la Venezia, care era formidabil. El obținea aproape tot timpul maximul”. O parte din banii obținuți sunt trimiși în România, la familii. Se poate vorbi de un grup organizat, care caută în patrie persoane adecvate. Mutilați, în mod special, care acceptă să fie transportați în Italia, să facă parte dintr-un grup și să poată câștiga ceva exploatându-și propria infirmitate. Cei care nu au probleme fizice trebuie să știe să-și joace bine rolul.
Măsuri extreme: slujbă cu bodyguarzi la Domul din Mestre, asediat de cerşetorii români
„Un picior schilod, un tic obsesiv, o paralizie. Cârja este obligatorie, este echipament pentru muncă”. De ce a devenit o alarmă socială? „Este o chestiune de piață – încheie Berton – sunt cu mult mai mulți cerșetori, care aparțin unor grupuri diferite, și veniturile sunt mai mici. Există o dublă exasperare: de-o parte cetățenii care nu mai suportă cererile, de cealaltă așa-numiții „barbă neagră” care se chinuie mult mai mult pentru a-și atinge bugetul zilnic. Acum câteva zile am observat un cerșetor în fața unei biserici care, nereușind să obțină de pomană, a scuipat pe jos în semn de dispreț. Un gest puternic care face să se înțeleagă momentul de tensiune”.
Romii din Vicenza în condiții șocante de viață. Familii cu copii între excremente și gunoaie